9,883 matches
-
de acest soi scriu cărți sobre, ce pot fi luate în serios. Mai mult, deși sînt din altă tabără, au politețea de a fi prevenitori cu adversarii, ba chiar au eleganța de a se considera agnostici, spre a ocoli asprimea radicală a ateismului. În fine, din a treia categorie fac parte ideologii, indiferent că sînt literați, sociologi, filosofi sau gazetari prestînd oficiul literelor la felurite reviste din Occident. Ce-i unește e o dublă lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia apriorică
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
el, demisionez eu din partid. Ca să fie clar și să nu mi se mai ceară declarații", a scris Papahagi, vineri seara, pe Facebook. Mișcarea Populară a sustinut inițial că nu acceptă traseiști, dar după ce partidul a fost înregistrat oficial discursul radical al liderilor s-a mai nuanțat, aceștia precizând că sunt acceptați toți cei care le împărtășesc valorile formațiunii. "Mereu oamenilor cinstiți și cu principii li se cere totul. Maximum posibil. Orice sfert de accent greșit e taxat. Fie. Mi-am
Papahagi amenință că demisionează din Mișcarea Populară by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32348_a_33673]
-
care se desfășoară duminică reprezintă un examen important pentru întreg anul electoral 2014. Totodată, acesta spune că cele două Palate au tranșat voturile ca la măcelărie. "E un examen important pentru tot anul electoral 2014. E un semnal pentru schimbarea radicală care trebuie să vină. Dacă nu se va întâmpla o cotitură de 180 de grade, România este pierdută: va fi într-o situație mai dramatică decât este Ucraina. Aceiași indivizi putrezi de corupți, mincinoși, trădători de neam și țară se
Alegeri europarlamentare 2014: Vadim Tudor, convins că vor fi fraude by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30182_a_31507]
-
unei scriitoare obsedate de adevăr, neferindu-se de brutalitatea dezvăluirilor compromiță toare, pune capăt speranței că vom mai citi istoria zbuciumaților ani ’60 și ’70. «Posibilele daune provocate unor persoane vulnerabile» au determinat-o pe această «romancieră de-o candoare radicală» să convertească ultima secvență a autobiografiei într-o sagă, The Sweetest Dream (2002), o sagă, e drept, transparentă, a vieții londoneze începând cu turbulențele anilor ’60 până la tragedia epocii SIDA, totul pus sub semnul anorexiei, al comunismului și al visului
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
existen- ță marginală în societatea ostilă a albilor, drepturile femeii într-o societate condusă de bărbați. Cvintetul The Children of Violence (Copiii violenței), moment crucial în evoluția romancierei, marchează o sinteză a subiectelor, procedeelor și stilurilor exersate până atunci. Mai radicală decât în oricare dintre volumele anterioare (Iarba cântă, Acesta a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
dar în această campanie au pierdut procente sănătoase în state precum Franța, Marea Britanie sau Polonia. În acest timp, partidele anti-europene ale dreptei populiste au câștigat foarte mult teren în nordul Europei, în special în Marea Britanie, Franța și Danemarca, în timp ce stânga radicală a crescut pe fondul crizei economice în Grecia, Spania sau Irlanda. Pollwatch precizează că există totuși 15% șanse ca S&D să depășească PPE la alegerile europene din 25 mai. La ultimele alegeri europene, din 2009, locurile din PE s-
Ultima prognoză europeană înainte de alegeri: PPE dă marea lovitură by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30344_a_31669]
-
Nichita cucerește laurii notorietății, primind premiile Herder și Struga, alături de nominalizarea pe lista scurtă a Nobelului. Apoi se petrece metanoia, răscolirea cu efect de metamorfoză: cu orgoliul satisfăcut de bolțile succesului, Nichita își simte talentul sleit, intuind că, fără o radicală schimbare de ton, glasul i se va stinge. În materie de poezie convențională, spusese tot ce se putea spune: își cîntase cîntecul și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era nu doar o repetiție fadă
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins au devenit niște
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
și „angajați”, promovați nu numai de Pif, ci de o întreagă industrie a benzii desenate a anilor ’70. Hugo Pratt a știut, de la bun început, să arunce în direcția cititorului câteva nade extrem de eficace. E vorba, mai întâi, de exotismul radical al geografiei în care se desfășoară acțiunea aventurilor, și, în al doilea, de limbajul intens colorat de referințe livrești, oculte sau paradoxale. „Prozei” adeseori terne a unor Roger Lecureux și Jean Ollivier (principalii scenariști ai revistei), Pratt îi opunea „poezia
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
nimic din cea ce este natură în om". În același sens spunea Creția că ,,legea etică nu este o lege a cauzelor, ci o lege a scopurilor și nu are nimic de-a face cu legile naturale" (Contingența...). Această despărțire radicală dintre etic și ,,cea ce este natură în om", de inspirație kantiană (Kant afirma, după cum se știe, că legea morală nu are nimic de-a face cu ,,înclinațiile" și, implicit, cu trebuințele omului), nu se poate susține. Mai realistă (în
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
și, implicit, cu trebuințele omului), nu se poate susține. Mai realistă (în sensul obișnuit al cuvîntului) este etica lui Aristotel: ,,virtutea etică este legată de plăceri și de dureri" (Etica nicomahică); o va invoca, mai tîrziu și Petru Creția. Opoziția radicală, lipsită de mijlociri, dintre etic și ,,ceea ce este natură în om", dintre libertate și natură duce inevitabil, cu toate circumstanțierile pe care le introduce Petru Creația, la un dualism spirit-natură, care va fi depășit de autor în Luminile și umbrele
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
scrise de Vladimir Tismăneanu în ultimii cinci ani și publicate în mai multe reviste din țară. Coordonatoarea volumului, Ioana Copil-Popovici a grupat textele în cinci secțiuni tematice (I. Comunism, contribuții personale, reflecții, cercetări; II. Postcomunism; III. Fascism, populism și dreapta radicală; IV. Democrație, liberalism, globalizare, responsabilitatea intelectualilor; V. America - Viața intelectuală și politică), dar apartenența textelor la o secțiune sau alta este, uneori, discutabilă. Astfel, eseul Monstruozitatea răului: gînduri despre socialismul lui Milosevici aflat în secțiunea II (Postcomunism), ar fi putut
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
și politică), dar apartenența textelor la o secțiune sau alta este, uneori, discutabilă. Astfel, eseul Monstruozitatea răului: gînduri despre socialismul lui Milosevici aflat în secțiunea II (Postcomunism), ar fi putut sta foarte bine și în secțiunea III (Fascism, populism, dreapta radicală), acolo unde se află De la un populism la altul: Serbia după Milosevici, un eseu, care poate fi citit ca o continuare a sa. La fel, articolele despre Samuel Huntington și Tony Judt ar fi putut sta la secțiunea dedicată vieții
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
Geo Șerban S-a întâmplat ca prima carte primită cu autograf de la un autor să poarte semnătura lui Sașa Pană. Pe copertă, titlul suna - în contextul acelui moment convulsionat - ca un program, poate chiar un angajament cu tentă radicală: Poeme fără de imaginație (Ed. "Socec", București). Sub dedicație, potrivit obiceiului, era consemnată ziua când exemplarul fusese oferit: 28 VII 1947. Deși împovărată de anii grei ce s-au scurs, împrejurarea mai are darul să instruiască; asociată cu alte fapte, poartă
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
De altfel", spune undeva în Jurnal intermitent, "cred că din toată producția (enormă!) literară și artistică a acestui secol nu va rămâne decât tocmai ceea ce reprezintă documente biografice". Evident că este o exagerare și o previziune cam sumbră, dar afirmațiile radicale și șocante nu sunt puține în Jurnal intermitent, iar autorul tocmai pe efectele lor mizează. "Rousseau este cel dintâi gânditor care și-a pus, cu o desăvârșită luciditate, problema crizei omului modern..." ("Rousseau - portret simpatic", vol. Existențe și creații literare
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
manual al pozițiilor amoroase. Diferența dintre D.H. Lawrence și Henry Miller, pe de o parte, și închipuitele bacante dâmbovițene Claudia Golea, Ioana Baetica și Cecilia Ștefănescu, pe de alta, vine nu numai din izbitoarea denivelare artistică; ci și din modul radical deosebit în care bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeștri, proza respiră erotic și atracția sexuală împinge lumea înainte. Universul cărții e organic la propriu și la figurat, membrele anatomice realizând o dublă copulație, stilistică
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
conducători pare neimportantă - deși e -, pentru că, momentan, cam în toate partidele puterea se află în mâinile generației medii. În aceste condiții, abia câte un Ponta mai iese din rând cu exhibițiile sale extrem-stângiste, purtând tricouri cu figura tutelară a comunistului radical, Che Guevara. Firește că psihanaliștii ar avea de lucru studiindu-l pe ,junele Titulescu": idolii săi mărturisiți sunt vânători plini de sălbăticie: de iepurași și căprioare maestrul local, Năstase, de anticomuniști asasinați cu sânge rece prin Africa și America de Sud, desperado-ul
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
avut un start fulminant și un traseu pâlpâitor (excepțiile numindu-se Mircea Cărtărescu și Mariana Marin, Marta Petreu și Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă și George Cușnarencu), Liviu Georgescu a așteptat douăzeci de ani pentru a debuta editorial, într-un context radical diferit de cel al deceniului nouă. Complet desincronizat față de poeții ,lunediști", el a ieșit la rampă abia în 2000 (cu volumul Călăuza), ca un personaj cu totul atipic, rătăcit printre vocile răgușite de protest ale tinerilor ,milenariști". Iată o probă
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
cu anul 1932. Or, romanul O moarte care nu dovedește nimic apăruse un an mai devreme. Nuvelele sînt, de fapt, fragmentele unui proiect scriptural unitar și de durată, continuînd obsesiile din romane. Apoi, Jocurile Daniei, după părerea mea, cea mai radicală formulă romanescă din interbelic și cel mai bun roman holbanian, apare doar menționat. Sînt sigur că Nicolae Florescu ar fi scris un articol mai bun și, în general, e o problemă că nu s-au împărțit scriitorii mai întîi în funcție de
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
vara lui 2012, în care, alături de foștii comuniști, au fost implicați și oameni politici ce se declaraseră până atunci ca fiind de partea anticomunismului, și prin închiderea "dosarului Revoluției". La cauzele enumerate mai sus s-a adăugat practicarea unui anticomunism radical de către anticomuniștii postcomuniști, prin refuzarea oricărui dialog cu foștii comuniști. Or, nu poți vindeca o comunitate de tarele comunismului propunând excluderea de la orice discuție rezonabilă a agenților acestei ideologii. Din păcate, militanții anticomuniști cu vizibilitate au bolșevizat discursul, au aplicat
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nu urmărește să aducă dovezi sau să obțină anumite rezultate sau dovezi, ci să descrie o realitate în scopul înțelegerii ei. Sunt de acord cu ceea ce spune Damaris Rose12, ca cele două categorii de metode nu trebuie separate în mod radical, întrucât o cercetare temeinică presupune utilizarea ambelor tipuri de metode. Se poate vorbi de o complementaritatea a lor, întrucat fiecare dintre ele oferă posibilități de apropiere de faptul social. În trei dintre lucrările din proiectul prezentat mai sus, am utilizat
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
un părinte al comunismului și al fascismului deopotrivă 41, prefer dispariția hegelianismului în locul reificării sale. Și totuși, nu înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în absență oricărui orizont de necesitate. Libertate radicală, lipsită de orice constrângeri instituționale și implicit economice. Paradoxul este că Marx își dorește această libertate politică radicală tocmai într-o lume post-politică, o lume care a suprimat statul și, odată cu el, orice formă de reprezentare politică substanțială. Concluzii: o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în absență oricărui orizont de necesitate. Libertate radicală, lipsită de orice constrângeri instituționale și implicit economice. Paradoxul este că Marx își dorește această libertate politică radicală tocmai într-o lume post-politică, o lume care a suprimat statul și, odată cu el, orice formă de reprezentare politică substanțială. Concluzii: o dialectica insurmontabila Kant, Hegel și Marx au fost principalii gânditori raționaliști care au avut în vedere spinoasă problemă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
copleșită de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar neasumata ca atare, așa cum este tratată problemă de către Hegel. Libertatea radicală marxista nu se poate împlini pe șine decât că abolire a politicii, a reprezentării, a statului. Întocmai că la Hegel, epocile istorice anterioare preiau una de la alta elementele emancipatorii și converg înspre prezent, care la rândul sau nu este decât
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nume : alienare și anomie, între acestea. Geniul romantic consacrat ieșise din scenă anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]