2,296 matches
-
închipui cât de ridicol eram? Tăcu. Închipuiește-ți cât era el de ridicol! - Ce-ți mai place s-auzi?... Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând în două miresmele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcu ochiul să nu le mai dea și satisfacția asta, oricum totul n-avea cum să mai dureze mai mult de trei minute. Ușor de făcut cu geana. N-a mai plâns. În schimb, exact în alea trei minute când rahații din plutonul de gardă din față, exact ca la televizor, își tot suceau armele-n mâini, și le încărcau, și îi ținteau, lui Doru Sinistratul i s-a albit jumătate din păr, jumătatea din stânga a frezei arăta ca la un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici. Acuma-i somnoros... să nu ne iasă apoi vorbe că l-am fi surprins în nedeplinătatea facultăților fizice și mentale. - Arăți ca un rahat... Să te vadă acuși Gabriela! îl inspectă, cu sinceritate, burtosul. Și apoi, mutîndu-și atenția asupra celui de-al șaselea rege al orașului București ce și-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când îl primeam prin cămăruța din spate și îl serveam cu rahat... Puneam alături de farfurioară și un pahar cu apă rece, de puț. De-ți îngheța dinții... Și făcea mărgele-mărgele într-însa. Iar Răposatul, după ce îi înghețau suficient dinții, îmi spunea "Mărgiculițo". Iar dovadă că mi-a făcut atunci vizită e că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să curețe trotuoarul, imediat după ce-o să te aresteze... Până în acest punct al operațiunii, nu apăruse, vezi, nici vârf din necesitatea inspirației tale. Nici pericolul capetelor noastre de a fi pisate ca boabele de piper... - Da, dar până la urmă, un rahat de tovărășel de la municipiu și-a vârât coada. Și pericolul țestelor noastre de-a fi fărâmițate a apărut... - O eroare regretabilă... Dar deloc o eroare voluntară. - S-a produs o fugară disfuncționalitate de comunicare între două niveluri de bază ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu așternutul în bătaia vântului și, poate, a jgheaburilor ploii, până ce misterioasa stradă Perone va prinde să se deștepte în răcoarea umedă a dimineții și, descoperindu-l ca pe o pungă cu rahat lepădată la marginea trotoarului, își va abandona, pentru câteva clipe, gravitatea și se va sparge de râs. Strada. Până ce și gazetarii comuniști îi vor multiplica pijamaua în pozele din ziarele lor infecte, Securitatea își va relua ședințele de disecții predate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dă greș, nouă, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele de piper. - Dă-l, mă, în mă-sa, cu metafora ta! Bă, boule!... - Cătăline! La ce concluzie am ajuns noi în tramvai? - C-a fost născut pe-un rahat, d-aia are atât noroc!... În altă conjunctură, Onofrei, doar să-ți fi scos tu un sfert de șosetă neîncălțată în stradă, și erai conectat la toate conductoarele ce transmit tâmpiților șocuri electrice... Și erai externat, după 50 de ani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ei. Negustorul grăbise pașii. Abia se descurcau în gloata pestriță. La întretăieri se deschiseseră bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl roagă să le povestească despre revolta de la Brașov. Deportații fugiți de la locurile de muncă unde fuseseră repartizați în urma procesului erau considerați evadați și tratați umilitor de către cadrele Securității, cu discursuri de tipul: „Mai bine te făcea mă-ta un rahat, măi, pleava societății!”; sau „Mai bine se pișa mă-ta, decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 133, 135). Foarte rar (au fost asemenea situații), supraveghetorii din deportare sunt umani. A fost un
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mulțumiți, foarte mulți căutau a-și extinde afacerile, mutând centrul la București, și pipăise pe Demirgian dacă Saferian n-ar fi dispus să cedeze magazinele. - S-a sfârșit cu armenii noștri! observă trist Saferian. Auînceput nemții să vândă halva și rahat! Ideea de a pleca din țară se înrădăcina în sufletul lui Saferian și acum se sfătuia clandestin cu Demirgian asupra acestor lucruri, fără știrea Sultanei. Prin Gaittany, Saferian făcuse rost de pașaport și ținea o corespondență strânsă cu rudele sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de schizofren, încît când apare la Humanitas un volum al meu, îmi sug sângele în calitate de editor și am sângele supt în calitate de autor. Doamne, unde ne-a adus capitalismul ăsta! Pe vremea Președintelui, câștigau doar autorii care erau dispuși să mănânce rahat, pe când astăzi câștigă doar autorii de succes. Ce vremuri am ajuns să trăim! 20 iunie Ce formidabil instrument de mascare, pentru o grămadă de destine culturale, a fost cenzura! în timp ce scriitorii popriți păreau că nu există, cei publicați își făceau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preced înfruntarea neo-homerică a micilor țărani din romanul lui Pergaud: Când mă-ta a zis că mai curând ar da țâță la o vițică decât sor-tii, ca barem să nu crească o curvă!" sau "Huo, prusacilor! Huo, împuțiților! Grohăitorilor! Rahați cu ochi! Bastarzi de popi! Pui de târfă! Hoitarilor! Putregaiurilor! Lăturilor! Mortăciunilor! Boaitelor! Sectanților! Hoituri de pisici! Râioșilor! Băloșilor! Învârtiților! Păduchioșilor!"*, de o parte crima, de cealaltă un rit de trecere? violență sau joc? La fel, pedeapsa corporală a fost
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
eu îmi economisesc și cafeaua, pentru că din fericire, nu pot s-o suport de loc. Dar Herrmann nu-și înghite lebărvurșt-ul până nu toarnă peste el o cafea neagră, cum zice el. Ca și cum chifla cu pateu ar fi un rahat de om și stomacul lui o privată. MARIEDL (de sub masă): Eu nu cred că ai dreptate cu economia asta a ta. E prea mare și prea exagerată. Doamne-Doamne nu vrea ca oamenilor buni să le meargă rău. ERNA (furioasă, ridică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
muncitorii emigranți. Eu nimic nu înțelegem, eu nimic nu înțelegem 8, asta-i tot ce pot să spună. Cu Lydia mea, lucrurile stau altfel, Lydia înțelege tot. Și dacă din când în când se mai apucă să înfulece dintr-un rahat străin, îi spun mereu: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. Și numai ce-și ridică botul și dă din cap. Asta a văzut la un deckel de lemn și a învățat imediat. MARIEDL (Încântată): Adevărat? GRETE: Daa, era așa un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nimic nu înțelegem 8, asta-i tot ce pot să spună. Cu Lydia mea, lucrurile stau altfel, Lydia înțelege tot. Și dacă din când în când se mai apucă să înfulece dintr-un rahat străin, îi spun mereu: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. Și numai ce-și ridică botul și dă din cap. Asta a văzut la un deckel de lemn și a învățat imediat. MARIEDL (Încântată): Adevărat? GRETE: Daa, era așa un cățel pe roate, îl avea un copil
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bezmetic, Mariedl râde isteric) Deckelul era unul așa, din lemn vopsit, la fel de mare ca Lydi, și d-aia i-a plăcut așa de mult de el. Și Lydi dă din cap exact ca și el, când îi zic: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. (Mariedl râde mai departe, se ține cu amândouă mâinile de gură) ERNA: Fugi de aici, Grete, nici nu pot să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai departe, se ține cu amândouă mâinile de gură) ERNA: Fugi de aici, Grete, nici nu pot să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea nu aude de la tine decât: Rahat împuțit, rahat împuțit, rahat împuțit. Ai putea să-i spui excrement, sau scaun, nu tot timpul: rahat, rahat, rahat. GRETE: Mereu găsești ceva de boscorodit, critici tot timpul pe toată lumea, toată viața ta nu ai făcut decât să ponegrești tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se ține cu amândouă mâinile de gură) ERNA: Fugi de aici, Grete, nici nu pot să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea nu aude de la tine decât: Rahat împuțit, rahat împuțit, rahat împuțit. Ai putea să-i spui excrement, sau scaun, nu tot timpul: rahat, rahat, rahat. GRETE: Mereu găsești ceva de boscorodit, critici tot timpul pe toată lumea, toată viața ta nu ai făcut decât să ponegrești tot și toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu amândouă mâinile de gură) ERNA: Fugi de aici, Grete, nici nu pot să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea nu aude de la tine decât: Rahat împuțit, rahat împuțit, rahat împuțit. Ai putea să-i spui excrement, sau scaun, nu tot timpul: rahat, rahat, rahat. GRETE: Mereu găsești ceva de boscorodit, critici tot timpul pe toată lumea, toată viața ta nu ai făcut decât să ponegrești tot și toate, și te
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea nu aude de la tine decât: Rahat împuțit, rahat împuțit, rahat împuțit. Ai putea să-i spui excrement, sau scaun, nu tot timpul: rahat, rahat, rahat. GRETE: Mereu găsești ceva de boscorodit, critici tot timpul pe toată lumea, toată viața ta nu ai făcut decât să ponegrești tot și toate, și te mai miri că Herrmann nu vrea să aibă nici o legătură. ERNA (cu vocea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]