7,913 matches
-
sau ideilor. Inimitabilul Kafka nu a avut continuatori, dar a exercitat o influență stimulatoare asupra multor scriitori. Lectura Metamorfozei, de pildă, îl ajută pe tânărul Márquez, așa cum consemnează el însuși în autobiografia Vivir para contarla, să aleagă modalitatea fantastică a realismului magic pentru scrierea faimosului său roman Cien años de soledad. Ulterior, romanul scriitorului columbian și alte opere ale literaturii latino-americane, care asimilase în mod creator suprarealismul francez, au adus scriitorilor din Spania anilor șaizeci un exemplu de urmat, în privința renovării
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
onirice (D. Țepeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea, Virgil Mazilescu, Virgil Tănase), nimerindumă și pe la întrunirile lor, prilejuri de a-și expune credințele literare. Acestea nu erau nici pe departe, la cei de care vorbesc, în consonanță cu linia realismului oficializat („realismul plat“), ci se plasau la polul opus realismului. Nu realitatea îi preocupa ci visul cu legile sale eventuale, ceea ce, în context, conferea căutărilor acelor tineri o aură de subversivitate. A te dezice de realism nu suna, atunci, prea
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
Țepeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea, Virgil Mazilescu, Virgil Tănase), nimerindumă și pe la întrunirile lor, prilejuri de a-și expune credințele literare. Acestea nu erau nici pe departe, la cei de care vorbesc, în consonanță cu linia realismului oficializat („realismul plat“), ci se plasau la polul opus realismului. Nu realitatea îi preocupa ci visul cu legile sale eventuale, ceea ce, în context, conferea căutărilor acelor tineri o aură de subversivitate. A te dezice de realism nu suna, atunci, prea bine, și
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
Mazilescu, Virgil Tănase), nimerindumă și pe la întrunirile lor, prilejuri de a-și expune credințele literare. Acestea nu erau nici pe departe, la cei de care vorbesc, în consonanță cu linia realismului oficializat („realismul plat“), ci se plasau la polul opus realismului. Nu realitatea îi preocupa ci visul cu legile sale eventuale, ceea ce, în context, conferea căutărilor acelor tineri o aură de subversivitate. A te dezice de realism nu suna, atunci, prea bine, și de aceea era preferabil să se vorbească nu
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
în consonanță cu linia realismului oficializat („realismul plat“), ci se plasau la polul opus realismului. Nu realitatea îi preocupa ci visul cu legile sale eventuale, ceea ce, în context, conferea căutărilor acelor tineri o aură de subversivitate. A te dezice de realism nu suna, atunci, prea bine, și de aceea era preferabil să se vorbească nu despre părăsirea, ci despre lărgirea conceptului. Teoria lui Roger Garaudy despre realismul fără margini a fost repede îmbrățișată. Cu Virgil Tănase avusesem în epoca de care
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
în context, conferea căutărilor acelor tineri o aură de subversivitate. A te dezice de realism nu suna, atunci, prea bine, și de aceea era preferabil să se vorbească nu despre părăsirea, ci despre lărgirea conceptului. Teoria lui Roger Garaudy despre realismul fără margini a fost repede îmbrățișată. Cu Virgil Tănase avusesem în epoca de care vorbesc, și mai târziu, relații prietenești. Un episod al acestora îl evocă în carte și el, atunci când vorbește despre vacanța petrecută, în vara lui 1972, la
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
aveți. Dar iată cum stau lucrurile în literatura noastră de după 1800: generațiile coincid aproape perfect cu modificările de paradigmă istorică. 1840, debutul Romantismului cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când la mijloc este Primul Război Mondial, și în cazul literaturii douămiiste, când la mijloc este
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel Coman privind „sincronizarea” prozei românești post-realist socialiste nu atît cu modele occidentale marcate de „criza epicului” și vlăguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modele „periferice” emergente precum realismul magic sudamerican, proza „provincială” a Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice” din literatura anilor ‘60 a unui „gol mitologic” local, atestat
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice” din literatura anilor ‘60 a unui „gol mitologic” local, atestat de cercetările lui Romulus Vulcănescu: „Realismul magic - una dintre primele forme romanești ale ‘nețărmuririi’ realismului practicat în anii dogmatismului literar - formează cel mai modern răspuns provocărilor anilor ’50 (...). În cele douăsprezece hărți în care prezintă și analizează răspîndirea miturilor pe teritoriul național, Romulus Vulcănescu, în Mitologie
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice” din literatura anilor ‘60 a unui „gol mitologic” local, atestat de cercetările lui Romulus Vulcănescu: „Realismul magic - una dintre primele forme romanești ale ‘nețărmuririi’ realismului practicat în anii dogmatismului literar - formează cel mai modern răspuns provocărilor anilor ’50 (...). În cele douăsprezece hărți în care prezintă și analizează răspîndirea miturilor pe teritoriul național, Romulus Vulcănescu, în Mitologie română, prezintă Bărăganul ca pe un spațiu sec, cu
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
contaminantă, ci și o familiaritate „intimă” cu povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
regizorul induce o critică a societății capitaliste, unde spre deosebire de cele comuniste, tinerilor nu le sunt oferite apartamente de către fatter stät pentru a-și începe o viață nouă. Iată o „stare de fapt” căreia Stere Gulea îi conferă și sensul unui realism crud unde estalgia este cea care orientează subtil afectele către trecut, unul din care nu rămân decât momentele fericite.
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Gordon explică sursele eșecurilor: „Trăim într-o lume bolnavă. Iar boala ei este suma bolilor noastre!”. Florin Toma lămurește, prin vocea medicului, două dintre obsesiile prozei lui: boala și fisurile realității. Ele asigură adesea trecerile strategice în fantastic sau în realism magic până în teritoriile absurdului. Nu singure, ci intermediate de vis, de obicei coșmaresc. „Nimeni nu poate interzice dreptul imoral de a visa”, spune dr. Gordon. După cum e imposibil să acoperim fisurile, ceea ce ne asigură o devastatoare mediocritate și o „suferință
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
compromis de anticomunismul părin- ților și adunările publice dedicate Administratorului. În mijlocul mulțimii, doar eroului îi crește o singură aripă, însă ceilalți îl ridică, într-o înălțare apoteotică - metaforă a revoluției pornită de la „uraganul bătăilor de aripi”. De asemenea, desprins din realismul magic e și gestul bătrânului orb Jouissac, din Pasiunea domnului Juissac: el vrea să strângă „gândul lumii”, ca să devină astfel „autorul unei opere uriașe”. Planul nu poate fi pus în practică fără cineva capabil să audă și să transcrie gândurile
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ceea ce se află dincolo de palierul strict narativ al scrierilor lui Dickens și pentru investigarea elementelor profunde ale artei sale romanesti. Mai multe capodopere pencilensiene sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează să mai fie, bogumilic, bun sau rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Stefan Cazimir România, 1951... Țara se află de șapte ani sub ocupație rusească. Literatura publicabilă s-a încolonat fără murmur sub flamura realismului socialist. Poeții cîntă pe întrecute electrificarea, planul de stat și prietenia nezdruncinată cu marele vecin de la Răsărit. Și în miezul acestui timp, mohorît, amar și fără orizont, ochii unui tînăr de 18 ani, iubitor al muzelor și student în anul
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
Debutul în proză al lui Ioan T. Morar, Lindenfeld (2005), a fost o surpriză frumoasă. De aceea, așteptările în privința celui deal doilea roman erau destul de mari. Negru și Roșu nu mai uimește însă prin ingeniozitate, autorul preluând tiparul clasic al realismului stendhalian, după care croiește corect, elegant, dar și previzibil, până la un punct (punctul terminus), Bildungsromanul unui țigănuș din Tărtășești și fresca istorică a anilor de război de sub dictatura antonesciană. Marius Miheț a scris, tot în Romania literară, până unde urmează
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
de după război, când libertatea scrisului nu fusese încă sugrumată ci numai amenințată. Ei au ieșit din scenă, forțat, la începutul anului funest 1948 (unii mai înainte) când începea o eră sumbră de îngheț ideologic, de aliniere fără excepție la normele realismului socialist, instituit ca metodă unică de creație de partidul comunist. Deținător absolut al puterii politice, după abdicarea silită a Regelui, partidul comunist nu va întârzia să declanșeze un proces pustiitor care poate fi socotit prima noastră revoluție culturală, de inspirație
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
telefon lui E. Lovinescu într-un fel care-l intrigase pe critic (,,Mata ești la aparat? Chiar mata? Aici e o fată care scrie... Îhî... Scriu"), inspirându-i memorabilul portret din Aqua forte, un portret străbătut de simpatie, cu tot realismul notării unor detalii ale înfățișării (infirmității) fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
despre care se vorbea ca despre un mare roman m-am străduit să mă conving să-mi placă. N-am izbutit. Mi s-a părut un roman tezist, cu accente pamfletare. Poate că în anii '50, prin comparație cu producțiile realismului socialist de-a dreptul prostești, Cronică de familie putea părea un roman normal, dar mare - peste poate! Excelent scris da, cu multe pagini impresionante care mă făceau să regret mai numeroasele pagini în care Petru Dumitriu și-a tratat personajele
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
Iulian Bol Cărțile publicate de Ion Simuț (Diferența specifică, Revizuiri, Incursiuni în literatura actuală, Confesiunile unui opinioman, Critica de tranziție, Rebreanu - dincolo de realism), impun imaginea unui critic cu o incontestabilă fermitate a opțiunilor estetice, sigur pe sine, cu un ton măsurat și cu o anume neutralitate a scriiturii critice. Simuț pare a ilustra în modul cel mai convingător tipul criticului ardelean marcat de
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
întindere variabilă, Cronică de familie (apărută în versiune parțială în 1955 și republicată ca trilogie în 1957), acoperind un secol de istorie - de la Cuza la regimul comunist -, este, în fond, cronica nemelancolică a stingerii unei clase (boierimea). Scrisă în spiritul realismului balzacian, care nu favorizează, nu idealizează și nici nu împinge în caricatură (cel puțin în intenție), cartea poate fi socotită o replică la Romanul Comăneștenilor: ea anunță epuizarea rolului istoric al moșierimii, fără să-i "înfiereze" reprezentanții - cum, fără doar
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
politic pentru regim. Complexitatea personajelor aparținînd apusei lumi bune - și nu numai, ca pînă atunci, clasei muncitoare conduse de P.M.R. pe un "drum nou" - a îmbogățit cu substanță umană romanul românesc, compus pînă atunci pe schemele dezolant de previzibile ale realismului socialist. Dispărînd, moșierimea a furnizat și prozatorilor români șansa (pe care o oferise, în Uniunea Sovietică, unor autori de felul lui Alexei Tolstoi) de a ieși din cvasianonimatul detașamentului de scriitori realist-socialiști. A fost o probă de intuiție artistică și
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
literare europene, față de Proust sau Thomas Mann. Menținerea lui pe aliniamentele tradiționale ale epicului invocă sau ar fi putut invoca anumite alianțe sau solidarități: John Galsworthy, Romain Rolland sau W. Reymont. Putem numi mai bine acest front drept rezistență a realismului clasic. E vorba de un realism fundamentat pe cel puțin trei credințe comune: 1) preferința pentru narațiunea lineară, derivată din concepția clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Mann. Menținerea lui pe aliniamentele tradiționale ale epicului invocă sau ar fi putut invoca anumite alianțe sau solidarități: John Galsworthy, Romain Rolland sau W. Reymont. Putem numi mai bine acest front drept rezistență a realismului clasic. E vorba de un realism fundamentat pe cel puțin trei credințe comune: 1) preferința pentru narațiunea lineară, derivată din concepția clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea unui caracter într-un context funciarmente
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]