22,519 matches
-
gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea unui cult ce va culmina într-un nou gen de idolatrie: sfinți și îngeri se retrag în bolnițele mînăstirilor, iar noul idol, rațiunea, devine singura temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și ale Contrareformei, lasă locul războiului dintre credință și rațiune. De acum încolo
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
iar noul idol, rațiunea, devine singura temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și ale Contrareformei, lasă locul războiului dintre credință și rațiune. De acum încolo, disputa dintre confesiuni va păli în fața amănuntului că toate vor începe să fie puse sub semnul îndoielii. În virtutea unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc oțioasă, și în schimb, prinși de avalanșa unei agresiuni pînă atunci neștiute, se vor coaliza împotriva noilor dușmani: adepții luminilor iscate de rațiunea umană. Preoți-exegeți precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau poziție în fața unui Spinoza, Leibniz sau Locke, ce sunt priviți ca niște sfruntați liber-cugetători ce dau semne de recalcitranță doctrinară, iar clerul strînge rîndurile în fața unor agresori care
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
de sunt oameni pe lumea asta care dau crezare unor asemenea grozăvii dogmatice..." (Și nu numai musulmanul de rând; dar fie de la noi, treacă!...) Sunt numărate unsprezece motive ce l-ar face pe un asemenea ins să-și piardă "uzul rațiunii". Voi reproduce doar câteva. întâi că Allah, care este numai Unul și Același, în Unicitatea Lui, - creștinii au trei Dumnezei, Tatăl, Fiul și... acest Sfânt Duh, care nu se știe ce-o mai fi - politeism curat, lăsat moștenire, oho, de
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
a preluat cele două formule magice ale spiritului dialectic (teză-antiteză-sinteză și negarea negației), dar a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
acest caz, dicționarele suferă de inerție: în DEX, automat nici măcar nu este înregistrat ca adverb; în cadrul valorii sale de adjectiv se precizează doar că există și o utilizare adverbială, cu sensul "care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței". Într-un registru al românei vorbite mai puțin cultivate, automat funcționează însă ca adverb modalizator, cu sensul "obligatoriu", "inevitabil", "sigur": "acum, sinceri să fim, faptul că citești mult nu înseamnă automat că știi să citești" (weblog.ro); "asta
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple golurile de atîta vreme reclamate [...]? Cîtă crezare - și ce pondere în judecata estetică - să acorzi firului narativ ca atare [...] de vreme ce se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
nevoie, diagnosticul pus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme, intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectul acestor însemnări, Opiul intelectualilor/ L'Opium des intellectuels. Toate bolile intelectualității franceze (nevoia de mituri, credința cvasi-religioasă în ideologii, obturarea propriei rațiuni în favoarea spiritului militant, a pasiunii și a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui purtător de mesaj trendy - cât de bine se potrivesc toate acestea intelectualilor români de astăzi) sunt condensate în cele câteva
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
pe sine cu ochii europenilor. Tocmai de aceea toate explicațiile pertinente pe care le putem emite pe marginea acestui flagel social nu ne ajută defel să-i diminuăm otrava, cu atît mai puțin s-o controlăm. În plus, apelul la rațiune în cazul tuturor formelor patologice de agresivitate islamică e inutil. Violența islamică nu poate fi domolită prin apel la rațiune și prin măsuri raționale de menajare a sus-cep--ti-bilităților credincioșilor care au emigrat în Occident. Situația actuală te duce cu gîndul
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
social nu ne ajută defel să-i diminuăm otrava, cu atît mai puțin s-o controlăm. În plus, apelul la rațiune în cazul tuturor formelor patologice de agresivitate islamică e inutil. Violența islamică nu poate fi domolită prin apel la rațiune și prin măsuri raționale de menajare a sus-cep--ti-bilităților credincioșilor care au emigrat în Occident. Situația actuală te duce cu gîndul la existența unor lumi paralele, căci aceeași realitate e privită simultan din două puncte de vedere incompatibile. Din punctul de
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
raționale de menajare a sus-cep--ti-bilităților credincioșilor care au emigrat în Occident. Situația actuală te duce cu gîndul la existența unor lumi paralele, căci aceeași realitate e privită simultan din două puncte de vedere incompatibile. Din punctul de vedere al musulmanilor, rațiunea europenilor e în afara cuvîntului lui Allah, ceea ce înseamnă că prin glasul lor se rostește un neadevăr flagrant, dar un neadevăr aparținînd unor oameni care, deși au tehnologia și științele de partea lor, au înlocuit credința cu propaganda și sentimentul cu
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
potoli încrîncenarea, nu face decît să le întețească și mai mult agresivitatea. Cam acesta e mesajul cărții lui Enzensberger, un mesaj cîntărind cît un avertisment și în același timp cît o constatare amară, și anume aceea că europenii, cu toată rațiunea lor luminată, sunt mult mai orbi decît iraționalii de musulmani, și asta fiindcă se încăpățînează să creadă că, dacă se vor înconjura cu un cordon de protecție teoretică, explicațiile le vor servi drept platoșe de protecție, iar teoriile drept adăpost
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
vrînd-nevrînd ajungi ca, pe lîngă asemănări, să scoți la iveală și deosebirile, și tocmai diferențele acestea sunt cele care te duc cu gîndul la o ierarhie a lor. Iar în momentul în care se pune problema ierarhizării celor două totalitarisme, rațiunea își pierde uzul și înțelegerea se încețoșează. Din acest moment, toată lupta se va duce în jurul întrebării: există o echivalență a ororii săvîrșite sub cupola politică a celor două totalitarisme, așadar ambele au aceeași macabră semnificație pe scara lezării demnității
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
devine supliciu psihic. Miza nu mai e adevărul, ci dresajul psihologic în virtutea căruia omul își ia lumea în cap și renunță. Iar drama cea mare este că nimeni nu mai crede în teorii și în puterea cuvintelor de a îndupleca rațiunea cuiva, căci toți presimt că teoriile sunt simple demonstrații de decor, o butaforie argumentativă a cărei forță, dacă există vreuna, nu e de găsit în puterea argumentelor, ci în ceea ce se află în spatele lor, în ceva care însă nu mai
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
dintr-o totală bună-credință: un scriitor atât de bun ca Eugen Barbu nu putea fi un om atât de rău cum se presupune. Numai că, după părerea altora, cărora mă raliez și eu, logica mai bine justificată, înlocuind afectivitatea cu rațiunea, ar fi alta: un om atât de imoral nu putea fi un scriitor atât de bun pe cât îl cred unii. (Evit să folosesc noțiunea de "mare scriitor", pe care nu aș ști cum s-o definesc cât mai concis.) Cu
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
absolut oricând. În al doilea rând, îmi place să cred că, în măsura în care instituția cronicii literare își asumă un discret rol publicitar, ea nu are voie să-și neglijeze tocmai genul proxim, atât de înrudit, dar atât de deficitar ca promovare. Rațiuni de de nepotism teoretic, la urma urmei. Apoi - iertați-mi elitismul - am mari dubii că tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
genul cel mai cunoscut, cu trupa de commando care lichidează în subterană orice inamic. Doar că aici se produce o "deviație", unul dintre combatanți începe să gîndească în afara programului care l-a creat, să judece evenimentele și să chestioneze propria rațiune de a fi, în timp ce ceilalți, luați prin surprindere, încearcă să-l determine să răspundă comenzii care i-a creat. Prin urmare, exclusul face drumul întors de la violența gratuită pe care ne-o oferă aproape orice joc pe computer spre altceva
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
nu îi provoacă azi prea mult entuziasm redutabilului comentator literar Monica Lovinescu (se poate spune că împreună cu soțul său, Virgil Ierunca și cu Nicolae Manolescu a oferit o listă canonică, alternativă la cea a scriitorilor români promovați de autorități din rațiuni metaliterare). Dimpotrivă, orice discuție pe această temă părea săi îi provoace un real disconfort și multă vreme (inclusiv cei aproape 18 ani scurși de la prăbușirea regimului comunist) scriitoarea s-a opus cu obstinație publicării încercărilor sale literare. Ce fel de
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
evite o retorică salvaționist-apocaliptică pentru a da curs documentului uman și argumentului statistic. Filmul lui Guggenheim îl are ca principal protagonsit pe perdantul alegerilor din 2004, Al Gore, care realizează un tur de forță, încercînd să devină o voce a rațiunii într-o lume din ce în ce mai sufocată de noxe. Politicianul și-a ales un alt culoar, unde imaginea sa se reconstruiește substanțial, servind nu doar o cauză nobilă, cît o necesitate. Teatralitatea demonstrației se explică și prin faptul că filmul lui Guggenheim
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
bine controlat de regizor, transpus în registru polemic este cel al interpretării Torei într-un cadru festiv, unde Șlomo se distinge printr-o sensibilă dizertație asupra culorii pielii lui Adam, așa cum Șlomo, din Trenul vieții, ținea un discurs minunat despre rațiunea de a fi a Bibliei. Radu Mihăileanu știe să expună tezismele de orice fel ar fi, unei ironii fine, demonstrînd un lucru simplu, că umanitatea, sensibilitatea sunt acele valori care transced opțiunile religioase. Paradoxurile nu distrug, ci reconstruiesc o identitate
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul Souday, criticul cu care-l compară E. Lovinescu. Acesta e
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
mason și că, doar în ultima clipă s-a întors la ortodoxie, cerînd să fie împărtășit. E greu să convingi pe cineva care uită sau nu știe cum e cu masoneria autohtonă după 1990 că Pittiș a devenit mason din rațiuni culturale, dar nu cu gîndul de a-și abandona religia. Era, cum se zicea pe vremuri, de familie bună și chiar dacă nu făcea caz de asta, ținea la tradițiile de familie.Și-a păstrat toată viața supranumele de alint "Moțu
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care pot da crezare unor asemenea grăzăvii dogmatice. Dar să le luăm pe rînd. Am numărat cu totul unsprezece motive din cauza cărora un musulman își pierde uzul rațiunii atunci cînd descoperă creștinismul. În primul rînd, relația de asemănare ce îl leagă pe creștin de Dumnezeul lui este o pricină de stupoare pentru musulman. Ideea că omul este după chipul și asemănarea ființei divine cîntărește în ochii lui cît
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
parcă în fața unei religii a misterelor grecești, presărată cu enigme gratuite și cu necunoscute inutile. Pentru musulman, taina creștină (sacramentul) e dovada cea mai clară că religia lui Hristos este o religie irațională și ininteligibilă, căreia nici un om călăuzit de rațiune nu îi poate da crezare. În al nouălea rînd, Biblia e o încercare ratată de redare a cuvîntului divin. E varianta falsificată și degradată a unui mesaj pe care, deși toți trimișii lui Dumnezeu au încercat să-l exprime - Moise
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație a spiritului galic și anume cea pentru "gust", înțelegînd, după cum se rostește criticul român, "să subordoneze erudiția construcției armonioase, potrivit comandamentelor geniului național". Așa încît autorul Cozeriilor de luni
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]