2,809 matches
-
o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atitudinii guvernului. Prim-ministrul este, din acest motiv, considerat demisionar, se retrage Împreună cu Întregul cabinet. Pokitanoff se ridică la rându-i; textul pe care trebuie să-l telegrafieze la Sankt-Petersburg e deja redactat. Ușa cea mare este trântită, ecoul se răsfrânge multă vreme În tăcerea sălii. Deputații rămân singuri. Au câștigat, dar n-au nici o dorință să-și sărbătorească victoria. Puterea se află În mâinile lor: soarta țării, a tinerei sale Constituții depinde de ei. Ce pot să facă, ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se grăbească. Tații știu ce au de făcut. Porneam în direcția Via Nazionale, străzile erau tăcute. O tăcere largă și înaltă, iar noi umblam prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un gard de sârmă ghimpată va sta pentru totdeauna între mine și el, dacă nu se va întoarce în noaptea aceasta, când boala ei se declanșează, îmi odihnesc capul pe patul ei, plâng pe umărul ei fierbinte, până ce aripile apusului răsfrâng asupra mea o pace neașteptată. Ea îmi întinde o mână transpirată, îmi atinge fața dezamăgită, unde este tati, șoptește ea, îl vreau pe tati, respirația ei miroase urât, mirosul grișului ars pe fundul cratiței, iar eu spun, va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
învăț mult mai târziu că femeile au tendința de a suprapune imaginea mamei cu cea a iubitului, pentru a se putea răzbuna dintr-un foc pe amândoi. Bineînțeles, anumite femei, nu cele pentru care imaginea mamei este sacrosantă și se răsfrânge umilitor asupra umbrei tatălui, castrat în ochii fiicei. Ca să nu ne audă Securitatea și Poliția, ne-am strecurat ca niște fantome de-a lungul coridoarelor purpurii, cu mochetă verde pe mijloc. Degeaba. Când am ieșit din lift, la parter, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se vânzoleau, coloana de soldați se târa pe șosea ca o uriașă râmă neagră. Raze de soare jucăușe, căzând pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se răsfrângeau cu sclipiri speriate în văzduh. În curând se deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu spunem niciodată minciuni. Să analizăm foarte bine subiectele pe care le discutăm și să ne asigurăm că acestea ne privesc direct pe noi, iar ceea ce spunem este adevărat. Să analizăm ce efect poate produce discuția și asupra cui se răsfrânge. Comportamentul omului prin gesturi, subiecte abordate în discuție, intonația, dicția, cuvintele folosite, caracterizează nivelul de cultură și de educație al respectivului vorbitor. De obicei, subiectele abordate în discuție, constituie problemele care-l frământă pe vorbitor, gândurile lui care răbufnesc. De
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
repetiția e posibilă. Iar Regine Olsen a mea părea să mă lase să cred asta, desigur tot de dragul jocului. Pe seară (dar acum era lumină ca în miezul zilei și pe cerul albastru, încremenit, nici un strop de roz nu se răsfrângea încă în sideful norilor) am condus-o din nou înspre casă, cu inima din ce în ce mai grea, pe străzile liniștite, sonore, ale traseului nostru. Din loc în loc se deschidea cîte-o piațetă pustie, cu un rond de flori sau o bisericuță în mijloc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crilul roșu într-un borcan), miriapode și scolopendre, am zăbovit puțin să admirăm stelele de mare, ofiuride cu brațe lungi și încolăcite și stele în cinci colțuri, ca de coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai stereotipe, ca un fel de promisiuni, de insinuări pe care nu le înțelegeam până la capăt. Mă remorca mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să vadă, ci ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la gâtul decoltat patru șiruri de perle (firește artificiale, ca tot ce era pe ea, dar ce importanță avea pentru noi?), în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mai trec și pe la Egor. Trebuia să-i spun că ratasem visul, că nu mai eram demnă să merg Acolo. Am luat-o peste câmp și-am coborât pentru câteva minute în grota lui Rolando. Aceeași lumină albăstruie se răsfrângea pe pereți, dar, când l-am văzut pe "prietenul nostru", cum începuserăm să-l numim, am amuțit: parcă trecuseră mii de ani. Din uriașul schelet rămăseseră doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vară mai selectă, nu înțeleg, și nu înțelege nimeni. Dacă am fi aflat ceva despre familia ei, dacă am ști în ce fel de casă locuiește, de pildă, dacă doarme într-o odaie a ei, în care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune și se recompune din aceste cioburi, rotite când mai repede, când mai lent, după necesități. Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi care se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor. Nicolae Manolescu, „Lumea în două zile“, România literară, 24 mai 1984 * ...[Dimineață pierdută] e prin urmare (și) un roman istoric de mare anvergură, foarte ambițios, cuprinzând nu mai puțin de o sută de ani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lată, cu pomeți înalți și, când aflai de originea lui rusă, îți dădeai seama că era de tip slav. Avea un nas mare, puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa se deschise și Rozanov se găsi față-n față cu discipolul său. Nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care emană dintr-o sursă pură, ca răspuns la iubirea dumitale imperfectă, ca răspuns la frenetica dumitale dorință de iubire - și pentru că această iluzie te încălzește, afirmi că ai certitudinea. Presupun că asta-i ceea ce se numește credință. Simți totul răsfrângându-se îndărăt, asupra dumitale. Dar ar fi nevoie de Dumnezeul în care nu crezi pentru ca toate astea să devină o realitate. Nu e decât același lucru imperfect, agitat încoace și încolo, în ambele direcții. Aștepți un răspuns. Și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nervos. — Vă rog... bâigui Tom... nu există nimic pe care ați putea... vreau să spun, dacă există ceva... ce aș putea face... sau... — Există ceva ce ai putea face, spuse Rozanov. Îl măsura pe Tom, încrețindu-și fruntea brăzdată și răsfrângându-și și mai mult buzele mari, umede, cupide. Tom își spuse: „Dumnezeule! E în legătură cu George!“ Înainte de a mă explica... sau, oricum, înainte de a-ți prezenta ceea ce doresc să faci... sper că nu ai nimic împotrivă dacă îți pun câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George! Dar poate că, pâna la urmă, totul se referă la George. Poate că vrea să facă din mine supraveghetorul lui George?“ Tom privi fascinat la fața uriașă a lui John Robert, la ochii lui aprigi, galben-căprui, la buzele roșii, răsfrângându-se de voință. Membrii familiei dumitale sunt quakeri. Îți practici religia? — Mă duc la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
modul de percepție a elementelor proprii și al celor exterioare trebuie, imediat, determinate și analizate cauzele care dau aceste diferențe, și trebuie luate măsuri de reducere ale acestor diferențe, tocmai pentru ca ele să nu se perpetueze și să nu se răsfrîngă, negativ, asupra întregii imagini a sistemului. În cazul în care nu există diferențe semnificative, se poate vorbi despre un nivel destul de înalt de transparență în procesul de comunicare intra și intersistemic, care ajută la consolidarea imaginii sistemului. Dacă imaginea sistemului
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
vecinii acestuia. Unul din principalele motive ale oricărui sistem este siguranța proprie. În momentul în care propriul sistem, prin maniera de abordare a lucrurilor, reușește să-și creeze o imagine care emană siguranță, siguranță care, la rîndul ei, se poate răsfrînge și asupra vecinilor sau prietenilor, un prim pas pentru colaborarea cu sistemele învecinate este deja făcut. Alături de siguranță, imaginea trebuie nea-părat să emane și bunăvoință din partea propriului sistem, în a colabora cu vecinii. A percepe un sistem ca fiind puternic
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
în mass-media a oricărui material trimis de aceștia. Bineînțeles că această mulțumire va fi personalizată și va fi adresată mediilor care au publicat acea informație, direct prin telefon sau prin intermediul unei scrisori de mulțumire. Acest gest nu numai că se răsfrînge pozitiv asupra jurnaliștilor, dar creează și o imagine elegantă și de bun simț a expeditorului, aspect deosebit de important pentru promovarea încrederii reciproce și a unor legături amiabile de lungă durată. Acest mod de a se comporta este caracteristic consilierului PR
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
recomandă ca planul lunar al activităților să fie respectat întocmai pentru crearea în mod constant a unui profil pozitiv de imagine a sistemului, profil a cărui dimensiune va reieși prin desfășurarea la datele stabilite a acțiunilor planificate, ma-nieră care se răsfrînge foarte pozitiv asupra sistemului. Sînt și situații excepționale, în care, datorită unor cauze absolut obiective și independente de sistem, un eveniment nu poate avea loc la data dinainte stabilită. Astfel de situații sînt soluționate în modul următor: se face rapid
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]