3,699 matches
-
Îi uciseseră pe toți ofițerii care purtau Însemnele imperiului. Dar În fața lor se afla, acum, corpul de elită al ienicerilor Însărcinați cu paza sultanului. Lupta devenise sălbatică. Părea doar o Încercare disperată de a ajunge la Mahomed. Dar Uzjiun și războinicii lui, ca și Midhat și Cuceritorii lui, știau că nu e doar atât. Nu-și puneau Întrebări. Respectau ordinele fratelui celui dispărut știind că el poate da peste cap orice forță. Încet, Însă, aripile ienicerilor se Închideau În jurul acelei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de arte plastice din epocă, iar operele amintite În conversația personajelor sunt realizate exact În anii În care este plasată acțiunea romanului. La fel de reale sunt și detaliile legate de Drumul Mătăsii, precum și cele referitoare la Japonia medievală și pregătirea unui războinic Ninja. Etapele și tehnicile acestei pregătiri, precum și diferitele niveluri ce pot fi atinse de un astfel de războinic sunt cele expuse de specialiștii japonezi În istoria artelor marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
este plasată acțiunea romanului. La fel de reale sunt și detaliile legate de Drumul Mătăsii, precum și cele referitoare la Japonia medievală și pregătirea unui războinic Ninja. Etapele și tehnicile acestei pregătiri, precum și diferitele niveluri ce pot fi atinse de un astfel de războinic sunt cele expuse de specialiștii japonezi În istoria artelor marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de luptele date În Kyoto și de implicarea În conflict a unor clanuri Ninja de pe munții Iga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
austriace din Orient nu se pot apăra decât prin favorizarea elementelor neslave. Turcia nu mai e capabilă de a exista; de mult e aruncată într-un trist provizoriu, deci cată a fi tratată ca atare; dar obnitenții și mlădioșii greci, războinicii albaneji, atât de geloși de neatârnarea lor, harnicii români, înconjurați și amenințați din toate părțile de slavi - aceste ginți sunt protejații naturali și aliații locali ai Austriei; ele sunt tăriile înaintate în Orient, stavilele în contra fluxului panslavist, care mai curând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
albe și ramuri verzi, mere, lămâi, năramze și capete de berbeci, sau îi închinau miei și căprioare sălbatice. Iar cât despre cheful ce s-o fi făcut pe vremea aceea, nici vorbă. Chiar Neagoe Vodă, om mai mult sfânt decât războinic, zice în sfaturile către fiul său Teodosie: De ți-e voia să dăruiești pe cineva, [î ]l dăruiește dimineața la trezvie cu cuvinte dulci; daca ți-e voia, să-ți mulțumească cel ce i-ai dat darul și să-ți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de naționalitate albaneză. Aci se sfârși răbdarea Porții. Ea ceru categoric de la Mahmud să restabilească vechea ordine a lucrurilor, la ceea ce albanezul nu se supuse; aceasta cu atât mai puțin cu cât toate neamurile albaneze, moametane și creștine, înaintea tuturor războinicii miridiți, se declarară în favorul lui. Până și locuitorii Albaniei Inferioare, cari nu se prea învoiau bine cu frații lor de la nord, împărtășiră cu ei furoarea națională redeșteptată, deși nu primeau necondiționat tendințele lui Mahmud. Poarta se mișcă. O armată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înființează Fundația care, începând cu anul 1901, va decerna premii „pentru mari servicii aduse umanității”. După ce a făcut o imensă avere prin vânzarea dinamitei (în timp de pace folosită mai ales în minele de cărbuni, dar mai cunoscută printre toți războinicii lumii), Nobel vine să panseze rănile distrugerilor prin satisfacția supremă a omului de știință, aceea de a i se fi apreciat munca de o viață. Alfred Nobel (1833-1896) La vremea lui, Testamentul manuscris al lui Nobel a trezit revolta atât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
aberante acuze, cum ar fi cea formulată de mulți pacifiști vis-à-vis de contribuția lui Einstein (premiul Nobel pentru Fizică, 1921) la producerea bombei atomice, cea mai oribilă armă de distrugere în masă, care ucide, acolo unde este aruncată, alături de puținii războinici din zonă, mulțimea covârșitoare reprezentată de copii, femei sau bătrâni. Einstein este, de altfel, un exemplu bun pentru ilustrarea introducerii absurdului în relația știință / politică. În 1933, de exemplu, naziștii din Germania au publicat o declarație intitulată „100 de autori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
și a brașovenilor s-a dovedit a fi întemeiată. Fiind convins că regele Matei nu poate riposta prompt, Ștefan cel Mare a trecut munții în 5 iulie și a prădat în secuime. Grigore Ureche credea „că fiindu Ștefan Vodă om războinic și de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, se sculă den domniia sa, în anii 6969, rădicându-să cu toată putérea sa și s-au dus la Ardeal” unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în puține zile, a luat-o; și, astfel biruind pe Basarab, a luat în stăpânire acea țară prin care turcii aveau intrare sigură în Moldova și Vlad Dracul (Țepeș), căpitanul meu, bărbat întru toate vrăjmaș turcilor și din cale afară de războinic, din voința și porunca mea, a fost primit voievod de către oamenii acestei țări”. Din partea regelui Ungariei era o încercare de minimalizare a eforturilor lui Ștefan cel Mare, atribuindu-și faptele de arme și acțiunile politice ale acestuia. Din această pricină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost însoțit de 20.000 de călăreți „Partea cea mai mare din aceștia erau cavaleri îmbrăcați în fier, aleși tot unul și unul, cu arme fulgerătoare... Puține zile în urmă, cum s-a hotărât, veni și palatinul Ștefan, principele și războinicul cel mai vestit de pe vremea aceea”, cunoscut pentru victoriile sale asupra turcilor sau asupra regelui Matei. O tribună acoperită cu aur a fost așezată într-un cort înalt. După ce regele s-a urcat la tribună a sosit și Ștefan „cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
episod surprinzător și îndoielnic” și „în neconcordanță cu restul ceremonialului”, neavând nimic în comun cu acesta. El a constituit un spectacol surprinzător, dar deloc îndoielnic, pe care regele ținea să-l ofere oamenilor care purtau armuri strălucitoare: imaginea principelui și războinicului cel mai vestit al vremii sale, care își îndoaie genunchiul în fața regelui polon. Este o umilire, așa a considerat-o Wapowski, și este greu de crezut că acesta a inventat episodul în care regele nu apare într-o lumină favorabilă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era, în parte, ostilă unui război cu turcii, care reprezentau o primejdie departe de granițele regatului. O parte dintre marii nobili poloni era de părere să se manifeste prudență față de Ștefan cel Mare, ținându-se seama de marile calități de războinic ale domnului. Unii istorici poloni sunt de părere că armata polonă era slab organizată și prost condusă. Pentru a porni un război contra turcilor era nevoie ca Ungaria și Lituania să-și unească eforturile militare cu Polonia. Regele Ioan Albert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn pe fratele său, Sigismund. Frederic, fratele regelui, aflând care sunt adevăratele intenții ale regelui, i-a cerut episcopului Creslau (Krzestaw Zkurowek) să-l sfătuiască pe rege „într-o audiență secretă, ...să nu întărâte cu război pe palatinul Ștefan, strălucitul războinic, ci mai bine să se folosească de el împotriva turcilor”. Episcopul l-a ajuns pe rege la Premislia și i-a amintit că Ștefan „l-a bătut pe Mahomed, împăratul turcilor, și pe Matia, regele Ungariei, amândoi războinici preaputernici și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan, strălucitul războinic, ci mai bine să se folosească de el împotriva turcilor”. Episcopul l-a ajuns pe rege la Premislia și i-a amintit că Ștefan „l-a bătut pe Mahomed, împăratul turcilor, și pe Matia, regele Ungariei, amândoi războinici preaputernici și bogați. Că el (cardinalul) se teme că, dacă se va grăbi să meargă, va băga statul polon într-o mare nenorocire”. Era din partea cardinalului un îndemn frățesc la prudență, de care Ioan Albert ar fi trebuit să țină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uzină (dacă sunt ingineri sau maiștri), la școală (dacă sunt profesori sau învățători), la spital (dacă sunt medici sau infirmiere), la bancă sau birouri (dacă sunt directori, șefi sau subșefi). E o adevărată Valhalla. Nu trebuie deci deranjat prânzul acestor războinici cu solda unui capitalism în putrefacție. Și totuși, se pot întâlni din când în când oameni interesanți, care sunt deschiși, radicali și democrați. Nu e totul negativ în clubul ăsta. Se locuiește în case mici și colibe polineziene. Se doarme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Al tău, René. Marți, 31 iulie 1974 (Cincisprezece zile de la...) Gabriela, mon cœur. Da, e adevărat; iubesc corpul tău și emanațiile lui, esențele și mirosurile lui, căldurile și fricile lui, sudorile și neliniștile lui. Iubesc de asemenea casca ta de războinic, ochii de sălbăticiune și mâinile de „compagna” - aș vrea să uit picioarele tale de Vișnu, dar asta nu e posibil. Da, iubesc toate astea și chiar mai mult decât atât. Dar iubesc mai ales suflul tău, solida, indiscutabila ta naivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grave cazuri penale - și nici atunci nu tocmai - intervenea justiția statului. Cine rămânea să fie administrat de stat? Două elemente neatîrnate: 1) răzășul, 2) negustorul și breslele. {EminescuOpIX 170} Deci vedem că existau două clase neatârnate, una țărănească, ieșită din războinicii împroprietăriți, alta burgeză. Aceștia nu erau oamenii numărui. Istoria celor din urmă 50 de ani, pe care mulți o numesc a regenerării naționale, mai cu drept cuvânt s-ar putea numi istoria nimicirii răzeșilor și breslașilor. Nimicindu - se însă talpa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o mie de ani? Nu ni se vorbească de revoluția grecească, care doarme pe lauri străini, în care căpetenii și ostași au fost albanezi, macedo - români și slavi, rase înșelate de linsa lingușire a grecilor; căci toată acea sămânță de războinici, dacă s-ar ciurui dintre oamenii însemnați și viteji, nu cred că s-ar găsi un singur grec de origine. Spada cavalerească a grecului adevărat și originar o cunoaștem, ea iubește spatele și se numește la noi cuțit. Pentru codru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
însămnătate, mai mare de cum s-ar crede la întîia vedere. Nu amintim că răspunsul tunurilor noastre reîncepe o istorie al cărei fir se rupsese de două veacuri aproape, că armata română începe în acest moment a călca pe urmele vestiților războinici din neamurile Mușatin și Basarab, a căror îndoită coroană împodobește astăzi fruntea augustă a lui Carol I. A reaminti faptele trecutului ar însemna să ațâțăm și mai mult mândria națională, atinsă pîn' acum în mod destul de violent de Turcia. Din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în valuri. Și că în lupte scopul nu era de a omorî adversarii, ci de a-i lua prizonieri pentru a fi sacrificați. Au existat războaie care s-au făcut numai din nevoia de a găsi victime. Când prizonierii lipseau, războinicii urcau uneori ei înșiși să moară pe butucul rotund de piatră. Soarele nu vroia altă hrană în afară de sânge omenesc, băutura care îi îmbăta pe zei și singura în stare să-i regenereze. Baletul universului se jucă într-o baltă de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu cel pentru "floare". A ucide un prizonier pe câmpul de luptă era de neconceput. El trebuia sacrificat pe piramidă, după ritual. Nu era un inamic ucis cu ură, ni se spune, ci un mesager trimis zeilor să-i regenereze. Războinicul care-l lua în captivitate plângea cu el și-l numea "fiul meu". Și înainte de a fi sacrificați, prizonierii, ținuți în cuști de lemn, erau îngrijiți, li se vindecau rănile, ca ofranda să fie bine primită. Se povestesc chiar lucruri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
drumul prin junglă. La lumina lunei a descoperit piramida și templele năpădite de ierburi și de mărăcinișul specific Yucatanului. Thompson n-a dormit toată noaptea, iar dimineața a văzut înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson a crezut în povestirile lui Diego de Landa care, din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]