1,672 matches
-
considerată indecentă, era destul de popular în multe cluburi de noapte, dar repertoriul “albastru” limita considerabil șansele comicului de a obține succesul veritabil. Inițiatorii genului stand-up comedy erau “maeștrii de ceremonii”, așa cum erau numiți adeseori, ai “epocii de aur” a emisiunilor radiofonice. Jack Benny, Fred Allen și Bob Hope provin cu toții din vaudeville și deseori își deschideau emisiunile cu monologuri și numere comice. Acestea urmăreau un subiect, erau caracterizate de improvizație și discuții privind diverse evenimente la ordinea zilei. Programele erau în
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
unui nou emițător de 12 KW la Băneasa. În ciuda dificultăților tehnice, numărul orelor de emisie crește în fiecare an: de la 305 în 1928, la 2200 în 1929, 2264 în 1931; 2936 în 1932 ; 3250 în 1933; 3517 în 1934. Activitatea radiofonică a Societății În ziua de joi, 1 noiembrie 1928, la ora 17, se difuzează oficial prima emisiune a postului "Radio România". Pe 12 ianuarie 1929 se difuzează prima emisiune pentru cei mici, Ora copiilor, apoi pe 23 ianuarie se transmite
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Ora copiilor, apoi pe 23 ianuarie se transmite prima piesă de teatru - poemul liric "O toamnă", de Alfred Moșoiu. La 14 aprilie se difuzează în direct, de la Opera Română, „Aida” de Giuseppe Verdi. În februarie 1929 se difuzează primele cursuri radiofonice de limba germană și franceză. În 1930 apare Universitatea Radio, emisiune ce transmite conferințe ținute de personalități ale intelectualitații românești, din perioada interbelică. Tot în acest an apar emisiunile Ora sătenilor și Ora școlarilor. Este transmis pentru prima oară un
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Ulterior durata emisiunilor crește până la 9 ore pe zi duminica și 8 ore în celelalte zile. Pe 29 decembrie 1967 se dă în folosință clădirea actuală a Radio Cluj. Un imobil modern cu un studio muzical mare, unul pentru teatrul radiofonic, două studiouri de înregistrări, studioul de emisie și patru cabine de montaj. Continuă înființarea de canale noi: în 1967 începe să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța, iar în martie 1973 canalul 3 își mărește durata de emisie la 11 - 12
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Gaudeamus Sibiu, Gaudeamus Timișoara și Gaudeamus Mamaia. Editura Casa Radio Editura Casa Radio valorifică sistematic arhivele scrise și sonore ale Societății Române de Radiodifuziune. Menirea acestui serviciu editorial al Radioului public constă în relevarea unei tradiții autentice în domeniul publicisticii radiofonice, prin valorificarea unui impresionant patrimoniu arhivistic scris și sonor, în readucerea în circuitul public, prin editări, a materialului documentar ce reflectă tendințele culturale și profesionale actuale din jurnalismul audiovizual. Producția Editurii Casa Radio cuprinde colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Producția Editurii Casa Radio cuprinde colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic. Teatrul Național Radiofonic Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Radio cuprinde colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic. Teatrul Național Radiofonic Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. Teatrul
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic. Teatrul Național Radiofonic Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. Teatrul Radiofonic a devenit „scena acustică
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. Teatrul Radiofonic a devenit „scena acustică” a întregii țări, cu cel mai numeros public, unic în peisajul mass-media cultural și artistic. Formațiile muzicale radio În fine, putem spune că de la prima emisie radio numai pe unde lungi, canalele Radio România sunt transmise
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
întregii arhive a fost oferită de compania austriacă Noa Audio Solutions. Pe 1 noiembrie 2009, ziua în care SRR a împlinit 81 de ani, a fost digitalizat primul document din Fonoteca de Aur a SRR (care a debutat ca emisiune radiofonică propriu-zisă la 14 ianuarie 1967, avându-l la microfon în primii doi ani de existență pe redactorul Petre Dincu - șeful secției Culturale), și anume o conferință radiofonică din 1939 în lectura lui Nicolae Iorga, din ciclul „Sfaturi pe întuneric”. Procesul
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
primul document din Fonoteca de Aur a SRR (care a debutat ca emisiune radiofonică propriu-zisă la 14 ianuarie 1967, avându-l la microfon în primii doi ani de existență pe redactorul Petre Dincu - șeful secției Culturale), și anume o conferință radiofonică din 1939 în lectura lui Nicolae Iorga, din ciclul „Sfaturi pe întuneric”. Procesul propriu-zis al digitalizării a fost însă programat să înceapă din 2010 și să se termine 15 ani mai târziu. Conform Mariei Țoghină, președintele din acea perioadă a
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale, Facultatea de Regie 1968; studii de Psiho-Sociologie. Membru al Asociației Oamenilor de Teatru din 1968; Membru UNITER (Uniunea teatrală din România) din 1990. Colaborări cu teatre din țară și străinătate, cu Televiziunea Română și Teatrul Radiofonic. Publică cronici și eseuri teatrale, traduceri și studii introductive în volume din literatura franceză (1967-1990). Regizor de teatru și director artistic la teatrele Țăndărică, Ion Vasilescu și Al. Davila (1968-1990). Redactor șef și apoi director al cotidianului ”Viitorul Românesc”. Președinte
Radu Boroianu () [Corola-website/Science/305335_a_306664]
-
A participat la Congresul Internațional de Sociologie de la Varna-Bulgaria (1970) și la Congresul Internațional de Estetică de la Darmstadt-Germania (1976). Între anii 1970-1974 a fost președinte al Cenaclului de estetică filosofică "Diotima" din cadrul Universității "Babeș Bolyai" din Cluj. A scris scenariul radiofonic "Floare de mac". A fost colaborator al revistelor: "Amfiteatru", "Luceafărul", "Tribuna", "Utunk", "Korunk", "Studia Universitatis", Suplimentul literar al "Scânteii Tineretului", "România Literară", "Vatra", "Viitorul Social" etc. După revoluție, a fost director al săptămânalului "Azi" din Cluj (1990) și membru în
Grigore Zanc () [Corola-website/Science/305341_a_306670]
-
de Militza Pătrașcu, spre a fi donată domnului Gilbert Money Câmpeanu, deținătorul arhivei originale Nicolae Titulescu. Milița Petrașcu și soțul ei, Emil Petrașcu (1890 - 1967), fost profesor la Academia Militară, au fost urmăriți de Securitate. Emil Petrașcu, doctor în știinte radiofonice, a avut ""convorbiri suspecte din 1942 cu diferite elemente din Turcia. Tot în acel an a vizitat Legația Turciei"". Aceste indicii sumare au fost suficiente pentru ca Direcția a V-a a Securității să-i deschidă, la 7 aprilie 1956, "Dosar
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
anii de facultate, astfel încât în 1972 devine redactor la Editura Muzicală, unde va lucra până în 1980. În intervalul 1980-1984 este director artistic al casei de discuri unice Electrecord. Tot în 1980 devine membru al Biroului de muzică ușoară. realizează emisiuni radiofonice și albume discografice. Compozitorul scrie muzică de film, de scenă, didactică și muzică ușoară. În 1977 este numit membru stagiar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar doi ani mai târziu devine membru permanent. În 1986, Șirli se afla
Vasile Șirli () [Corola-website/Science/314762_a_316091]
-
Neil Richard Gaiman (n. 10 noiembrie 1960) este un autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, romane ilustrate, BD, teatru radiofonic și film. Printre lucrările sale de referință se găsesc seria BD "The Sandman" și romanele "Pulbere de stele", "Zei americani", "Coraline" și "Cartea cimitirului". Scrierile lui Gaiman au câștigat numeroase premii, printre care Hugo, Nebula și Bram Stoker, precum și medalia
Neil Gaiman () [Corola-website/Science/313997_a_315326]
-
Note de lectură”, corespondența și distribuirea revistei „Catacombes”. În anul 1976, a editat publicația religioasă „Iisus Biruitorul”, în vederea unificării exilului românesc în jurul idealurilor mișcării Oastea Domnului. Soții Grossu au fondat asociația "La Chaine" (în românește: „Lanțul”) și au organizat emisiuni radiofonice, în franceză și în română: „Duh și Adevăr”. Ei au inițiat conferințe în care au demascat realitatea cu privire la situația drepturilor religioase din România comunistă, denunțând comunismul ca fiind "dușmanul" lui Hristos în lume. În anul 1976, apare la editura pariziană
Nicole Valéry-Grossu () [Corola-website/Science/314017_a_315346]
-
actual al Poloniei), unde se spune că ar fi zis: Dacă asta-i Silezia Superioară, mă întreb cum o fi Silezia Inferioară.." Elibarerat din prizonierat cu puțin înainte de a împlini vârsta de 60 de ani, a colaborat la niște programe radiofonice de umor adresate Americii (care la ora aceea încă nu intrase în război). Această colaborare nu a fost bine văzută în Marea Britanie, unde a fost acuzat de colaboraționism cu naziștii, ba chiar de trădarea patriei, fiindu-i interzise cărțile în
P. G. Wodehouse () [Corola-website/Science/314048_a_315377]
-
bază instrumentul folosit de Magnifico în "Fundația și Imperiul." Între 2006 și 2007 o bandă desenată a celor de la Marvel Comics dezvăluie tentativa de a dezvolta psihoistoria, menționându-se că inspirația inventatorului a venit după citirea seriei Fundației.. O adaptare radiofonică în opt părți a trilogiei originale a fost lansată de BBC Radio 3 în 1973, fiind una dintre primele dramatizări radiofonice stereo ale celor de la BBC. În luna iulie a anului 2003, BBC 7 a redifuzat dramatizarea. Adaptarea a fost
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
dezvăluie tentativa de a dezvolta psihoistoria, menționându-se că inspirația inventatorului a venit după citirea seriei Fundației.. O adaptare radiofonică în opt părți a trilogiei originale a fost lansată de BBC Radio 3 în 1973, fiind una dintre primele dramatizări radiofonice stereo ale celor de la BBC. În luna iulie a anului 2003, BBC 7 a redifuzat dramatizarea. Adaptarea a fost realizată de Patrick Tull (episoadele 1-4) și Mike Stott (episoadele 5-8), regia i-a aparținut lui David Cain, iar distribuția i-
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
aparținut lui David Cain, iar distribuția i-a cuprins pe William Eedle (Hari Seldon), Geoffrey Beevers (Gaal Dornick), Lee Montague (Salvor Hardin), Julian Glove (Ebling Mis) și Prunella Scales (Lady Callia). În anii '80, Radiodifuziunea Română a realizat o adaptare radiofonică după "Fundația", precum și una după "Soarele gol" (aceasta din urmă intitulată "Anchetă pe Solaria"), pe care le-a difuzat în cadrul emisiunii SF "Exploratorii lumii de mâine". Începând din 1998, New Line Cinema a cheltuit 1,5 milioane de dolari lucrând
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
Praga, Budapesta, Moscova. Valentin Teodorian a făcut parte din legendara „distribuție de aur”, alături de Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și Constantin Gabor, în "Bărbierul din Sevilla". A scris monografiile "Nicolae Lungu" și "Verdi Nemuritorul". A participat la numeroase emisiuni radiofonice, ca vorbitor sau ca solist de operă. A realizat importante înregistrări pentru Radiodifuziune, pentru Televiziune și pentru Electrecord. Cronica muzicală online, Grigore Constantinescu, 4 iunie 2008
Valentin Teodorian () [Corola-website/Science/314319_a_315648]
-
un album al lui Fabrice Guinar. Apare pentru prima oară la televizor atât în calitate de cântăreață alături de Alain Lanty, cât și ca instrumentistă, acompaniindu-l la saxofon pe Pierre Cosso. Vocea sa specială îi permite, de asemenea, să lucreze în publicitatea radiofonică (Opel, Cochonou, Martini) și la televiziune (L’Oreal, Saint-Moret, etc.), precum și într-un videoclip de publicitate falsă pentru Les Nuls. Abia în 1990 Zazie încearcă cu adevărat să se lanseze în muzică. Semnează un contract în 1991 cu Phonogram. În
Zazie () [Corola-website/Science/314367_a_315696]
-
ale vremii, printre care "Ion Luca Caragiale", "Nottara", "Barbu Ștefănescu Delavrancea" sau "Ion Vasilescu", meserie pe care o va practica timp de 34 de ani, până la pensionare. În paralele cu meseria de actor, Bărbulescu a realizat o serie de scenarii radiofonice și de televiziune. Pe plan literar, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori români de science fiction alături de George Anania, într-un cuplu pe care Adrian Rogoz l-a numit "scriitorul bicefal". Romulus Bărbulescu a decedat pe 9 februarie
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
într-o revistă literară sovietică, remarcându-i-se ”optimismul funciar, tălmăcit în încrederea față de viitorul pașnic al omenirii de pe Pământ și de aiurea” și fiind comparat cu "Războiul lumilor" al lui H. G. Wells. El a avut parte de o dramatizare radiofonică în România și a intrat în vizorul unor case de film din Franța și Marea Britanie, însă proiectul ecranizării nu s-a concretizat. Romanul a fost reeditat de două ori după căderea comunismului într-o variantă revizuită "din care au fost
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]