8,590 matches
-
Radu Stanca o cultivă. Frumusețea din celebrul Corydon, dandy, sfidătoare, mortală (căutarea celei mai frumoase flori scufundă, în altă poezie, corabia îndrăgostitului), având ceva care trece imperceptibil - momentul, scurt și discutabil, al amurgului, și ceva care încremenește excentric: „un turn rătăcit printre case”. Apă vie, apă moartă. „Doi drumeți setoși care-ar mai bea/ Cupa ce stă-n țăndări la o parte,/ Unul vine repede din moarte,/ Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.// N-are nici un rost să-ți mai sporești
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
la fel de frecvent, cu scopul de a susține unele pasaje narative. Spre exemplu, de la atmosfera dintr- o cameră părăsită: „Acele lucruri vechi, m-am gândit, citind în sinea mea dintr-o poezie a bătrânului poet, acele lucruri vechi și triste mai rătăcesc probabil undeva, în lume”, vezi poemul „Soarele de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
cercetării românești de peste Prut. Articolele sînt semnate de Maria Mona Vâlceanu, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija, conturînd imaginea unei veritabile personalități. Numai că Ion Ungureanu, furat de elan encomiastic, îl definește lapidar pe Petru Soltan drept un scriitor rătăcit printre matematicieni sau, dacă vreți, viceversa (în articolul Bucuria comunicării sau invitație „la o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu, Ion Ungureanu de fapt îl descalifică involuntar pe venerabilul academician
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu, Ion Ungureanu de fapt îl descalifică involuntar pe venerabilul academician basarabean, căci îl așază într-o categorie incertă de emigranți ai spiritului care, rătăcind dintr-un domeniu în altul, fac figură de intruși în ambele. Afirmația lui Ion Ungureanu e un exemplu de cum o intenție lăudabilă poate culmina întrun deznodămînt cu impresie comică. În realitate, Petru Soltan e un cert specialist în ale matematicii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
într-un catharsis colectiv pe care îl trăiești fără ambiția de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu mai poți respira, nu mai poți percepe nimic.“ (p. 98) Celibidache a fost un oriental rătăcit în mijlocul unor dirijori occidentali, care l-au privit cu mefiență, dacă nu chiar cu ostilitate. Singurii care au avut oarecare înțelegere față de încăpățînările lui au fost nemții și asiaticii. În rest, dirijorii din epocă l-au considerat un spirit aflat
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
nu te rog să porți de grija sa. Dar cercetând într-însul ai să-ți dai seama că unele dintre bucățile alese pentru Ateneul din decembrie se află în volum. Deci compensează din restul poemelor primite de la mine, momentan am rătăcit lista cu titlurile celor în două rânduri expediate vouă. Vă las pâinea și cuțitul. Aveți alături și 3 Max Jacob lângă 3 André Frénaud. Țin să nu sufere răni de frați. Se vor împreuna, așa cum îmi promiți: adică toate la
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
Veche, m-am hotărât să îmi propun o reîntoarcere la romantism. Aveam nevoie de atmosfera „chill" cu muzică de calitate, să văd oameni de spirit așezați la un pahar de bere „La stuff", să-i văd pe rebelii fără cauză rătăciți printre corturile așezate pe plajă, ori pe rockerii adevărați ascunși către marginea stațiunii la granița cu Bulgaria. Toate astea erau acum 10-20 de ani în Vamă într-un dozaj pe care atunci nu-l ințelegeam, dar de care mă bucuram
Dezbatere: Vama Veche s-a stricat sau nu? Un blogger desființează articolul lui Sărățeanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33069_a_34394]
-
motivată, se constituie, de fapt, într-o tulburătoare confesiune a unui intelectual care și-a iubit cu patimă țara și care a înțeles ab initio locul și destinul nostru în Europa. * Madrid, 28 mai 1971 Dragă Crainic, Nu s-a rătăcit scrisoarea ta în care îmi comunicai tristețea încercată de a nu fi văzut scriitori prezenți la parastasul de zece ani de la moartea lui Cezar Petrescu făcut de surorile lui care îi păstrează amintirea cu o fidelitate emoționantă. Îți scriam că
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
și mama rămîne să crească cei patru copii, din care doar Hans Bergel, viitorul scriitor, e destul de mare pentru a putea s-o ajute la întreținere. Mai mult, familia Bergel își pierde averea din Râșnov și intră în condiție peregrină, rătăcind la prieteni prin orașele din Transilvania. Fără a arăta șovăirea vîrstei, Erich se supune unui regim de disciplină draconică, jucînd totul pe cartea educației. La Sibiu îl întîlnește pe Kurt Mild, profesor de orgă, care îl inițiază în interpretarea operei
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
Zemeckis este autorul lui Forest Gump (1994), Contact (1997), Cast Away (2000) tot atâtea ocazii filmice de a reflecta cu privire la condiția umană și mai ales la cât de încurcate sunt căile Domnului. Pentru că odată cu acest punct nodal începe aducerea oii rătăcite pe calea cea bună. Iar în peisaj se ivește un alt personaj, Nicole (Kelly Reilly), o actriță porno dependentă de droguri, căutând soluția pentru ieșirea din marasmul unei existențe bulversate și în care Whip găsește un partener temporar, dar și
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
și hotărât) că n-ai părăsit catedra. Se apropie adunarea generală a scriitorilor. Așteptăm senzații tari. Mai scrie-mi și în continuare, material! Cred că din ce-ai trimis n-a rămas (cu o excepție) nimic nepublicat. Sau s-a rătăcit ceva? Cu o prietenească strângere de mână, Al dtale, Cornel Regman * București, 17 aprilie 1968 Dragă domnule Buzași, Fă să ne parvină la termenul obișnuit (27-28 aprilie) recenzia la G.C. Nicolescu, Eminescu. Va putea intra în nr. pentru mai. În ce privește
Scrisori de la Cornel Regman by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/6928_a_8253]
-
referirea la o scrisoare anterioară a mea, trimisă într-un pachet de cărți ce, din fericire, cuprindea numai două volume: ale mele, 1 exemplar pentru dta, 1 ex. pt. dl. Brateș, cu dedicațiile de rigoare. Pe unde s-o fi rătăcit? S-ar fi putut oare să-l ia în primire altcineva de la școala dtale? Mister! Cum pachetul n-a fost trimis recomandat, se pare că ar trebui să ne resemnăm. Si să repetăm gestul... În acea scrisoare îți ceream să
Scrisori de la Cornel Regman by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/6928_a_8253]
-
ca respirația. Noapte filipină e un spectacol al numelor, complicate, muzicale, prinse într-un jazz band invizibil, ritmul nopților de vară, fără regie și fără obligații. Tinerețea, fiindcă despre ea e, în primul rând, vorba în aceste constatări de profesor rătăcit într-o oază multiculturală, e aceeași peste tot: „Cântați păsări/ păsări cântați/ iarba tăiată miroase/ a copilărie/ studentele trec pe alei/ așa cum treceau/ pe Bulevardul Elisabeta/ în București./ Vântul fluieră în alte frunze/ aceleași melodii/ numai palmierii/ schimbă peisajul.” Nostalgie
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
Sud/ Ierusalimul îmi arată colinele sale/ are și el cinci mii de ani/ și mă cuprinde/ într-o aromă de portocale/ însuflețim aerul cu dansul nostru/ o, contemporani ai mei”, deși asumarea istoriei comune poporului evreu: „Eu/ fiica lui Moise/ rătăcesc în deșert/ Un cântec aud/ nisipul și pietrele își plâng/ foamea” nu-i la îndemâna orișicui. Tragedia trăită în timpul celui de al Doilea Război Mondial, trecând prin experiența ghetoului, o poartă ca pe o pecete, deschisă unei testimonii ca parte activă
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
constata, nici pe participanții la eternele anchete de sfârșit de an. Nimeni n-a auzit de ea. Nimeni n-o pomenește. Mi-e și teamă să avansez vreo ipoteză care să explice această orbire voluntară, căci ar însemna să mă rătăcesc în cazuistică. Nu doar Vlad Zografi (în eseu), dar și Dan Sociu sau Bogdan-Alexandru Stă- nescu (în poezie), dar și destui alții (în alte genuri) se numără printre victimele acestei sistematice „lecturi indispuse”. Nu e leal, desigur, să le fac
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
bune trilogia Cincizeci de nuanțe (de gri, clare și întunecate) a englezoaicei E.L.James, aceea numită de un cotidian american Mam-porno. Vine la rând cartea scandaloasă, la care ne-am referit într-un meridian anterior, a Marcelei Iacub despre D.S.K. Rătăcit printre acești făcători de literatură, unul din laureații anului trecut, Joël Dicker. Doar două romane polițiste, ambele traduse, mai fac față onorabilă, cele ale Donei Leon și Harlan Coben. Deprimantă selecție!
Ce mai citesc francezii () [Corola-journal/Journalistic/3750_a_5075]
-
Tinu. „Lui Tinu îi plăcea aventura asta, să vâneze dușmani ai poporului, fiindcă se simțea puternic și tânăr. Căpitanul îi prelucrase pe subordonații săi câteva zile și le precizase că era vorba să prindă câțiva bărbați și o femeie care rătăceau cu arme prin munți. Trebuiau prinși vii, dar, la o adică, puteau fi și împușcați în luptă. [...] Erau bandiți, li se spusese de sute de ori acest lucru. Fugarii aceia erau tâlhari și voiau să răstoarne orânduirea. [...] Ceilalți soldați povesteau
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
Stamatu, N.I. Herescu, Vintilă Horia, Mihai Fărcășanu, Mircea Popescu, Perpessicius, Ioan Petru Culianu, Dumitru Micu, Marin Sorescu, N. Steinhardt, Vasile Spiridonică, Marin Bucur, Nicolae Florescu și multor altora. Important pentru istoria literară este faptul că aceste misive nu s-au rătăcit sau pierdut și că, într-o zi, vor fi adunate, adnotate și publicate în câteva corpusuri de documente, atât de necesare pentru elucidarea unor momente din evoluția literaturii contemporane. Restituim, aici, pentru întâia oară, epistolele trimise lui Perpessicius, poetei Victoria
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
găsesc în centrul eseurilor, ambele sub semnul odiseei: una circulară, cumva clasică, oedipiană, a lui Joyce, și una rectilinie, nietzscheană, a lui Musil. Oricâtă precauție s-ar investi într-o călătorie, nu se poate ignora în cele din urmă dacă rătăcim spre noi înșine sau mergem spre Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul Babel și trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
cutezători și galeșe femei, va celebra Lumea, în această existență în care ”viața și moartea abia se ating/ cum degetele îndrăgostiților”. Mai ales va cerceta pustiul oglinzilor, „Scârțâitor de zăpadă” (acest cum mai degrabă al alternativelor decât al comparațiilor), va rătăci în zona „oglinzilor care fug din odăi/ se ascund în ceruri“, oglinzi în care se intră ca în apele unui râu când rece, când cald. Dar și oglinzi în care nu mai intră nimic. Nici măcar „Iarna ostenită după ce s-a
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
îi luase pe tustrei țâncii și coborâse cu ei în beci; copiii înfricoșați s-au așezat, tremurând, pe un sac de cartofi. Era o încăpere fără geam, singura din casă în care nu putea pătrunde nici măcar din greșeală, un glonț rătăcit... Căci, din nefericire, la Brașov au pătruns multe asemenea gloanțe „rătăcite” omorând copii, chiar în leagăn sau în pătuțul lor... Când am ajuns de la gară, nu mi-am recunoscut casa părintească, soldați, arme, stare de asediu, ce mai... Părinții, bravând
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
de vecinătatea primejdioasă a aceluiași Slavici din Moara cu noroc, după ce tot Slavici, din narațiunile scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. Romanele incriminate de G.Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor, în care scriau Hortensia Papadat- Bengescu sau Camil Petrescu, și în care autorul lor nu putea face decât figura unui moralist naiv, duhnind de spirit popesc, fără nici o legătură cu emancipata societate românească
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
dureroasa lor despărțire. Pia îmi povestise că în iarna anului 1947 au plecat la Roma, trebuind să părăsească campusul de la Bari. Pia a avut grijă - un timp - de copiii răsfățați ai unui cuplu bogat, pe care doar Mihai îi potolea. Rătăceau amândoi pe străzi și cumpărau castane coapte, fierbinți, și se întrebau dacă să le mănânce sau să-și încălzească mâinile strângându-le în palme. Chiar de la începutul anului 1947 a început corespondența noastră clandestină cu Pia, căci, pe de o
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]