1,968 matches
-
recunoscută diplomatic numai de trei dintre cele cincizeci și trei de țări islamice. Atacurile teroriste care au ucis musulmani în Arabia Saudită, Iordania, Egipt, Turcia, Indonezia și Bangladesh i-au făcut pe unii coreligionari ai acestora care simpatizaseră cu Al Qaeda să se răzgândească. La rândul său, administrația Bush, în ciuda unor erori de judecată majore, nu participă la o cruciadă religioasă. Președintele știe că cea mai bună metodă de a învinge Al Qaeda este să o lipsească de simpatia și sprijinul unei anumite părți
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
la mine. O să-i dau eu de rost. Bucuroasă că o laudă dascălul, fetița s-a întors la mielușeii ei. Dar, apropiindu-se de pădure, a auzit gemete omenești. Întâi s-a speriat și a dat să fugă. S-a răzgândit însă repede. Și, luându-și inima în dinți, cum se zice, a intrat printre arbori. A întâlnit doi oameni aproape goi, legați cu funii de doi copaci groși. Fetițo, cheamă pe cineva să ne dezlege! a rugat-o unul.Fata
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
informațiile concordă la încrucișare, sîntem îndreptățiți să eliminăm anumite îndoieli. Cînd s-au dovedit divergente, am căutat să le încrucișăm cu surse suplimentare pentru clarificarea chestiunii. În cazul persoanelor intervievate, acestea fie își mențin declarațiile, fie le schimbă. Dacă se răzgîndesc și confirmă informațiile, totul intră în ordine. Dacă se mențin pe poziții, se va putea reveni la unul sau altul dintre intervievați. Cînd n-am putut decide, am lăsat opțiunile ca atare, folosind, din prudență, condiționalul. 1.3.3. Planul
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
ATERIZAT, DOMNULE, ÎL INFORMĂ VOCEA PILOTULUI DIN DIFUZORUL DE LÂNGĂ EL. MARIN RIDICĂ MIRAT PRIVIREA, APOI SE SCULĂ ÎN PICIOARE, APROAPE RESEMNAT CĂ TREBUIA SĂ FACĂ EXACT AȘA CUM ÎI SUGERASE SAVANTUL. DEODATĂ SE ÎNCRUNTĂ ȘI SE AȘEZĂ DIN NOU. \ M-AM RĂZGÂNDIT, SPUSE EL. DU-MĂ LA..., ȘI NUMI UN PARC DIN CENTRUL ORAȘULUI ERA UN LOC FRUMOS, UNDE SE DUCEA DESEORI CÂND AVEA DE REZOLVAT O PROBLEMĂ DE STRATEGIE MILITARĂ. În timp ce aerotaxiul decola, Marin trase adânc aer în plămânii înguști ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se întoarse către prizonier. Acesta nu se clintise din locul lui dar îi urmărea fiecare mișcare cu privirea. - Așteaptă, spuse învățătorul în arabă și se îndreptă către ușa camerei. Pe prag se răzgândi, se duse la catedră, luă revolverul și-l băgă în buzunar. Apoi, fără să se uite la prizonier, intră în cameră. Rămase multă vreme întins pe divan, privind cum cerul se întunecă treptat și ascultând tăcerea. În primele zile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel puțin că ai să mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
treptele cerdacului, trecu prin ogradă, unde copiii, veseli și gălăgioși, își urmau jocul. Boteanu, văzîndu-l că pleacă, făcu doi pași, fără să-și dea seama dacă vrea să-l oprească sau numai să-l petreacă până la poartă. În prag se răzgândi de tot, se închină și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Își auzea bătăile inimii, ca niște gâlgâiri înăbușite. Ca să înșele vremea, se apucă să numere; nu ajunse nici până la zece și pierdu șirul... Trecu așa o veșnicie... Apoi deodată auzi, pe uliță, glasuri... Vru să se ridice, dar imediat se răzgândi și rămase nemișcat... Ar fi trebuit s-o aștept afară", își zise cu disperare îngrozitoare în suflet. În aceeași clipă pașii ei răsunară în ogradă. El îi recunoscu, deși niciodată nu și-a dat seama că-i cunoaște... Pașii intră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar putea să modifice radical convingerea mea chiar în privința calificării faptei d-tale. Deși nu-ți ascund că mă îndoiesc, totuși, cu permisiunea și din ordinul excelenței-sale, sunt gata să înregistrez orice ai mai avea de spus asupra... ― M-am răzgândit... Nu am de adăugat nimic! răspunse Apostol repede, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu întîrzie. Pretorul, care tocmai făcuse semn plutonierului să treacă la masă și să scrie, se întoarse brusc spre Bologa, întîi mirat, pe urmă cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Crăciun cumpăr curcan, ca americanii. Îl face nevastă-mea cum știe ea, cu dichis, cu mirodenii, dă cu vin peste el, să vezi gust atunci. Ce atâta porc, ne mai crește și colesterolul!? Gicu duce paharul la gură, dar se răzgândește la jumătatea drumului. De, mă, Sandule, așa o fi... Eu stau mai mult pe la acces direct, la antenă, de unde să știu de guvernul mondial al lui Gore? Ne omoară ăștia pe toți... Se ridică brusc, dă paharul pe gât și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu audă consoarta gemetele, de-aia ai ochii roșii dimineața și te doare capul, ai dat În mintea adolescentului virgin. Și nu ne mai Înțelegem cu tine... Gicu zice „Amin” la urechea lui Gore, apoi duce halba la gură. Se răzgândește pe la jumătatea distanței, o pune pe masă și Întreabă retoric: Ce s-o mai Întâmpla și cu țara asta? Că dacă punem benzină În loc de motorină și trăim pentru modemuri care nici nu au acoperire peste tot, atunci e grav. Plouă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Titi, nu au intrat în partid, deși era destul de ușor s-o facă prin acele timpuri; a fost mulțumirea lor către Dumnezeu, drăguțul, că i-a dat viață într-un moment critic, în care el o refuza! De ce s-a răzgândit? Tot el știe! Această generație uitată, s-a dus, asta este soarta oamenilor, deși, la un moment dat își spune fiecare, sunt nemuritor și voi face lucruri ce vor dăinui veșnic! Ca orice muritor a crezut că lumea începe cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a doua sau la a treia pagină și o să regăsești acolo textul hai, numai de data asta, îți promit că nu te mai plimb de acum încolo prin carte, hai, numai pe ăsta mai citește-l o dată, și poate te răzgândești și accepți să devii TU martorul meu la singurătate ce o să vină peste mine. E cumplit să nu ai cu cine să împărți bucuriile vieții. Asta nu înseamnă că viața pe care o duc eu acum, în momentul ăsta, e
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întrebări i-am pus nu-ți mai spun. Am încercat să-i povestesc, dar a negat imediat, "nu se poate, nu cred", turuia, "c'est ne pas possible". "Hai să-i sunăm", mi-a trecut prin minte, dar m-am răzgândit imediat. Nu putea fi adevărat. Nu avea cum să fie adevărat. Mi-am adus aminte că am făcut și poze împreună. "Nu ai și alte poze?" întreb, în speranța că mi va lămuri misterul. Nu le-am cerut decât poza
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
hotel. M-am învtrtit prin cameră până dimineață. A doua zi trebuia să mă întîlnesc cu ea. Era ghidul meu. Ea se ocupa de mine. Imediat ce mă hotărâm să-i spun și mă băgăm în pat, eliberat de povară, mă răzgândeam și începeam să reanalizez dacă e bine sau nu ce am făcut. Am adormit într-un târziu. A doua zi am așteptat-o în holul hotelului. Mă bucuram, întîrzie pentru că speram ca în ultimele secunde să pot să iau decizia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lăsat mască, a înșurubat-o pe una Nuți de la Câmpina, care era de serviciu de preluare date, și Nuțișor în sus, Nuțișor în jos, a convins-o, stimați cititori, să sune la cămin. Dă-mi repede telefonul până nu se răzgândește, a strigat la mutul din mine, de uimire, și m-am conformat, insistând să o roage pe Nuțișor să-l coclească pe portar să o cheme jos, că mai repede o vedeam înghesuită în vreun pal de cineva, decât croșetând
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
timpul jucam indiferența, nepăsarea, ba, mai mult, o îndemnam să-și facă planurile de viitor fără mine, care sânt doar în tranzit prin viața ei. Aveam senzația că dacă nu reușește să-mi trimită faxul o să creadă că m-am răzgândit, că nu-mi este dor de ea și că se va îmbarca în naveta spațială, de pe scara căreia încerca disperată să mă contacteze și că dacă nu-i răspund urgent o să decoleze spre arte lumi, colonizatoare pionieri, să populeze cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dat fiind că am lucrat departe de țară aveam dreptul la recuperări, care s-ar fi întins la mai mult de trei fucking luni. Îl mai las puțin și după aia îi spun că a fost o glumă. M-am răzgândit, e dreptul meu. Așa am să-i spun. Mă enerva că se uita, robotind, din când în când, la mine, ca și cum ar fi stiut că mă voi răzgândi. Termina câte o etapă, cum ar fi alimentarea motorului de tranzit portuar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și după aia îi spun că a fost o glumă. M-am răzgândit, e dreptul meu. Așa am să-i spun. Mă enerva că se uita, robotind, din când în când, la mine, ca și cum ar fi stiut că mă voi răzgândi. Termina câte o etapă, cum ar fi alimentarea motorului de tranzit portuar, sau întinderea trotelor, dupa care, iși punea mâinile în șolduri, parcă întrebîndu-mă: "Ei, te-ai razgindit?" îl mai fierb puțin, îmi ziceam de fiecare dată. Despre reactiile celorlalți
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și simplu din povestit și tăceam câte o oră sau două. Ea nu mă întreba nimic. Stătea cuibărită la pieptul meu în puloverul ăla prea mare pentru ea, cel mai probabil al lui J.P., și privea nicăieri. Nu, m-am răzgândit, eu priveam nicăieri, nu ea. Ea privea cel mai des cerul si socotea stelele căzătoare. Sau poate totuși invers. Puteam să continuu povestea a doua zi, tot noaptea la cart, din senin, fără să mi-o ceară în mod expres
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să-i smulgă și din lacrimii, a căror traiectorie o urmăream, curios să văd cum se topesc în contact cu tecul fierbinte. Nu am reușit să prind nici una în flagrant. Atunci am început să sper că totuși Vero se va răzgândi și va rămâne cu ai ei. Când s-a prelins și ea în genunchi și s-au îmbrățișat, am avut primul sentiment contradictoriu. Parcă nu-mi mai părea de bine că rămâne pe barcă. Ce dracu' se întîmplă cu mine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dispar, dar nu doream să-i las cele două sute cadou doar pentru că s-a dus să-l întrebe pe comandant dacă vrea și el să facă un ciubuc sau nu. Mai puteam să-i spun la întoarcere că m-am răzgândit, că nu am cu ce să ajung de la Constanța la București, așa că renunț. Dar asta însemna să dau ochii cu Vero la întoarcere și adio ieșire simetrică. Am cunoscut-o cu o intrare glorioasă, am plecat cu barca pe mare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ieși pe punte. Se uită în jur și trase adânc în piept aerul mării. Îl văzu pe Auta în față, nemișcat, privind zarea. Vru să se îndrepte spre el, să-i spună ce se întîmplase. Dar după câțiva pași se răzgândi și se întoarse. Începu să cânte un cântec din țara Ta Kemet, cu gândul dus însă la țara Ta Nuter. În nopțile care au urmat, privi alături de Auta steaua necunoscută care se mutase mai spre răsărit. Îi vorbi despre călătoria
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scoseseră globurile, numai el îl mai avea. Și-l scoase și se uită la străinul cel vârstnic, poreclit Hor. Acesta surîse: - Le-ai făgăduit prietenilor tăi să te întorci la ei după cincisprezece zile, dar au trecut optsprezece. Te-ai răzgîndit? Auta își lăsă ochii în jos. - Acum putem să ne ducem, primejdia a trecut! spuse Hor iarăși. - Ce primejdie? se miră Auta. Eu n-am simțit nici una. - Dacă era, nu mai aveai prilejul s-o simți: ne întorceam toți pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]