2,464 matches
-
trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stat minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-a lungul coapselor ei, dar o mână moale mi le-a condus spre rotunjimea sânilor, în timp ce ea se lipea din ce în ce mai mult de mine... O gură cu buze pline și răsuflare de foc mă săruta pe obraz, pe gât, pe ochi, ocolindu-mi cu bună știință gura... Am început să răspund sărutărilor ei și s-o strâng puternic la piept... Devenisem un fier încins care arunca scântei... Nu mai aveam control
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte ca într-un suspin adânc. S-a ridicat apoi și a pornit spre chilie, purtându-și mâinile amândouă deodată - când în față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care are grijă de masa noastră când ajungem acasă? Ceva este de neînțeles”. Iată-ne și la portița chiliei. În curte nimic nu spune că prin preajmă ar mai fi o ființă omenească. Bătrânul se oprește și când își liniștește răsuflarea îmi spune: --Cred că știi ce spune zicala. --Care zicală, părinte? --Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-și ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi pe locul Mitropoliei. --Ce bine! Am să văd și am să aflu și eu lucruri deosebite, scumpule. Îi simțeam fierbințeala trupului lipit de mine și răsuflarea dogoritoare în obraz. Iată-ne în fața Mitropoliei. --Pe vremuri, pe aici prin preajmă, pe la 20 august 1666 (7174), se afla un loc de casă al lui “Gheorghie Roșca ce-au fost mare vistiernic”, loc pe care - spune el - “am vândut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă ajuți să sap grădina din poiană, că poate la primăvară oi mai semăna ceva... --Mai încape vorbă părinte?... Am pornit spre chilii. De această dată, mi s-a părut că pașii bătrânului sunt făcuți cu mai mulă nevoință, iar răsuflarea îi este, mai grea. Ne opream destul de des. De fiecare dată, privirea bătrânului se îndrepta spre chilii, de parcă ar fi așteptat un ajutor nevăzut... Bănuiam unde îi era gândul și îi dădeam dreptate... Când abia am făcut ochi după masă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
după amiază la săpatul grădinii. Privirea mi-o vânturam în toate părțile, doar-doar oi vedea-o... Nici un semn însă. După scurtă vreme, l-am auzit pe bătrân venind. Am ieșit în prag, să-l întâmpin. Pășea moale și anevoie, cu răsuflare grea. --Bună dimineața, dragule, și să-ți fie de bine micul dejun. --Sărut dreapta, sfințite, și mulțumesc pentru masă. --Să fie primit, fiule. Ce crezi că am putea face astăzi? --Parcă aș vrea să tragem o fugă în Târgul Făinii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ceea ce am făcut și eu. După ce a binecuvântat bucatele, ne-a îmbiat: --Să gustăm din darul cerului... Fără să-mi dau seama, privirea îmi fugea spre fată... Ochi de cicoare, gură de fragă, gât de lebădă. Sub ie, cu fiecare răsuflare, sânii se mișcau ca doi hulubi îndrăgostiți. Privirea doar o singură dată a uitat-o înfiptă în ochii mei. În rest rămânea fixată pe fața mesei... Țiganca mă fura cu coada ochiului zâmbind unui gând. Gătită cum era, părea mult
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai poate fi înghițit cu nici un chip de Marele Licurici. Și americanii, se știe că nu sunt prea duși de multe ori la biserică, așa că, nu vor în mod creștinește îndreptarea păcătosului, ci capul lui. Pentru ce a făcut el, răsuflarea în presă a dulcii povești de amor, folosind un trabuc din cea mai bună 36 marcă, cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nici o minune. Am avut două rânduri, din care unul... ți l-am dat ție. Le-am pus la vedere pentru a te obișnui cu gândul că atâta vreme cât îi sta la mine n-ai să ai timp nici să-ți tragi răsuflarea... „Oare ce vrea să spună cu asta?” - mă întreb eu, așteptând continuarea vorbelor călugărului. Da, da! Ai să pui mâna pe carte, dragule! Și după ce - pe tândălite - îi fi trecut prin ele din scoarță-n scorță s-a alege o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
domină numai cu puterea privirii. Altfel nu se explică cum se întâmplă că atunci când mă trezesc din somn îl găsesc privindu-mă?” Ai avut dreptate când ai spus că ai să dormi ca un prunc, pentru că abia ți se auzea răsuflarea. Acum, dacă nu ai altă treabă, hai să culegem fasolea din grădină, fiindcă altfel voi aduna doar păstăile goale. Mai încape vorbă, sfințite? Când am intrat în grădina din poiană, soarele se oprise să facă un popas la chindie... Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar ochii-i îmi dădeau fiori. Din flori ghirland-am împletit, În păr să-i pun, si cingătoare; Cu ochi suavi ea mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
dezamăgită de tine“, era extrem de neplăcut. —OK, din când în când iau droguri, am recunoscut eu. —De care? m-a întrebat ea. —Ei, știi și tu! Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am înțeles că oferta era săracă peste tot, dar New York-ul punea capac la toate. Nu numai că pentru fiecare bărbat heterosexual existau un miliard de femei, dar fiecare dintre femeile alea erau așa de frumoase că ți se tăia răsuflarea. Vreau să spun că erau superbe. Iar explicația din spatele acestei frumuseți incredibile suna, de obicei, cam așa: „A! Mama ei e jumătate suedeză, jumătate aborigenă din Australia, iar taică-su e jumătate birmanez, pe un sfert eschimos, iar celălalt sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie „Curând“. în schimb, el n-a făcut decât să râdă și nu mi-a răspuns. într-un acces necontrolat de furie m-am gândit că era într-adevăr un ticălos nebun. Cu fiecare pas pe care-l făceam cu răsuflarea tăiată, dezamăgirea mea era și mai profundă. Eram sigură că atunci când pereții vor fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de bilețel de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se interpunea între mine și salvarea mea. Ca un șoarece în cușcă, mintea îmi alerga în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erecție. Aproape că-mi atingea fundul. Luke m-a ciupit din nou de ceafă, după care și-a coborât mâna, mângâindu-mi pântecele îpe care l-am supt repede), apoi și mai jos. Mi-am dat seama că-mi țineam răsuflarea. Din mai multe motive. Mi-a mângâiat din nou burta, abia atingându-mă, apoi a început să deseneze cercuri cu palma peste pelvis, pe coapsă, mi-a atins ușor părul pubian îmi-am înăbușit un oftat, dar mi-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de de treabă. —Așa e? a întrebat-o Josephine pe Emer, de parc-ar fi avut o discuție cât se poate de banală. A urmat o tăcere care, spre neplăcerea tuturor, părea să nu se mai termine. îmi puteam auzi răsuflarea șuierătoare. —Așa e? a întrebat din nou Josephine. Da, a spus Emer. Vocea îi tremura într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. Nimic din ceea ce am scris în chestionarul ăla nu e adevărat. —încă îl mai aperi? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am reușit să spun. —Saună e numai o poreclă, a spus Chris privindu-mă cu atenție. Pentru că atunci când ne spălăm și ne uscăm rufele, se face groaznic de cald. înțelegi? Există și o saună adevărată? am întrebat eu ținându-mi răsuflarea. După o pauză care părea să dureze o veșnicie, a venit și răspunsul. Nu. Toate visele mele s-au năruit. însă simțeam mai curând o disperare surdă decât furie. Știam eu. Undeva, în adâncul meu, știusem tot timpul. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exerciții fizice? —Eu fac din când în când ceva flotări, mi-a răspuns Chris. Dar nu pot vorbi și în numele celorlalți. Deși, mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat eu cu răsuflarea tăiată. Unde faci flotări? —în dormitor, pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și trebuia să mă opresc înainte să mă las copleșită de acel „ceva“. De data asta, Luke nu mi-a spus și nici nu m-a obligat să fac nimic. îl auzeam respirând sacadat deasupra mea și-i simțeam căldura răsuflării pe creștet. Amândoi număram secundele, așteptând nu știam exact ce. Aveam senzația că amândoi așteptam să treacă ceva. Apoi Luke și-a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dădeau acel ceva. Și, din experiența mea, nici dacă cereai, tot nu primeai. S-ar putea să nu-l mănânc niciodată, a mai spus ea gânditoare. S-ar putea să-l arunc. —Ei, am zis și eu precaută, ținându-mi răsuflarea la gândul c-aș putea să închei târgul și să obțin ce-mi doream, nu-i nevoie să-l arunci. îl mănânc eu pentru tine. Vrei să-l mănânci? — Da, am răspuns eu uitându-mi strategia de disimulare. Aha! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]