4,392 matches
-
aminte de unde-l știam. În decembrie am surprins-o stând de vorbă cu el în scară, dar am tăcut și n-am spus nimănui. Dacă vorbeam atunci, poate comisarul ar fi aflat mai devreme și eu n-aș fi fost răpită, n-aș fi trecut prin așa ceva. O, Doamne!, bietul comisar, nu merita așa ceva! Este el un căpcăun în serviciul lui, dar ca om e pita lui Dumnezeu. - Tot așa a surprins-o și el, în scară, vorbind acum cu el
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
aceluiași munte, în timpul unei vânători, când încălcase prima oară hotarele tatălui ei, în urmărirea unui magnific exemplar de lup alb. Se avântase în urmărirea fiarei singur, mânat de o speranță disperată, de a o întâlni pe ea, cea care-i răpise inima și somnul. Când cu ceva timp în urmă, o zărise în cetatea Caracorum pe durata unor serbări creștine, unde el o însoțise pe mama sa, regina Dozuk beghi, creștină nestoriană și una din soțiile marelui han mongol. Lupul alb
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
extaziat de admirație, fermecat de minunații ochi de smarald, însă după ce reuși să se smulgă de sub vrajă, mintea începu să i se limpezească și își aminti că ochii aceia sunt aceiași care de multă vreme îi tulburau somnul și-i răpiseră liniștea sufletească, făcându-l să se topească pe picioare de dorul lor. Atunci inima începu să-i bară cu putere și treptat simți că își recapătă vocea. Gândea în sinea sa, că destinul s-a îndurat de chinul lui și
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
se afla vedea cum gărzile tatălui său se apropiau tot mai mult și în curând urmau să-l descoperă pe prinț, îi răspunde cu înfrigurare, dându-și seama de riscurile ce-l pășteau pe omul care la rându-i îi răpise inima și față de care simțea o mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum, ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecând armăsarul său negru
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
și nu pentru viața mea. Uneori au fost văzuți prin aceste locuri grupuri de mongoli necredincioși supuși ai hanului, care încalcă fără îngăduință aceste locuri în urmărirea vânatului de soi și acești ticăloși nu s-ar da în lături să răpească o prințesă atât de frumoasă cum ești tu, pentru a o dărui hanului și astfel ai câștiga favorurile. Ar fi o mare nenorocire să se întâmple una ca aceasta. Am auzit șoptindu-se la palat că hanul Kublai ar dori
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
iubire, Închisi intre ale minții ziduri de tristețe Răniti, se ascund de teamă, după o poveste! Pe chipul lumii amurgește Acel zâmbet curat, ce-ntinerește, Nefirescul firii pe mulți îi păcălește Și-a lor lumină-i prizonieră, bucuria le-o răpește! Să cred că mila e prostie Și empatia-i nebunie? Ce poate să-mi ofere mie această lume Decât trupul durerii, să-l îmbrac iubire Cu gândul meu de poezie! Referință Bibliografică: Gând străin / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GÂND STRĂIN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378827_a_380156]
-
ochilor tăi te caut în solitudinea zilelor și nopților să-mi alini sufletul însetat de-o mângâiere a degetelor tale prin amintirile adormite, caut gustul anilor scurși în bătăile inimii mele te caut iubire în neliniștea mării ce ne-a răpit urmele trupurilor îngropându-le laolaltă cu tezaurele pierdute în adâncuri îmbrățișările noastre le veghează sirenele și peștii spadă zăvorâte în lumea întunecată a comorilor. În căutări rătăcitor peste timp respir cu nesaț gustul îmbrățișărilor tale în miresmele ambrate ale cimbrului
CĂUTAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378874_a_380203]
-
doruri. Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig, O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea! Nu ne lăsa stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă, Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim! Citește mai mult Îmbrățișez cu gândul o stâncă vălurităînchisă între nori de-un zid cernit și greu,Am sufletul aproape de clipa răzvrătită
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
în doruri.Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig,O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea!Nu ne lăsa stingheri în negură și frig,Simt că-i aproape sfântă venirea Ta!Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamăCă soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă,Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag, nu amâna unirea Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit, ... Citește mai mult Tu, omule pribeag, te uită la soroaceși amintește-ți că totul se sfârșește,Întreabă-te mai des: „Cu viața ce voi face?”Căci niciodată nu știi apusul când sosește.De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pe mosorși nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,Ajungi pe negândite condus de un sobor,La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată.De-aceea om pribeag, nu amâna unireaCu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,... XXII. NEPĂMÂNTEANUL CRAINIC, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016. Privesc parcă în transă spre-a cerului cărare, Căci am primit solie la ceas de rugă, tainic, Un gând curat îmi spune că undeva în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
din stele,oricât s-ar deghiza și ea mă privește mereu încruntată și amenințătoare . Comunicăm telepatic. Ultima oară am văzut-o acum câțiva ani când tata era în spital și ea a apărut deghizată în femeie ușoară ce mi-l răpea. Am urlat la ea în gând întrebând-o pe cine vrea să-mi răpească și ea mă privea cu milă spunându-mi: -Nu pot pleca singură... trebuie s-o fac!Am sărit din somn atunci simțind un fier înroșit străpungându
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
Comunicăm telepatic. Ultima oară am văzut-o acum câțiva ani când tata era în spital și ea a apărut deghizată în femeie ușoară ce mi-l răpea. Am urlat la ea în gând întrebând-o pe cine vrea să-mi răpească și ea mă privea cu milă spunându-mi: -Nu pot pleca singură... trebuie s-o fac!Am sărit din somn atunci simțind un fier înroșit străpungându-mi inima și în prada unor negre presimțiri. Până seara mi-a sosit vestea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
o umbrelă spartă Ce-și împlinește scopul uimind netrebnicia Văzută de departe pare c-ar fi o artă Umplută cu săruturi e doar fățărnicia Iubirea-i așteptarea cu guler de răbdare Scrobit în ochii talazului muncit De ale nopți muze răpite de-ntristare Mimând în întuneric minutul adormit Iubirea e dezastru, tezaur și sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379035_a_380364]
-
fața lumii Sub curcubeul de culori. Prin ramuri se alintă cântul Purtat spre margini de ponor, Iar printre frunze trece vântul Mereu hoinar, precum un nor. Se leagănă pe câmpuri lanul Sub mângâierea razelor, Doar gândul și-a oprit elanul Răpit de vraja florilor! Pădurea este ca din basme Și ninge iar în luna mai, Noaptea cea plină de fantasme Coboară lin pe-un colț de plai. Peste salcâmi se-așază norii Și vântul parcă s-a oprit, Adorm în cuiburi
AU ÎNFLORIT SUB CER SALCÂMII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379054_a_380383]
-
în priviri, Stropită cu arome de pian. Mă sting printre petalele de trandafiri Când vii și tragi perdeaua de la geam. Mă înfășor în mantia cu stele, Îți las la geam trei muguri de iubire Printre petale gândurile mele Și te răpesc sub pleoape... amintire. Copacii Sunt munții tunși cu securea, Gânditori cu tâmple goale În bocet șoptește pădurea, Doinindu-și durere în izvoare. Cu mâinile-ntinse spre cer Copacii par trupuri de sfinți, Se frâng în tăcere și pier Răpuși pentr
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
Poate că trâmbițele de pe frescele Voronețului vorbesc despre preludiile vuietului taragotului acestuia, poate legenda taragotului își datează nașterea odată cu soborul de trâmbițași îngerești din capodoperele mănăstirești, dar momentul culminant al acestei legende se încheagă în vremea contemporană când farmecă și răpește în vis taragotul de aur și aurarul lui, maestrul Dumitru Fărcaș. Pitorești, monumentale, poetice, bogate în folclor, cântecele interpretate la taragot de Dumitru Fărcaș sunt scări între văzduh și pământ, pe care urcă fără să coboare lirica melodică populară românească
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
Chiar n-o să te mai văd?N-o să te mai aud? Chiar niciodată? *** " Nimeni nu moare cu totul. Rămâne ceva viu care continuă a ne stă alături pentru ca să nu fim singuri" "Cel care se îndepărtează, nu pleacă cu mâinile goale; răpește întotdeauna un pic din sufletul altuia". Cand profesoară de italiană ne-a împărțit o pagină cu citate și ne-a cerut să alegem câteva care ne merg drept la inimă, le-am ales pe cele două de mai sus ,neștiind
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
fără a avea răgazul de a ma despărți de cei dragi,fără a avea timp să scriu tot ceea ce aș vrea despre trecut,pentru a lăsa ceva urmașilor mei și poate și prietenilor apropiați. Pierderea ta, dragul meu,mi-a răpit o bucată din suflet, dar mi-a și lăsat o parte dintr-al tău ,și această parte îmi va alină poate puțin dorul și-mi va ține mereu companie. Se spune că după o pierdere,trebuie să mergem înainte și
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
se dezvoltă și oferta gadgeturilor: portabilitate crescută și acces la un conținut tot mai bogat de entertainment de bună calitate, în timp real, oriunde ne-am afla, printr-o apăsare pe ecran. Însă, proximizând tot mai mult divertismentul, gadgeturile ne răpesc dispoziția reflexivă interioară. Ele oferă un tot mai extins univers de conținuturi senzoriale, îndepărtându-ne atenția de propria interioritate. Obișnuința veche presupunea săli de spectacol sau divertisment televizat, adică locuri adecvate pentru acces: sala de concert, stadionul sau încăperea de
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379789_a_381118]
-
Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când dimineața-i răcoroasă și cerul în nuanțe gri Nu cuteza să ieși din casă nici din căușul inimii Rămâi la adăpost de suflet înconjurat de bucurii Răpește pașilor din umblet și fă din ei doar nostalgii Așează, apoi, pe-o foaie tot ce-n viață te-a robit Gândurile curse-n ploaie cât pe mine m-ai gândit. 21 06 2015 Referință Bibliografică: Nostalgie / Georgeta Zecheru : Confluențe
NOSTALGIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379876_a_381205]
-
putea de repede, într-acolo. Cam spre seară, intră în satul său. Mai era atât de puțin, și va fi acasă la el! Cât de dor îi fusese de casă, de ai săi, în toți acei trei ani de când fusese răpit și dus la străini! Mai avea de trecut de câteva case, până să ajungă la gospodăria tatălui său. Dar ce-i era dat să vadă ochilor? Unele case din vecini fumegau, altele ardeau în flăcări mari! L-a apucat groaza
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
2017. DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA De multe ori a bătut moartea la ușă vieții mele. Bătaie grea,bătaie usturătoare.. Uneori a lăsat cicatrici, care s-au vindecat arar. N-aveam nici douăzeci de ani când mi-a fost răpit tata, iar eu o ascultăm pe Dalida în recital. Apoi ,o noapte-ntreagă l-am mângâiat și ,sub plapuma, cald rămăsese. În patul de spital, mama , parcă pe mine m-aștepta ca să plece în neființă. Și eu am plâns, și-
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
mai mult DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEADe multe ori a bătut moartea la ușă vieții mele. Bătaie grea,bătaie usturătoare.. Uneori a lăsat cicatrici, care s-au vindecat arar.N-aveam nici douăzeci de ani când mi-a fost răpit tata, iar eu o ascultăm pe Dalida în recital. Apoi ,o noapte-ntreagă l-am mângâiat și ,sub plapuma, cald rămăsese.În patul de spital, mama , parcă pe mine m-aștepta ca să plece în neființă. Și eu am plâns, și-
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
ca într-o străfulgerare, a avut imaginea telefonului mobil. Mâinile aproape că n-o mai ascultau, atât de tare-i tremurau. L-a apelat pe Gabriel. - Gabi, fii atent, ascultă-mă...! Lasă ora, știu că ești de serviciu... M-a răpit un nenorocit... Nu știu unde... Nu în București, într-un sat... O casă sus pe deal... Ca la fata aia... Da, da, da!... E pe capotă, mort... L-a prins mașina... Sunt încuiată.... Știe că ești agent de pază... Nu mai pot
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]