1,849 matches
-
era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava cosmică; o situație pe care amândoi o apreciau în mod deosebit. Aveau grijă de astronavă, iar ea, în schimb, îi răsfăța. În general, nava își purta singură de grijă, fapt ce le îngăduia să se îndeletnicească cu proiecte mult mai instructive și plăcute, cum ar fi lingerea unei beri sau schimbul de bancuri. Era rândul lui Parker să bată câmpii. Relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul Lulu când a venit să mă ia ! O săptămână m-a obligat să nu mă ridic din pat... Era primul raclaj pe care îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ăștia e bani aruncați pe fereastră... — Ei, da, pământul părea valoarea cea mai sigură în România ! Și pământul, ai văzut că n-a mai valorat nimic... Las’ c-a fost mai bine-așa ! îi plăcea lui bietul Lulu să mă răsfețe... Și p-ormă baba își strângea sticlele. Lua maldăru de sticluțe și le vâra pe la toaletă, pân sertare, parc-ar fi fost aur, așa le păstra ! Că la ce le-o mai fi ținut ? De ce trecea vremea, d-aia nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu se-ntorcea în fotoliu. — Bietul Lulu era om în toată firea când ne am căsătorit și era cavaler. Era militar de carieră, foarte corect și foarte sever, dar cu mine se schimba totalmente. Teribil ce îi plăcea să mă răsfețe și îmi făcea toate caprițiile !... Seară de seară ieșeam la Continental, și la Mon Jardin, și la balurile de la Cercul Militar... Ne făcuserăm și un grup de prieteni... Avea o inimă de aur, numai că trebuia să ai tact, era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supușilor, guvernați aproape o jumătate de secol cu corectitudine. Pe acest nou rege Lear, cum îl numesc unele gazete, care peste noapte s-a trezit într-o țară străină și ostilă, într-o familie învrăjbită, părăsit și trădat de cei răsfățați cu încrederea lui ani de zile, ba chiar invitat fără menajamente să-și părăsească tronul și pământul adoptiv... De ce să atace însă tocmai subiectul în care s-au spus cele mai solemne cuvinte și s-au ținut toate discursurile ? Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi - în fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de motive, nici de noi înșine bine știute, finisându-și dichisurile de după amiază, Sophie apărea în cadrul ușii - toată o învârtejire de volane parfumate - și se instala răsfățată în jeț, nemaiavând altă grijă decât liniștea soțului ei și servitul ceaiului. De ce nu am strigat atunci Verweile doch ? M aș fi îndurat să opresc însă clipa după ce mort fusesem și reînviasem, tocmai când viața, prin neașteptatul său joc de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se răsfață ea. Ne fîțÎim pe ici-pe colo, salutăm lumea, discutăm și mai bem cîte un pahar de ceva, nu știu cum să mă port, nu știu În calitate de ce ar trebui să vorbesc. Dar apare Sorin printre noi și ne mai Întinde cîte un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea încurcată. Fusese ideea ei să o aducă pe Stella, dorise foarte mult acest lucru, dar acum nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe Stella. Voia s-o ajute și s-o apere și s-o răsfețe, s-o îngrijească și s-o îndrăgească. Voia să atingă capul acela mândru cu o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apare din senin. — Poate are impresia că locuiește aici. — Ia diferite obiecte. Cred că le ia, le ascunde, și pe urmă le găsește. Devine din ce în ce mai ciudată. I-am cerut cafele ca s-o fac să plece. Ar trebui s-o răsfeți un pic. Vrea și ea să fie alintată. — Nu zău! — Platon afirmă că unui sclav nu-i poți comunica altceva decât porunci. Tu traduci perfect observația asta în fapt. Acum că stau să mă gândesc, nu te-am auzit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el privea prin ea, cu ochii săi preocupați și distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea Pearl stând pe cărarea verde, acoperită cu mușchi, și privind printre copaci, la pajiștea care se răsfăța sub soarele de aprilie. Trebuie să renunț la amândoi. Trebuie să termin cu toate, să retez răul de la rădăcină și să devin altă persoană.“ Quelconque une solitude Sans le cygne ni le quai Mire sa désuétude Au regard que j
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se uite Cristian la el când vrea... În Amurgul gândurilor, Emil Cioran face o afirmație care, la prima vedere cel puțin, e paradoxală: Suntem superiori morții doar în dorința de a muri, căci ne murim moartea trăind. Când aceasta își răsfață în tine lipsa ei de margini, clipa finală nu-i mai mult de un accent melodios. Fără a fi poate neapărat influențat de Cioran, se remarcă în textele lui Cristian Popescu faptul că perspectiva dispariției fizice nu este incendiară pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lor în toată grădina palatului. Prințesa le iubea foarte mult și cu o stropitoare de cleștar ea le recompensa zilnic pentru parfumul lor cu o ploicică rece din stropitoarea ei. Ea călăuzea fluturii să mângâie petalele florilor și să se răsfețe cu parfumul lor. Pentru că ea îi îndruma spre cele mai parfumate flori, fluturii o răsplăteau cu dansul gingaș al aripilor prin grădina fermecată a palatului. Future ,future ! Porți pe aripiore Multă culoare Ce parcă o floare Încă nu o are
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și încarcă sufletele oricărui privitor. Trunchii copacilor adăpostesc fel și fel de secrete sub coaja lor groasă și ocrotitoare. Orice zgomot își găsește ecoul printre acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia, razele de lumină, adierile vântului să îi răsfețe și să îi alinte în taină. Cioc!cioc! se aude de sus... e doctorul copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
bat; Tu ești cam răutăcios Și nu ești politicos. Ești un leneș și jumate Și nu știi nici ce-i o carte; Tu ești lipsit de respect Și-o să rămâi repetent! Alintat din cale-afară, E un mic tiran din țară; Răsfățat peste măsură, N-are gust și nici cultură. Se crede-mpăratul lumii, Pentru că-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor, care ne-a aiurit cu teoria „carcasierilor“, cum că Poe era carcasa generalului Pomutz, Beethoven era Eftimie Murgu și alte năzdrăvănii delirante. Răsfățați intens am fost în primitorul apartament al lui Savin Bratu din blocul „Casata“ distrus la cutremurul din ’77, acasă la Florin Mugur, lângă biserica Sf. Spiridon Nou, la poa lele dealului Mitropoliei, la Agopian, în zilele de Sf. Ștefan - în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
concep să plece din Grecia fără să consulte ierburile crescute peste amintirea Pythiei". Îl delegăm pe Ulici să poarte, ca președinte al Uniunii, "tratative". Eventual, ne plătim drumul. Și, evident, ne privește cum ne potolim foamea. În definitiv, ne-am răsfățat destul pe vapor. Când Ulici revine, îl întreb: "Sunt speranțe?" Cred că da", zice el. Asta mă ajută să-mi regăsesc o anumită bună dispoziție, în ciuda faptului că vaporul a început să se legene cam tare. E ora 16,25
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în personaj literar, muzical, plastic, cinematografic. Și legendar, deopotrivă. Au scris despre ea mari scriitori; au cântat- o mari compozitori; au imortalizat-o pictori; a fost erou de film. A fost mereu în miezul creației populare. Legendele mai ales au răsfățat-o, fabulând pe seama apariției ei și a numelui, dar și a rolului jucat în biografia franceză. O vreme, legenda s-a împletit cu istoria, aproape confundându-se. O altă vreme, legenda a luat locul istoriei. Oricum, amândouă compun, într-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
o singură halbă la o fleică unică, fiindcă Lică era sobru și econom pe punga lui. Ducea adesea pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Când mă iubește piatra absurd abisul vine din adâncuri, ceața trandafirie hoinărește pe străzi; coborâm răsfățați în profunzimi, umbrele își caută singurătatea se află, se regăsesc, se împlinesc. Pândim să se reverse cerul. Ce fiară este timpul care ne răsfiră!
Gelozie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83705_a_85030]
-
Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și acum ele Începeau să se zburlească la el, ai grijă cum vorbești, pune-ți lacăt la gură, fii cuviincios. Și mai În glumă, mai În serios, Încît nu puteai ști dacă se răsfață sau sînt cu adevărat furioase, spuneau că dacă voi Îi luați apărarea ăstuia, atunci și noi o apărăm pe Carmincha; erau gata să Înceapă din nou Întreaga ceartă de mai Înainte, dar chiar Chinezu lămuri situația spunînd: doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, chiar ca părinte, vă rog să-mi dați voie să vă spun că este exact lucrul care trebuiește cel mai mult clasei mele” „Da?” „Întocmai. Și, când afirm lucrul acesta, mă gândesc, în primul rând, că acești tineri, ultra răsfățați de părinți, bunici, unchi, mătuși, etc, au nevoie să simtă viața, s-o înțeleagă, s-o cunoască, s-o trăiască cu adevărat, cu toate problemele și asperitățile ei. Se știe că nimic nu vine de la sine, că nu există numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toate păsările pomenite de Shakespeare. Natura putea vinde în pierdere; compensa prin volum. Poți presupune la nesfârșit și nu contează dacă aproape toate presupunerile sunt greșite. Daniel era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult soția și cei doi copii, am avut prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că surâde pașnic în undele liniștitului argint, ce a fost cândva altar al sacrificiului. Sângele cald al miilor de jertfe se înalță acum din adâncuri dansând monoton și parcă răsfățat în valurile rubinii ale împlinirilor. Apele sfintei istorii îngemănate cu cele ale credinței străbune, dansează și ele un dans al adevărului înfăptuit în sânul luminii adevărate, pe altarul eternei fericiri. Purtați-vă români, luntrea vieții voastre pe clara oglindă a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]