3,509 matches
-
bizantin. Am povestit toate acestea ca să nu fie lucru de mirare că, după lăsarea întunericului peste ziua încredințării armelor, neamul Ariberti părea același dintotdeauna, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pur și simplu, Rotari a încetat să se mai radă și a început să ia parte la adunări, pășind și așezându-se fălos. A început totodată și munca mea de învățător, sub cele mai bune auspicii. În noaptea aceea, nevasta adalingului Alhais a născut un băiat. Dimineața în zori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de acord cu adopția. Grasulf, la rândul său, a trimis o scrisoarea exarhului, cerându-i cel puțin un act public de închinare față de duci. El a răspuns că dorința lui de pace era atât de mare, încât solul său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
El a răspuns că dorința lui de pace era atât de mare, încât solul său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din Grado. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva. Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu atât omul le dă. Când vede oameni cu morgoni pe creier, pe Zogru îl apucă isteriile. Așa că mai întâi i-a ras una morgonului și pe urmă s-a relaxat. Adică Andrei Ionescu s-a ridicat și a tras un bobârnac în aer, pe lângă fruntea Giuliei, ca omul boem, și pe urmă a început să se gândească la o povestire cu fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai dracu’ de câini, că nu vă strânge nimini de pe străzi și tot așa, dându-i înainte cu conversația. Zogru a lăsat câinele cu care venise, a pătruns repede în sergent și, imediat ce s-a făcut confortabil, i-a și ras una lui Fulgerică. Dar știa unde îi doare cel mai mult. În timp ce băiatul se plângea nedumerit, strângându-și geaca de piele peste piept, cu de ce dai, șefu’, ce s-a-ntâmplat, șefu’, dacă nu e suficienți mai vorbim și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să ajung acasă. Am rugat-o pe Kripton să mă ajute să redeschid portalul. Ea a spus că mă va ajuta, dar nu poate singură, ci împreună cu prietena ei, Nebula și alți doi băieți experți în informatică, Zing și Razi. Am mers la centrul de calculatoare al orașului, iar ei, prin inteligența lor înnăscută au deschis portalul spre camera mea. Despărțirea a fost urâtă, deoarece ei deveniseră prietenii mei. Au promis însă, că, în fiecare vară vor crea o poartă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la mine și mi-a zâmbit repede, fără urmă de durere pe față, care era acum o altă față cu totul. Trecuseră aproape cinci ani de când mă părăsise și băiețelul era acum un tânăr bărbat. Părul, care nu mai era ras, îi crescuse negru și bogat. Pe brațe i se vedeau mușchii, picioarele nu-i mai erau mătăsoase, iar pieptul amintea de frumusețea tatălui său. - Ma, a zis bărbatul cel tânăr care era fiul meu. O, Ma, arăți bine. Chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Înțeleg cum Îți poți imagina măcar o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă deasupra paharului de cappuccino. Ridică privirea. O să fii la Hong Kong. Poftim ? zic cu un aer tâmp. — Cei de la Samatron sunt încântați că te-ai întors și au cerut să vii și tu la fuziunea asta. Mâine plecăm la Hong Kong. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e, un joc de șah, Îi aruncă Jemima, dîndu-se cu rimel pe gene. Mami zice că o femeie trebuie Întotdeauna să gîndească pe termen lung. Trebuie să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la două minți care gîndesc la unison. La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atîta-ți spun, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră? m‑a Întrebat Ravelstein. - Nu‑i dispoziția ta de vină. Cerul e acoperit de nori groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de gardă. M‑a văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne-au dibuit. MACABEUS: Eu nu cred. PARASCHIV: Eu cred. MACABEUS: Eu nu cred, Poa’ să fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După o pauză.): Așa e. (Pauză; se gândesc amândoi.) MACABEUS: În căzu’ ăsta, am sfeclit-o. PARASCHIV: Descurcă-te. Nu ziceai tu că aici nu vine nimeni o sută de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV: E dimineață. MACABEUS: E dimineață devreme? PARASCHIV: E dimineață rău de tot. MACABEUS: Mă duc încet. Îl prind dormind. PARASCHIV: Nu te du. MACABEUS: Am un chef grozav să-l rad. PARASCHIV: Draci! MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Poate că te pândește. (Pauză.) Te așteaptă. MACABEUS: Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un prost! MACABEUS: Jos, jos! PARASCHIV: Ce-i’? MACABEUS (Luptându-se din greu cu PARASCHIV pentru a-l face să coboare și încercând să închidă capacul.): Jos! S-a aprins coșmelia. PARASCHIV (Amețit.): Jos, jos... L-ai omorât? L-ai ras? Gata? MACABEUS: Tu nu vezi că ne-a dat foc? Nu vezi? (E cu fața și cu mâinile deasupra deschizăturii; în acest moment se produce o explozie puternică, un fum negru pătrunde în încăpere; cei doi sunt aruncați pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]