2,032 matches
-
presupusă de "jocul cu mărgele de sticlă" al intertextualității. 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște"1 Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă viabilă, după o părăsire și uitare de veacuri, reînviază iarăși la căldura ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă viabilă, după o părăsire și uitare de veacuri, reînviază iarăși la căldura ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne chinuiește cu neliniști și întrebări pe care strămoșii noștri nu le-au cunoscut niciodată, chiar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lăsase înșelat nici de retorica ideologiei comuniste, fiind unul dintre primii care descoperiseră în ea resorturi mitice, chiar religioase: "dacă, de exemplu, comunismul se referă la Marx, Engels, Lenin și așa mai departe ca la "părinții" mișcării, nu știe că reînvie o ordine arhetipală a societății care a existat până și în timpurile primitive, astfel explicând, incidental, caracterul "religios" și fanatic al comunismului".379 Campbell se declarase și el anticomunist, iar dacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial adoptase o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
proces, ca necesitate auto-legitimatoare) pornind de la un concept unic (fie rasa, fie clasa, ori "umanitatea totală" etc.), iar această explicație (concepție) se vrea totală, sunt de părere Labarthe și Nancy op. cit., pp. 23-24. 273 Cassirer observă că teoria lui Spengler reînvie de fapt unul dintre cele mai vechi și mai puternice mituri, cel al sorții, Moira, mai puternică și decât zeii. Op. cit., p. 361. 274 Idem, Mizeria istoricismului, pp. xvii-xxi, passim. Dacă nu vrem ca lumea să se prăbușească din nou
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Superman și înlocuirea ei cu era lui "Everyman" (eroul fără super-puteri, "omul normal" de calibrul detectivilor Colombo sau Derrick, semn al "domniei mediocrității") este cel puțin deocamdată infirmată. Nu doar că Superman n-a murit (sau mai degrabă a reînviat de fiecare dată), dar industria a crescut vertiginos, prin filme și seriale de televiziune, stimulând și producțiile altor arii culturale, ca Japonia și China, așa-numitele producții manga, blamate pentru stupizenie, vulgaritate și violență extremă, dar care se bucură de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne! strigă el aproape răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rând grupuri ce se lepădau de trecutul incomod, făcând penitență, îmbrăcând haina albă a pocăinței, de ce oare ne simțim mai vinovați decât vinovații, prin proclamarea vinii colective nu facem decât să-i ascundem pe adevărații vinovați, E momentul, Theo, să reînviem expresionismul, revoluția împotriva Tatălui, gândește-te la Iisus! Creștinismul a reconciliat rapid Tatăl cu Fiul, și-acum șade de-a dreapta Tatălui, judecând morții și viii, aceasta e pilda pe care trebuie s-o înțeleagă tinerii, avem datoria să ne revoltăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din Rusia la soldații ce-și dădeau sufletul în mâinile călugărului bucovinean, Această descoperire mi-a schimbat viața, în acel moment m-am hotărât să mă fac preot, după război am făcut teologia și m-am întors aici și-am reînviat viața de obște, călugării fuseseră omorâți la un atac banditesc, în timp însă am reușit să ne constituim o comunitate și să supraviețuim și n-am regretat niciodată că am schimbat medicamentele pe cuvintele cărții și bisturiul pe semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă uit la conturul perfect al capului Înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut, am fost reînviat prin gesturile ei, am reapărut din absență; este la capătul puterilor, se ridică (era aplecată spre cizmele mele), izbucnește În acel plâns-râs de bucurie, mă ia În brațe, mă strânge, mă sărută; apoi, mica femeie În devenire fuge, mă părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau scris În țesătura textului tău, de unde va fi actualizat prin lectură. Atunci, celălalt, corpul adevărat (și viu) al persoanei care ai fost, care erai, care ești, a trecut, s-a topit, nu mai este, nu mai poate fi refăcut, reînviat; doar cuvântul material, el este viu, se reîntregește, se umflă de viață, se reanimă brusc În aerul vibrat de coardele vocale ale celui ce-l folosește; dar mai este el al tău, al celui care l-a rostit prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prea mult pentru văduvele misionare. Morții erau Îngropați deasupra, pămîntul scos fiind adunat În jurul lor. Ploile abundente din lunile musonice netezeau mormanele, conturînd siluetele trupurilor de sub ele, de parcă micul cimitir de lîngă aeroportul militar voia cu tot dinadinsul să-i reînvie pe cîțiva dintre milioanele de morți din timpul războiului. Ici-colo, un braț sau un picior ieșeau din morminte, membrele adormiților luptîndu-se pe sub păturile lor cafenii. Șobolanii săpaseră adînc În mormîntul doamnei Hug, olandeza care sosise la Lunghua cu Basie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui, nelăsîndu-se intimidat de ele. Își ridică palmele spre lumină, lăsînd soarele să-i Încălzească pielea. Pentru prima dată de la Începutul războiului, simți un val de speranță. Dacă l-a putut Învia pe acest pilor japonez mort, s-ar putea reînvia și pe sine, ca și pe milioanele de chinezi care muriseră În război și care mai mureau Încă În lupta pentru Shanghai pentru o pradă atît de iluzorie precum comoara din stadionul olimpic. Îl va reînvia pe Basie după ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mort, s-ar putea reînvia și pe sine, ca și pe milioanele de chinezi care muriseră În război și care mai mureau Încă În lupta pentru Shanghai pentru o pradă atît de iluzorie precum comoara din stadionul olimpic. Îl va reînvia pe Basie după ce va fi ucis de gărzile Guomindangului care păzesc stadionul, dar nu Îi va reînvia și pe ceilalți membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price și pe căpitanul Soong. Îi va reînvia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
război și care mai mureau Încă În lupta pentru Shanghai pentru o pradă atît de iluzorie precum comoara din stadionul olimpic. Îl va reînvia pe Basie după ce va fi ucis de gărzile Guomindangului care păzesc stadionul, dar nu Îi va reînvia și pe ceilalți membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price și pe căpitanul Soong. Îi va reînvia pe mama și pe tatăl lui, pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, și pe prizonierii din spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
va reînvia pe Basie după ce va fi ucis de gărzile Guomindangului care păzesc stadionul, dar nu Îi va reînvia și pe ceilalți membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price și pe căpitanul Soong. Îi va reînvia pe mama și pe tatăl lui, pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, și pe prizonierii din spitalul Lunghua. Îi va reînvia pe aviatorii japonezi care zac În șanțuri În jurul aeroportului și pe mulți oameni care lucrează la sol ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price și pe căpitanul Soong. Îi va reînvia pe mama și pe tatăl lui, pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, și pe prizonierii din spitalul Lunghua. Îi va reînvia pe aviatorii japonezi care zac În șanțuri În jurul aeroportului și pe mulți oameni care lucrează la sol ca să reconstruiască o escadrilă de avioane. Pilotul japonez căscă ușor gura. Ochii i se mișcară, de parcă Încercau să se rotească, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Învîrteau peste Lunghua În formație strînsă, cu motoarele urlînd spre cîmpurile pîrjolite. Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau să aterizeze, gata să Îi ia pe oameni pe care el Îi reînviase. LÎngă movilele funerare, la vest de lagăr, trei chinezi stăteau cu sapele printre sicriile erodate, primii dintre cei care suferiseră de pe urma războiului care veneau acum să-l salute. Strigă spre doi europeni În uniforme ponosite de lagăr, care urcau dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-l readuc la viață. „Da - mi-am spus -, am să-l readuc la viață și-apoi n-are decât să facă ce-i trece prin cap, să se sinucidă dacă asta îi cășunează.“ Și cu gândul de a-l reînvia am și adormit. Curând după ce-am adormit, mi-a apărut în vise Augusto. Era alb, ca albimea unui nor, și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu cred că am să mai trec vreodată printr-o experiență intimă mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a producției ce caută să ne salveze în operă, toate ceasurile ce-mi dăruiseră Sentimentul tragic al vieții. Mă apăsa povara întregii mele vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând și suspinând, ducându-mă înapoi în viețile lor, înapoi în trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu al meu, mai puțin acea ultimă cifră, pulsa pe pielea care devenise palidă după doi ani departe de lumina soarelui. M-am întins și am pornit radioul. Ike se recupera bine în urma tromboflebitei coronariene, Roy Campanella reușise o lovitură, reînviind speranța că Dodgers ar putea câștiga în sfârșit titlul, iar câteva mii de oameni participaseră la marșul de la Carnegie Hall pentru eliberarea lui Morton Sobell, care ispășea douăzeci de ani pentru implicarea în cazul de spionaj Julius și Ethel Rosenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare; rochia avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
reputația tot mai palidă ca romancier și cea Încă evazivă ca dramaturg. Era convins că, dacă și-ar fi putut-o asigura pe cea de-a doua, ar fi avut și forța, și Încrederea În sine necesare pentru a o reînvia pe prima. Până atunci, era chinuit de imaginea altor scriitori - Kipling, Wilde, Hardy, de exemplu, ca să nu mai vorbim de dna Humphry Ward - care se bucurau de atenția și laudele care, În opinia lui, i se cuveneau; opinie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]