61,325 matches
-
mare de partizani. Respectul, nu doar pasiv ci și activ, al esenței spirituale a personalității, respect obligatoriu ca principiu pentru Înflorirea acesteia, constituie, așadar, adevăratul conținut al principiului etic, cel care, În forma sa, implică și universalitatea ce decurge din recunoașterea identității de esență a tuturor subiecților. De vreme ce omul aparține și regnului natural, regula definită nu trebuie Înțeleasă de o manieră pur abstractă, ci trebuie completată ținând cont de Întreaga complexitate a ființei umane. Și asta pentru că ființa nu reprezintă numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiunii nu depinde de modul de a gândi, ci de „succesele” sale, cu toată puternica opoziție a conștiinței morale. Morala teleologică va fi neputincioasă În fața acestei imputări, atât timp cât nu va recunoaște dreptul moralei formaliste la aprecierea subiectivă. Numai după ce această recunoaștere va fi avut loc Îi va fi Îngăduit să pretindă și să accepte, și de partea ei, recunoașterea adevărului concepției sale privitor la aprecierea obiectivă. Capitolul IV Binaritatea raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morale. Morala teleologică va fi neputincioasă În fața acestei imputări, atât timp cât nu va recunoaște dreptul moralei formaliste la aprecierea subiectivă. Numai după ce această recunoaștere va fi avut loc Îi va fi Îngăduit să pretindă și să accepte, și de partea ei, recunoașterea adevărului concepției sale privitor la aprecierea obiectivă. Capitolul IV Binaritatea raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă” 1. Principiul dreptului Giorgio del Vecchio releva, În chip esențial, că activitatea omenească poate fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
efectul normelor preexistente. Norma abrogativă nu are Înțeles În ea Însăși, ci numai Întrucât se referă la o alta, pe care ea o desființează. E ușor de observat că și normele abrogative conțin un comandament adevărat și propriu, deoarece obligă recunoașterea desființării În anumite Împrejurări a unei norme preceptive sau prohibitive (În toate efectele sale sau numai parțial); de aceea, Întotdeauna ușor pot fi transformate Într-una din aceste norme. Deci această categorie Își Însușește caracterul imperativ, care este propriu determinărilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se clasifică astfel: 1. Norme abrogative - sunt acele norme care desființează sau limitează efectul normelor preexistente. Norma abrogativă nu are Înțeles În ea Însăși, ci numai Întrucât se referă la o alta, pe care ea o desființează. Ea obligă la recunoașterea desființării. 2. Normele explicative sau declarative - cele care cuprind definiții de cuvinte sau de concepte. Restricția imperativă se referă la modul strict În care trebuie să fie Înțeles un anumit concept din Codul Civil etc. de ex. „Rudenia” etc. aceste
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care el nu poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare, chiar dacă ele așteaptă de la el recunoașterea și confirmarea pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său și scopul său, aceste cuvinte fiind Înțelese, nu Într-un sens empiric sau cronologic, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ale libertății umane, dar și noi forme de protecție juridică, de exemplu cazul invenției imprimeriei, relevă filosoful italian. Aici, la acest loc, Giorgio del Vecchio enumeră, ca Drepturi esențiale: Dreptul la libertatea conștiinței, vizând În special credința religioasă; Dreptul la recunoașterea calității persoanei și a capacității juridice; Dreptul la respectarea integrității fizice și morale (dreptul la onoare); Dreptul la reuniune și asociere; Dreptul la libertatea cuvântului și a presei; Dreptul de a participa pe picior de paritate la formarea legilor; Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propriu, ordinii naturale a lucrurilor, pe care știința și filosofia trebuie să le cerceteze și să le clarifice, fără a fi apriori dogmatice”. Cu alte cuvinte, nu trebuie identificată o chestiune pur științifică, „cu o chestiune de ortodoxie politică”. Adică: „recunoașterea și demonstrarea originii parțial extra statale a Dreptului, nu conține, nicidecum, intenția de a diminua unitatea și autoritatea Statului”. În argumentarea sa foarte strânsă, Giorgio del Vecchio abordează tema Crizei Statului pornind, cu exemplificarea istorică, de la Imperiul carolingian al lui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau națiuni - subliniază filosoful dreptului Giorgio del Vecchio - În interiorul fiecărui stat, „pacea este cu atât mai solidă, cu cât este mai bine fondată pe drept. Și cum marea criză a Statului modern s-a Îndreptat către o soluție mijlocind justa recunoaștere a valorii elementelor individuale și sociale, după un plan armonios de colaborare ordonată și nonopresivă, ne este permis să formulăm părerea că o mai bună Înțelegere și o coordonare mai rațională a diverselor energii naționale, face mai solidă, de acum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apare ca drept pozitiv al unei anumite societăți „nu este și nu poate fi altceva decât media sau rezultatul unei lupte, adică expresia a ceea ce am putea numi «voință socială preponderentă»”. O anumită lipsa echilibrului dintre aspirațiile juridice insatisfăcute și recunoașterea acestora ar fi, după Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine principiul absolut al unei ordini de determinații care depășește lumea experienței. Un sistem juridic care se Întemeiază pe recunoașterea acestui caracter meta empiric sau absolut al subiectivității În general, are prin aceasta chiar, Însuși principiul său, la fel de absolut și la fel de rațional. Subiectivitatea Statului care constituie tocmai acest sistem, se Întâlnește și se acordă astfel, În chip necesar, cu acelea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este subiect de Drept (Ă). Toate celelalte subiecte de drept, fie persoane particulare, fie corporații sau fundații, pentru a dobândi În mod pozitiv această calitate, adică pentru a avea calitate de subiecte Într-o ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
particulare, fie corporații sau fundații, pentru a dobândi În mod pozitiv această calitate, adică pentru a avea calitate de subiecte Într-o ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a dobândi În mod pozitiv această calitate, adică pentru a avea calitate de subiecte Într-o ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ei Înșiși au luat parte la formarea sa, la un moment dat”. Această problemă privește, În fond, „toată viața Dreptului”, spune cu dreptate și adevăr Giorgio del Vecchio. Întrebarea este una care vizează: care este raportul dintre imperativul etic (de recunoaștere a personalității fiecăruia!), și voințele individuale, relație interindividuală care constituie un acord voluntar și necesar, totodată. Aceeași lege care impune, În mod imperativ, acordul, Îi determină și conținutul. u alte cuvinte reunirea oamenilor În Societate nu e un act arbitrar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sa de membru al unei Societăți posibile de State, pe care nu poate să o nesocotească, fără ca prin aceasta să-și nege Însăși natura sa.” Așadar, există, În ordinea rațională, o Societate necesară a Statelor, constituită din obligația reciprocă de recunoaștere și coordonare. „Există, de asemenea, În ordinea istorică sau empirică o convingere general răspândită a acestei necesități, cu alte cuvinte un sens mai mult sau mai puțin obscur, dar Întotdeauna adânc, al obligativității coordonării internaționale. Această convingere juridică, care e
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lor nerecunoașterea principiului fundamental menționat mai sus. „Ea se manifestă prin urmare, mai concret, Într-o serie de acorduri particulare, care n-au consistență decât În măsura În care presupun deja Înteeiate, În natură, o legătură Între toate Statele posibile, În sensul unei recunoașteri mutuale a personalității fiecăruia”. Când după Primul război mondial s-a Încercat constituirea unei „Societăți a Națiunilor” nu s-a simțit nevoia de a renega istoria, făcând oarecum o despărțire Între: starea de fapt și starea de drept, la care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a Încercat constituirea unei „Societăți a Națiunilor” nu s-a simțit nevoia de a renega istoria, făcând oarecum o despărțire Între: starea de fapt și starea de drept, la care se ajunsese mai Înainte. Dimpotrivă, s-a Început tocmai prin recunoașterea existenței unui Drept internațional pozitiv și prin reafirmarea validității sale. Se putea și trebuia să se meargă mai Înainte, mai departe, adică să se perfecționeze și accelereze un proces În curs de desfășurare, și nu să se dea o Îndrumare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ale lui Sadegh Hedayat pare scrisă ca și cum ar fi ultima, ca și cum fragmentul ar oglindi întregul, iar acesta e gata să se prăbușească. „Mi-e teamă doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă“ (Bufnița oarbă) e semnul de recunoaștere a unei creații în care temele dominante sunt singurătatea, mizeria, obsesia morții, reincarnarea etc., iar motivele sunt tratate într-un registru stilistic adecvat, echilibrat. Personajele, în afară de el însuși, sunt bărbați și femei din copilărie, de care-și amintește că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea în hârtia jurnalelor? Pur și simplu fiindcă așa proceda acum douăzeci de ani și cu cele din sticlă, singurele care se găseau pe timpul vizionarului Ceaușescu. Ar trebui să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
obligă să desființez, cu justificată mânie intelectuală, o mistificare ce s-a transformat într-o altă legendă modernă și televizivă. Ea a fost lansată pe piața ideilor (fixe) de o mare personalitate de televiziune de-a noastră, teleast de largă recunoaștere internațională. Fraza, exact în această exprimare, ar fi fost auzită de dumnealui, cică, de la niște străini foarte serioși, însă cu simțul umorului. Cred că un individ mult mai avizat decât specialistul nostru în jurnalism, probabil vreun nenorocit de șoarece de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
solitară cu conștiința care a precedat-o, recunoscând în aceasta o altă parte a unui Eu, care credeai că este al tău. Schimbările calitative de conștiință nu sunt niciodată bruște și nu constituie frânturi absolute, conștiința de nivel superior implică recunoașterea de către subiectul gânditor a stărilor lui AFECTIVE și este mai mult decât conștiința primară pe care toți o deținem. De aceea, toate deciziile pe care le luăm reprezintă sistemul nostru de credințe, care este format din experiențele trăite în timp
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Sistemul imunitar nu recunoaște propriul organism și în consecință îl distruge. Nebunească treaba și greu de înțeles și acceptat, de aceea în cazul celor cu lupus li se vor administra corticosteroizi, pentru blocarea sistemului imunitar și imunosupresoare pentru acceptarea și recunoașterea organismului de propriul lui sistem imunitar, adică se încearcă prin aceste medicamente să se facă o coaliție înțeleaptă, dar din păcate nu prea funcționează. Din punct de vedere psihologic, persoana cu Lupus tinde spre realizare, hiperactivitate, este perfecționistă, independentă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din fața ghișeului „Infracțiuni rutiere“, pentru a da o declarație pe propria răspundere că nu condusese niciodată o mașină cu peste șaizeci la oră În localitate, când Sartre, care trecea pe acolo, l-a recunoscut, punând apoi o vorbă bună pentru recunoașterea și rămânerea sa În Purgatoriu. Așa a ajuns Împăratul la etajul zece, cel rezervat VIP-urilor: printr-o pilă. La fel ca În timpul vieții, Napoleon avea o toleranță redusă la frustrare, fiind cunoscut faptul că odată a pornit un război
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atac cerebral, tot astfel urma să și plece, atunci când avea să se stingă și ușorul tremolo al perilor din nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]