3,048 matches
-
esté contigo,/ entonces yo sería tuya/ para siempre, en tus pensamientos, en tus sueños... “. “Ce senzuală este fata asta! Așa ceva mai rar! “, gândi Eugen. Și de atunci, versurile ei nu i-au mai ieșit din minte. Și nici Consuelo. Îl răscolea până în adâncul sufletului. Ajunsese să-l obsedeze. “O fată de o sensibilitate rară, care să scrie poezii! Ce putea fi mai minunat!” Poeziile erau de obicei însoțite de videoclipuri, cu melodii interpretate de ea și cu imagini care-l atrăgeau
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
atât de dragă îmi era buna. ...-Ța,ța,..răbufnea cu sfială glasul ei,veniți la mama! Și oile o ascultau vrăjite așa cum eu îi ascultam poveștile nicicând scrise de vreo mână aleasă.Se temea și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul ei fraged. ...-Bunico îmi mai spui odată povestea aceea cu Dumnezeu și Sfântul Petru când mergeau ei pe pământ?- o întrebam eu cu duioșia unui picur de rouă,gata,gata să cadă
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
poetei. Lacrimă albă peste floarea de cais, lacrimă pastelată peste floarea de trandafir. Asta fiindcă trandafirul este simbolul iubirii , dar încheagă și alte simboluri și semnificații. În esență, poeta dezvăluie o ploaie de trăiri care inundă lumea sa interioară: “vântul răscolește/ lacrimi printre flori/ tristeți răstiginite-n crengi/ stropii ploii în culori./ peste floarea de cais/ lacrima e albă,/ peste cea de trandafir/ lacrima-i mai pastelată:/ galbenă, precum candoarea/ soarelui îmbrățișând/ roșie precum o rană,/ dragostei tale tăcând.” (Elegia XI) Constanța
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
a valului, a spiralei, a șarpelui și a cocoșului, motive deja recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
era cel mai înverșunat căutător, pentru că, fiind sfetnicul lui Algus, nu putea să nu constate că regele oceanului era gata să înnebunească de durerea pierderii fiicei sale, iar furtunile pe care le stârnea deveniseră periculoase chiar și pentru viețuitoarele oceanului, răscolind nisipurile de pe fundul lui și tulburând într-atât apele, încât nimeni nu mai reușea să se hrănească sau să înoate liniștit. Într-una din zilele cele mai negre ale lui Algus, când curenții puternici de pe fundul oceanului măcinat de furtună
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
lui Triton, orice ar arăta semnele tale, strigă înfuriat. Ultima dorință a preaiubitei mele Marina a fost să nu mă mai războiesc cu nimeni, iar eu am să i-o respect. Am să o găsesc pe Anemona, chiar dacă trebuie să răscolesc toate apele de pe pământ, picătură de picătură! Uraganul stârnit de mânia lui Algus ridică un val de nisip și de scoici de pe fundul oceanului. Speriată, Coral părăsi palatul regelui mării, fără să își dea seama că, puțin în urma ei, se
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și Louis VI. Fiecare clădire merita un prilej de admirație. Ajunsă în fața operei, un afiș i-a adus, instantaneu, lacrimile în ochi. Se prezentase, cu o săptămână înainte, opera Cavalleria Rusticana, a lui Pietro Mascagni. Opera al cărei Intermezzo îi răscolea sufletul de fiecare dată când îl asculta. Contopirea aceasta de istorie cu florile și grădinile minunate, cu drumurile pietruite și ploile de vară inopinante, fusese ca o cireașă pe tort pentru Mira. Amintirea acestei vizite o va urmări, cu siguranță
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
șoapte. Nu am pretenții pentru insistență Voi sta cuminte, nu te-oi deranja. Fiindcă iubirea mea prin consistență Te va-ngrozi sau te-o acapara. Aș vrea să locuiesc în visul tău Chiar dacă uneori aceasta doare. Mai lasă-mă să răscolesc mereu Până ajung cumva la disperare. Cândva a locuit la tine-n suflet Acuma-i gol și plin de nesperanță. Iar glasul tău îmi sună ca un muget Care se vrea a fi extravaganță. Aș vrea să locuiesc în viața
LOCUINȚĂ TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382103_a_383432]
-
în care pot pătrunde în mine oricând, chiar dacă mâinile împlinesc muncile zilei și-s perfect trează. Mă bucură acest fapt și mai ales că am reușit să nu rătăcesc între două planuri care numai din când în când se intersectează răscolindu-mă. Încă îmi spun în sinea mea: ce moment ciudat! Oare nu am înnebunit? Mama îmi spunea și îmi spune de multe ori: Ai vrea tu să înnebunești! Și eu aș vrea. Nu avem voie. Gabi. Tac, o ascult, mă
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > ZAPISUL IUBIRII, AUTOR GEORGE CĂLIN. RECENZIE - VALENTINA BECART Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1515 din 23 februarie 2015 Toate Articolele Autorului întrebările răscolesc în răni nevindecate... Poezia este tărâmul magic, este "îngerul păzitor" care-i conferă poetului ( diplomatului) George Călin, ( o conștiință născută sub “blestemul “scrisului, un privilegiat al muzelor), ( vulnerabil, sensibil), o anumită protecție față de realitatea “brută”, acesta reușind (adesea) să se
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vrea descătușat, eliberat, dăruit lumii. Multe versuri nu au o idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul inimii. De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când „însingurările” răscolesc în răni nevindecate. „însingurat în tăcerea umbrei,/suspinând în pustiul din mine,/tremurând de spaimă,/caut la miezul nopții/ Femeia /de sub ferestrele sufletului meu/cerșindu-i Iubirea,/cerșindu-i Iertarea/Viața,/Moartea...” * „Femeia /de sub ferestrele sufletului meu,/scrie poeme de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cuvintele pentru a obține alchimia perfectă. Poemele cuprinse în volumul “ZAPISUL IUBIRII”, purtând semnătura poetului George CĂLIN, deschid căi spre multitudinea de semnificații, antrenează imaginația, fantezia, substanța poetică se condensează,adesea, în metafore stilizate, adevărate bijuterii, cuvintele fiind menite să răscolească adâncimile sufletului, predispunând la trăiri complexe,marcate de o sfâșiere metafizică în fața trecerii inexorabile a timpului. Poetul se jerfește pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual, prin creația sa, care-l va renaște perpetuu. „ Să
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-a răscolit iubirea. O strofă-a fost mai ieri cu rime-ncrucisate, Dar n-am știut atunci să-i prețuim menirea Și ne-am pierdut în versuri mult prea alambicate. Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduri Un univers descoperi pustiu și-nlacrimat
POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
-
clipă timpul parcă a stat în loc Și simt că am atins nemărginirea, Pentr-o secundă-n fărâma de noroc Privirea ta mi-a întâlnit privirea. Văpăi din cerul meu îngemănate S-au aprins din stele-n grele vâlvătăi Și-au răscolit simțirile uitate Când ochii mei seduși au fost de ai tăi. Și nepătrunse căi interioare, Întortocheate că într-un labirint , S-au redeschis iubirii visătoare Simțind privirile de dor și de alint. Strivit de albastrul cerului senin Ce-n ochii
PRIVIREA de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379377_a_380706]
-
Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ecou al unei dragoste trecute, Un vers mereu rătăcitor prin stele, Dintr-un poem al nopților pierdute Pătrunde-adânc în gândurile mele. E-un vers tăcut al vremilor în care Ne răscoleau iubirile măiastre, Cănd amândoi pierduți într-o visare, Noi îl scriam cu trupurile noastre. Un vers ce-i scrijelit în taină nopții În sufletele noastre contopite, Când ne lăsăm purtați în voia sorții Simțind din plin trăiri nebănuite. Eram metaforă
RIMA ÎMBRĂȚIȘATĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379374_a_380703]
-
din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ca fluturele orb, ce-orbecăie în zare, Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare, Gondole de tandrețe din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurie Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri, Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, Cu degete de roua, în nopți de privegheri. Pierdut între iluzii și-absențe amărui, Cu buzele rănite
MACI ALBI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379397_a_380726]
-
îți vine să pui mâna în gâtlejul ei și s-o determini să fugă, fără să mai privească în urmă. Astăzi, 3 septembrie 2015, am vizitat-o pe mama la spitalul Sf.Sava, din Iași. Un drum care mi-a răscolit sufletul, gata să-l pulverizeze, gata să-l facă una cu pământul . N-am fost singură, ci însoțită de un bun prieten. Am insistat să vină cu mine deoarece știam c-o să-mi fie greu s-o revăd suferind pe
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
îți vine să pui mâna în gâtlejul ei și s-o determini să fugă, fără să mai privească în urmă.Astăzi, 3 septembrie 2015, am vizitat-o pe mama la spitalul Sf.Sava, din Iași. Un drum care mi-a răscolit sufletul, gata să-l pulverizeze, gata să-l facă una cu pământul . N-am fost singură, ci însoțită de un bun prieten. Am insistat să vină cu mine deoarece știam c-o să-mi fie greu s-o revăd suferind pe
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
celor care au contribuit prin efortul și priceperea lor la desfășurarea acestui spiritual eveniment care mi-a umplut sufletul de emoție . Aceste amintiri le voi duce cu mine în Canada la care voi reveni de câte ori dorul de țară mă va răscoli. În prima parte am trăit bucuria izvorâta din prețuirea adusă limbii române din partea oamenilor condeelor pline de viață și de spirit românesc. În partea a doua, la restaurant, muzica, dansurile, recitările de poezii au întregit tabloul emoțiilor de înaltă trăire
MULTUMIRI DE LA ELENA BUICA (CANADA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379414_a_380743]
-
ușoară a corzilor nevăzute ale Universului. Doamna Elena Buică (scriitoare din Toronto, Canada) afirmă că o vede pe Lia Nenciu ”ca pe o poetă cu multă culoare, cu învolburare de trăiri, mereu dornică de cunoaștere, o persoană în necontenită căutare, răscolind cu abilitate și răbdare lumea înconjurătoare pentru a înțelege din tainele acesteia, dar și pentru a se descoperi pe sine” Iar domnul Dumitru Sârghie (poet și jurnalist, Slatina) afirmă despre poeta Lia Nenciu ca ”fiind un sculptor fin în care
CINE ESTE LIA NENCIU !? de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379419_a_380748]
-
cu Tine stând la masă. Autoarea își găsește adevărata muză, inspirația, în stările nostalgice care o cuprind în singurătatea sa departe de meleagurile natale. De fapt aceasta este vraja în care alunecă poeții, vrajă care se revarsă și asupra cititorului răscolindu-i adâncul sufletului cu sentimentele și trăirile fiecăruia dintre noi, cu bucurii și împliniri în contrast cu necazurile și eșecurile ființei umane . În versurile doamnei Daniela Popescu se simte duioșie, feminitate, estetic, dorință, izolare dar și evadare și, de ce nu, o undă
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
când am petrecut cu toții aici adormind care pe unde, brus s-a desfăcut încuietoarea... Eram prea mahmur, de fapt toți eram, altfel cred că ne-am fi dat seama că nu e posibil așa ceva! Doamne! Am căutat înnebunit inelul. Am răscolit toată casa! Și ea a rămas cu noi și insista să-l căutăm când de fapt ea desfăcuse încuietoarea lanțului! A plănuit totul cu sânge rece! A mizat pe faptul că în veci nu aș fi bănuit-o! - Îmi amintesc
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379545_a_380874]