1,568 matches
-
uniformă, celălalt într-o canadiană) ies din vehicul, stau de vorbă, fumează o țigară ( Ia uite ce frumos arde ! , zice cel în uniformă ; normal Hârtia (țigării) va fi și ea albastră) și, când te aștepți mai puțin, sunt ciuruiți de rafale de mitralieră. Hârtia... începe așa cum se termina Furia : cu un pumn în stomac. Aceeași distanță, același șoc rece. Numai că povestea e spusă în flashback, ceea ce vedem la început e de fapt sfârșitul, iar sfârșitul revine în buclă în punctul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la intrare, să simt mai bine viscolul, cu obrajii îmbujorați de fulgii reci topiți pe el. Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că domnișoara mea de onoare s-a vopsit roșcată! Și o să facă notă discordantă cu celelalte! Toți sunt nesimțiți și egoiști... Ușa e dată în lături violent și Alicia iese nervoasă, iar tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei rafale de mitralieră. În clipa în care mă vede se oprește, iar eu mă uit la ea, și inima îmi bubuie nebunește. Bună, Alicia! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton relaxat. Îmi pare rău să aud de tortul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spectacol din ea. E mai aproape de inima copilăroasă a marelui public, care vrea cadouri peste cadouri, cît mai recognoscibile drept cadouri, scoase cu gesturi cît mai spectaculoase din cutii cît mai mari și mai colorate, printre explozii de artificii și rafale de muzică și asigurări că urmează și alte cadouri. E aceeași experiență pe care sperăm s o trăim la un film hollywoodian, numai că, aici, participarea noastră e din start mai intensă. și filmul n-are aerul ăla de mașinărie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin urmărit de două Alfa Romeo pe niște drumuri italiene : o rafală de cadre scurte care creează o impresie generală de autogeddon, dar din care nu se poate reconstitui nici o fază concretă, nici o manevră executată de Bond ca să scape de urmăritori. După generic (și după un cîntec slab) se dezlănțuie o nouă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-ar fi putut cu ușurință evacua - se sugerează că grupul lui Iliescu ar fi făcut o halta la ambasada, în acea seară. Imediat după plecarea lui Iliescu și grupului sau din sediul C.C.-ului, în Piața Palatului răsunau primele rafale. În jurul orelor 21 cădeau primii morți. În mod subit, apăruse pericolul terorist, oameni descriși de Iliescu ca fiind antrenați să "tragă din toate pozițiile". Timp de două zile, așa-zisul pericol terorist îi va permite grupulul lui Iliescu să câștige
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de campanie în grădina nașului Dârdală, în fața casei noastre „de din vale”, casă ce era hărăzită fratelui nostru, Mihai și după ce au aprins focurile, au plecat la vânătoare, dar nu în pădure ci în ogrăzile și cotețele gospodarilor. Au tras rafale și în cârdul nostru de găini de au scăpat doar un cocoș cu trei găini. A doua zi au împușcat scroafa pe care o țineau ai noștri la casa cea nelocuită și aceasta fiind mare și grea au chemat încă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frânt coloana vertebrală! Am avut mare noroc! Primit cu vădită neîncredere și rezervă la început, am devenit pacientul favorit al colonelului dr. Vasiliu Nicolae care s-a ambiționat să-mi salveze brațul stâng! Tot atunci mi-am amintit și de rafalele armei automate care mă surprinseseră în timpul autoevacuării mele... Colonelul m a prevenit că încearcă să-mi salveze brațul, dar s-ar putea să nu reușească și atunci ne putem aștepta la ceva mai rău! În spital soseau mereu alți răniți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în grupa mea, îmi era în subordine la plutonul de cercetare) era în planton la croitorie, în capătul Divizionului, exact spre biută. Și trage și el de-acolo. Vă dați seama că el era în spatele nostru. Vine Panait care, auzind rafalele, a ieșit și a oprit toată nebunia aia de acolo, și-l întreabă și pe Paulescu: "Băi Paulescu, tu ai tras?" "Am tras, tovarășu'!" "Dar de ce ai tras, băi?" "Păi, dacă trăgea toată lumea...!?" M. M.: Deci, justificarea. S. B.: Acesta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am pus-o legată de limitele deontologice ale profesiei de ziarist și de ce se cuvine și ce nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de acum 2000 de ani În termeni moderni. Munca de echipă pentru a găsi imagini contemporane și situații ce corespundeau umorului de azi nu a fost ușoară, dar până la urmă cred că am găsit un echilibru: se râdea copios, dar rafalele de mitraliere de pe bandă nu erau foarte confortabile. După premiera cu Lysistrata am zburat direct În Grecia, dar nu ca să merg la plajă, nici În croaziere, ci tot ca să lucrez. Herakles În criză la Salonic În locul vacanței mult așteptate, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-adevăr vântul, copacii Începeau repede să picure toți deodată, ca o imitație a recentei rafale, la fel de grosolană ca asemănarea strofei pe care o murmuram deja, cu șocul suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului de după-amiază, bănci, poduri și trunchiuri de copaci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
armata Încetase să existe când eu În sfârșit m-am hotărât. În martie 1919, Roșii au pătruns În nordul Crimeii și a Început o grabnică evacuare a grupurilor antibolșevice prin diferite porturi. Pe o mare sticloasă, În golful Sevastopolului, sub rafalele sălbatice ale mitralierelor de pe țărm (trupele bolșevice tocmai capturaseră portul), familia mea și cu mine am pornit spre Constantinopole și Pireu pe un mic vas grecesc, nu prea grozav, numit Nadejda ( Speranța) care transporta fructe uscate. Îmi amintesc că Încercam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu muniție. Am făcut cale întoarsă pe drumul pe care venisem. Din partea ungurilor s-au tras focuri de armă împotriva noastră. Ne-am mirat pentru că știam că acolo sunt ostași români, dar am mers mai departe. A mai venit o rafală asupra noastră, care ne-a obligat să ne ascundem într-o groapă cu mărăcini de pe marginea drumului. Când ieșeam din groapă cineva din partea noastră stângă, a strigat: „Fugiți că vă împușcă ungurii”. Am fugit în salturi, printre tufe, printre copaci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
invitat în școală și după puțin timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am pus-o legată de limitele deontologice ale profesiei de ziarist și de ce se cuvine și ce nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-au efectuat o serie de arestări din cadrul personalului din acele unități, precum și un grup de ofițeri superiori. Nu e vis, ci realitate Anul 1988, în Moldova, între cele două râuri, Siret și Prut, se aud bubuituri de artilerie și rafale de mitralieră, iar comandanții de Grăniceri și Securitate raportează Bucureștiului că dincolo de Prut, pe frontiera cu U.R.S.S. se execută frecvent mișcări de trupe sovietice dinspre Odesa, spre Prut, și se fac trageri de artilerie, mă rog e treaba lor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
s-au efectuat o serie de arestări din cadrul personalului din acele unități, precum și un grup de ofițeri superiori. Nu e vis, ci realitate Anul 1988, în Moldova, între cele două râuri, Siret și Prut, se aud bubuituri de artilerie și rafale de mitralieră, iar comandanții de Grăniceri și Securitate raportează Bucureștiului că dincolo de Prut, pe frontiera cu U.R.S.S. se execută frecvent mișcări de trupe sovietice dinspre Odesa, spre Prut, și se fac trageri de artilerie, mă rog e treaba lor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus cine știe unde, ucis în taină sau ținut doar ostatec. Din tren nu au coborât însă decât două femei grase, cu niște saci de usturoi. Nu aveau nimic deosebit, nu m-au privit deloc, nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pâinișoare merita sacrificiul unui sfert de oră de tăcere și de imobilitate forțată. Ne aflăm spre sfârșitul războiului. Aliații se află la porțile Romei. Se teme o rezistență îndârjită din partea germanilor și a republicanilor. Casa, fiind pe colină, e expusă rafalelor de mitralieră și bombardamentelor aeriene. Chiar în ziua eliberării Romei, 5 iunie 1944, o grenadă a lovit construcția: sunt niște răniți dintre copiii interni. Cel mai grav este Claudio Amati. Moare puțin mai târziu. Un băiat pe care îl îndrăgeau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Am ajuns la post călătorind pe Marea Neagră, foarte agitată, pînă la Constantinopol, unde trebuia să mă prezint la ministrul nostru și să mă înțeleg cu el în privința activității mele la Salonic: haltă de serviciu în plin echinocțiu de primăvară cu rafale de ploaie amestecată cu măzăriche și fulgi de zăpadă sub un cer cu nori plumburii ce acopereau orizontul. Era cu totul altceva față de panorama atît de lăudată a Bosforului și a Cornului de Aur sclipind în soare. O binevenită limpezire
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ducele, pentru aparițiile sale teatrale se mulțumea cu fereastra cea mare dinspre Piața Colonna. Din punct de vedere strategic, locul era periculos, căci se găsea chiar în axa Viei del Tritone, iar din șirul de imobile care o mărgineau, cîteva rafale bine țintite puteau mătura balconul palatului Chigi. (La puțin timp după sosirea mea, poliția secretă avea să descopere în ultimul moment un complot urzit de binecunoscutul general Cappello, învingătorul de la Bainsizza. Într-o cameră de la hotelul Dragon, s-a descoperit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]