2,445 matches
-
împreună cu autoritățile și civilii care le sprijineau au intervenit în forță. Biserica și chiliile au fost devastate și dărâmate, iar icoane, cărți sfinte, odoare bisericești și veșminte au fost distruse. Actul de reprimare a ceea ce a fost considerată a fi rebeliune, s-a soldat cu 5 morți, 28 de răniți grav, 40 de arestați. Ieromonahul Ioanichie Dudescu a fost condamnat la doi ani de închisoare iar terenul mănăstirii a fost transformat într-o livadă. Ieromonahul Pahomie Moraru împreună cu părintele Antonie Clapon
Cucova, Bacău () [Corola-website/Science/300666_a_301995]
-
și din expresia sa politică, partidul Garda de Fier, în care calitate devine redactor al gazetei „Libertatea” din Orăștie, iar în 1940 este ales președinte al "Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români". La 21-23 ianuarie 1941 Trifa a participat la Rebeliunea legionară contra regimului antonescian, după al cărei fiasco s-a refugiat în Germania împreună cu alți lideri legionari: Horia Sima, Vasile Iașinschi, Ilie Gârneață, Constantin Popovici, Dumitru Grozea, Corneliu Georgescu etc. Guvernul nazist german le stabilește, în martie 1941, domiciliu forțat
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
transport de persoane, cu condiția de a se face anumite ameliorări minore (pagina 196). Multe lucruri interesante se mai pot afla din carte! Cartierele evreiești din București deveniseră supraaglo merate, datorită «atitudinii oficiale a autorităților, devenită mai puțin ostilă». Distrugerea rebeliunii legionare de către armata română comandata de generalul Antonescu (pag. 69) și interzicerea Gărzii de Fier plus expulzarea șefilor acesteia în Germania au contribuit de asemenea la influxul de evrei spre capitala României, în care trăiau oarecum mai în siguranță. Viitorul
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
închisă la întoarcerea în Rusia a pretins că Aleksei îi spusese că atunci când va ajunge țar, va duce o politică total contrară celei promovate de Petru. Confruntat cu trădarea amantei, Aleksei a recunoscut că dacă ar fi avut loc o rebeliune împotriva lui Petru, ar fi fost de partea rebelilor. Moare, după ce însuși țarul, se spune, ar fi participat la torturarea fiului său. Varianta oficială a fost : "... ieri , 26 iunie, i-a rupt firul vieții țareviciului Aleksei. Acesta a murit din pricina
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. În această perioadă a publicat și două episoade din ceea ce avea să devină "De veghe în lanul de secară": „Sunt nebun” și „Ușoară rebeliune în afara Madison-ului” (en. „Slight Rebellion Off Madison”). A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea școlii Pencey Prep din romanul "De veghe în lanul de secară". A întrerupt scrisul câțiva ani pe durata celui de
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
similare cu sovietele rusești, au pus mâna pe putere în toată țara. Evenimentele din acea perioadă continuă să polarizeze chiar și în zilele noastre Stânga, unul dintre motive fiind utilizarea de către guvernul social-democrat a unităților paramilitare Freikorps ale Dreptei împotriva rebeliunii spartachiste de extrema stângă. Ca și Revoluția Rusă, a apărut ca o consecință a situației dezastruoase a țării de la sfârșitul primului război mondial. Înfrângerea armatei de sub comanda supremă a lui Erich Ludendorff a declanșat o criză politică. Puterea a fost
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
de sub comanda supremă a lui Erich Ludendorff a declanșat o criză politică. Puterea a fost preluată de liberalul Max von Baden. Deși cel mai important partid al muncitorilor, Partidul Social-Democrat (PSDG), participa la guvernare, acest lucru nu a putut împiedica rebeliunea. Revolta a început în Kiel, pe 4 noiembrie 1918, când 40.000 de marinari și soldați din infanteria marină au preluat puterea în port în urma dezvăluirii unor planuri ale Statului Major al Marinei de executare a unui atac împotriva marinei
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
de schimb o reprezentau boabele de cacao și bumbacul.. Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate războinică. Toți bărbații erau obligați să primească instruire militară, iar bătăliile erau mijloacele prin care Imperiul punea stăpânire pe noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor pentru sacrificiu. Armata nu era organizată, războaiele fiind haotice și în general o luptă corp la corp. Prizonierii erau folosiți în ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în război aduceau cu sine omagiul
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
evanghelizarea zonelor care foloseau alte limbi ducând astfel la o răspândire și mai largă. Astăzi Quechua și Aymara rămân cele mai răspândite limbi amerindiene. Legenda incașilor a servit de-a lungul timpului că inspirație pentru mișcările de rezistență din regiune; rebeliunea din 1780 împotriva spaniolilor condusă de Tupac Amaru ÎI, precum și mișcările de guerrilla contemporane precum Mișcarea Revoluționară Túpac Amaru (MRTA) și Sendero Luminoso (Calea Luminoasă) în Peru și Tupamaros în Uruguay. În prezent steagul curcubeu este asociat cu Tawantinsuyu și
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
1966) sau "La tía Julia y el escribidor" ("Mătușa Iulia și condeierul") (1977). Romanul său istoric publicat în 1981, intitulat "Războiul sfârșitului lumii" are acțiunea localizată în Sertao, în Brazilia secolului al XIX-lea, și se bazează pe evenimente reale, rebeliunea Sebastianiștilor o sectă millenaristă condusă de Antonio Conselheiro în Canudos. Romanul "Istoria lui Mayta", publicat în 1984, se prezintă ca o anchetă menită să aducă în fața cititorului personalitatea troțkistului peruvian Alejandro Mayta, care a inițiat în 1958 o rebeliune pentru
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
reale, rebeliunea Sebastianiștilor o sectă millenaristă condusă de Antonio Conselheiro în Canudos. Romanul "Istoria lui Mayta", publicat în 1984, se prezintă ca o anchetă menită să aducă în fața cititorului personalitatea troțkistului peruvian Alejandro Mayta, care a inițiat în 1958 o rebeliune pentru care a fost deținut în varii ocazii, sfârșindu-și viața în uitare și anonimat. Firul narativ se înfiripă odată cu interviurile luate de narator diferitor personaje, inclusiv fosta soție a revoluționarului, înstrăinată de el datorită escapadelor lui homosexuale. Ca de
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
au rechiziționat 679 de cai, 129 de căruțe și 247 de hamuri. Au venit mai multe familii de refugiați (alte familii vor veni în 1944). În total, la Jilava s-au așezat 27 de familii numărând 55 de persoane. În timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 au fost uciși în pădurea de la Jilava 83 evrei și comunistul Constantin David, aduși de la București. Tot în timpul rebeliunii a fost ucis sergentul major Ioan V. Dumitru din Regimentul 4 infanterie. După izbucnirea războiului, în
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
1944). În total, la Jilava s-au așezat 27 de familii numărând 55 de persoane. În timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 au fost uciși în pădurea de la Jilava 83 evrei și comunistul Constantin David, aduși de la București. Tot în timpul rebeliunii a fost ucis sergentul major Ioan V. Dumitru din Regimentul 4 infanterie. După izbucnirea războiului, în pădurea Jilava germanii au înființat un lagăr de prizonieri sovietici. În ziua de 24 august 1944 pe șoseaua Jilava-Sintești a avut loc un schimb
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
a aliat cu Ion Antonescu, după zece zile fiind proclamat „Statul Național-Legionar”, în al cărui guvern legionarii constituiau principala forță politică. Horia Sima a amplificat campania de asasinate politice, economice, rasiale și de interese personale, campanie care a culminat cu Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, o lovitură de stat eșuată împotriva lui Antonescu și a armatei române. Înlăturată de la guvernare (Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat în Germania). Deși practic a fost dizolvată, Legiunea s-a scindat în
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare.). În ianuarie 1941, Horia Sima și legionarii au declanșat o lovitură de stat, un război civil, împotriva lui Antonescu și a armatei române. Antonescu a reușit să învingă în trei zile rebeliunea legionară, Legiunea fiind înlăturată de la guvernare. Hitler l-a sprijinit pe Antonescu, de la care se aștepta să atragă și să conducă România în războiul antisovietic, păstrându-i pe legionari ca pe o contrapondere, ca pe o amenințare menită să-i
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
pe o amenințare menită să-i asigure fidelitatea "conducătorului". Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat în Germania (unde au fost cazați în lagărele de concentrare Buchenwald, Dachau și Rostock, având însă o relativă libertate de mișcare). Eșecul Rebeliunii, atribuit de o parte dintre legionari sub conducerea tatălui lui Corneliu Zelea Codreanu, conducerii dezastruoase a lui Horia Sima și a campaniei anti-legionare pornită de Ion Antonescu a dus la scindarea ML în două grupări inamice, „simiștii” - rămași credincioși lui
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
preventiv la închisoarea Jilava. A doua zi, Traian Boeru cu o echipă de legionari i-au ridicat de la domiciliile lor pe economistul Virgil Madgearu (vezi Asasinarea lui Virgil Madgearu) și pe istoricul Nicolae Iorga și i-au asasinat. Au urmat rebeliunea legionară și Pogromul de la București. Penetrarea elementelor comuniste în ML a început puțină vreme după înființare, în 1927. „Mișcarea Legionară a reprezentat pentru Partidul Comunist din România (PCdR) un concurent însemnat și incomod în lupta pentru cucerirea puterii politice și
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
interioare a Mișcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleași elemente mișcări și acțiuni anarhice conform cu interesele sovietice” declara SSI privind implicarea comuniștilor în ML, în urma directivelor și intereselor sovietice. În „Darea de seamă asupra rebeliunii”, întocmită la sfârșitul lunii februarie 1941 SSI analizează rolul jucat de elemente comuniste în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941 și ciudatele relații dintre Horia Sima și militantul comunist Dumitru Groza ("„unul dintre cei mai încrâncenați militanți ai extremismului de stânga
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
elemente mișcări și acțiuni anarhice conform cu interesele sovietice” declara SSI privind implicarea comuniștilor în ML, în urma directivelor și intereselor sovietice. În „Darea de seamă asupra rebeliunii”, întocmită la sfârșitul lunii februarie 1941 SSI analizează rolul jucat de elemente comuniste în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941 și ciudatele relații dintre Horia Sima și militantul comunist Dumitru Groza ("„unul dintre cei mai încrâncenați militanți ai extremismului de stânga”") care, cu protecția și aprobarea lui Horia Sima, urma să reorganizeze și să conducă Corpul
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
dar a fost suficientă pentru a folosi ca un argument atât în mâna lui Antonescu, pentru discreditarea legionarilor față de Hitler, cât și în mâna legionarilor, care s-au grăbit să-i acuze pe comuniști ca principalii agitatori și executanți ai Rebeliunii. Autoritățile comuniste din România postbelică, prin intermediul Securității au întreținut o evidență a foștilor legionari în scopul racolării de colaboratori. Parte dintre foștii fruntași legionari au fost arestați și supuși - de la caz la caz, în funcție de acordul de a colabora - la regimuri
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
dus luptele pentru recucerirea Siberiei din mâinile forțelor albilor de sub comanda lui Alexandr Kolceak. A participat, de asemnea, al luptele pentru înfrângerea generalului Anton Denikin în luptele din Crimeea din 1920. A fost conducătorul unităților Armatei Roșii care au înăbușit rebeliunea din Kronstadt și răscoala țărănească din Tambov. Tuhacevski a fost comandantul armatelor bolșevice în timpul războiului polono-sovietic din 1920 fiind învins de Józef Piłsudski în fața porților Varșoviei. În timpul războiului polono-sovietic a intrat prima oară Tuhacevski în conflict cu Stalin. Cei doi
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
familia unor misionari protestanți. Părinții săi s-au cunoscut în India. Tatăl său, Johannes Hesse, era originar din Estonia (născut acolo în 1847, ca fiu al unui medic). Copilăria și tinerețea lui Hesse au fost caracterizate prin precocitate, entuziasm și rebeliune. Până prin anul 1893 viața lui Hesse a fost un șir de transferuri de la o școală la alta, datorate "comportamentului rău" și caracterului ireductibil. Părinții săi au perceput că nu au un copil obișnuit încă din anul 1881. Fiindcă nu mai
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
au fost învinși și obligați să accepte pacea oferită Aetius, care, cu toate acestea, i-a trimis anul viitor pe huni pentru a-i distruge. Tot în 436 Aetius a fost, probabil, în Armorica cu Litorius pentru a suprima o rebeliune a Bacaudae. În 437 a participat la al doilea consulat al său și la nunta dintre Valentinian și Licinia Eudoxia la Constantinopol, este probabil ca Aetius să fi participat la ceremonia care a marcat începutul conducerii directe a împăratului. Următorii
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
focul asupra mulțimii, ucigând sute de demonstranți, aprinzând scânteia revoluției ruse din 1905. Evenimentul acesta, care avea să fie denumit mai apoi "Duminica însângerată", combinat cu eșecul stânjenitor din războiul cu Japonia, au dus la greve, revolte în zonele rurale, rebeliuni militare și acte teroriste organizate de grupuri de opoziție. Muncitorii au format un consiliu, (soviet), în Sankt Peterburg. Rebeliuni armate au avut loc Moscova, în zona munților Urali, Letonia și în teritoriile poloneze. Activiști din "zemstve" și conducătorii Uniunii Sindicatelor
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
denumit mai apoi "Duminica însângerată", combinat cu eșecul stânjenitor din războiul cu Japonia, au dus la greve, revolte în zonele rurale, rebeliuni militare și acte teroriste organizate de grupuri de opoziție. Muncitorii au format un consiliu, (soviet), în Sankt Peterburg. Rebeliuni armate au avut loc Moscova, în zona munților Urali, Letonia și în teritoriile poloneze. Activiști din "zemstve" și conducătorii Uniunii Sindicatelor au format Partidul Constituțional Democratic, cunoscuți sub numele dat de inițialele partidului drept "Kadeți", (în limba rusă "Конституционная Демократическая
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]