3,034 matches
-
de război, dând detalii strategice și descri eri naturaliste de cumplite răni, din care nu se opresc decât în clipa când își aduc aminte de bomboniera Meissen : o clipă de tăcere când apucă o bombonică și o vâră în gură, redevenind pentru un moment doar lacome copile. Bineînțeles, s au grăbit a-mi da în primul rând detalii ce se știu de la doamna general Averescu, despre trecerea Dunării : aceasta s-a făcut pe un drum construit chiar de noi prin lunca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată la iveală, dar pe care Pearl i-o cunoștea. Nu se gândise nici o clipă că Rozanov ar fi putut-o încuia în casă. Oricare ar fi fost intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în părăsire. Plăcerea cea mare pentru mine a fost să-i redau rezervorului de alamă luciul galben de odinioară, așa cum mi-l aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic pentru gătit. Cu asta am început cu luciul. Rezervorul a redevenit nu doar rotofei și plăcut la atingere, ci și plin de prosperitate. Cele trei piciorușe de metal, scurte și ferme, stând rășchirate îl țineau la o distanță minimă de tăblia mesei. Cu câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină un detașament de pionieri. Asta se putea realiza fiindcă acum casa surorilor Onofrei rămăsese în urmă. Marilena și Melisa erau fetele unui fost magistrat, despre care nimeni nu știa cu ce se ocupă în prezent. Era văzut din când în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
impresionant. Dar de ce? Pentru că subiectul era generos, estompând stângăciile scenariului. Priviți! s-a strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să-și lepede hainele și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil. Așa că din strigătele îngrozite ale mulțimii reieșea că fața individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a permis transferul unor colecții aflate în diferite locații improprii, precum și amenajarea spațiilor de conservare restaurare 70. În prezent, într-unul din corpurile acestei clădiri se află sediul Ministerului Culturii și Cultelor. Continuare a tradiției începută de D. Gusti, muzeul redevine un "muzeu social, o mare lucrare didactică, educativă și națională" într-o ambianță muzeografică de excepție 71. Avînd ca punct de reper și reușita muzeografică a Complexului Astra din Sibiu (Muzeul Civilizației Populare din Dumbrava Sibiului), Muzeul Național al Satului
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
între tipurile de umor folosite, subiecții raportând adesea un umor morbid, dur pe care l-au descris ca fiind spontan, contextual și greu de împărtășit în afara mediului profesional. Astfel de glume, nepotrivite dincolo de cadrul serviciului, îi ajută pe specialiști să redevină obiectivi în fața situațiilor dificile întâlnite, să ia distanță și să păstreze controlul atunci când ar putea fi derutați afectiv de durerea pacientului. Pe de altă parte, există riscul depersonalizării pacientului, transformării lui în obiect, ceea ce poate duce la neglijarea nevoilor sale
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a nimerit-o în piept, dar rana nu a fost foarte gravă. Oricum, satisfacția victoriei domina orice durere trupească. - Majestate, trebuie să-i urmărim pe dușmani. Să nu le dăm răgaz să se regrupeze, să-și organizeze forțele și să redevină periculoși - a sugerat tânăra. - Noi credem că englezii nu mai au forța să se refacă. Nici moral și nici material. Le- am dat o lovitură prea puternică, ca să nu se învețe minte - a venit cu o contrapropunere unul din comandanți
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
cu... Cu cine continuăm? Aveți vreo preferință? TASE Da. Eu prefer să dăm cu banul pentru care am și pregătit un ban de un ban care, din păcate, nu mai face nici un ban dar, printr-o strategie bine condusă poate redeveni leu chiar dacă leul nu mai face nici un leu. Ori tocmai de aici începe strategia de redresare pe care eu și cei pe care-i reprezint o prezint aici, acum, la această masă sponsorizată de fabrica de bere din localitate. Eu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pregnant în noi. Astfel, devenim mult mai ușori și mai fericiți. Din acest motiv, cam toate religiile (importante) recomandă postul alimentar sub o formă sau alta. Postul este, așadar, o modalitate foarte simplă și la îndemâna fiecăruia dintre noi, de a redeveni ușori și luminoși, de a ne redobândi sau a ne păstra puritatea și libertatea. Ca urmare a abținerii de la hrana fizică, vom putea mai apoi să ne abținem cu ușurință și de la stări și gânduri negative. În loc să vrem să acumulăm
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim suportabil, puțin câte puțin. ― Mai întîi ne vom consola, i-am zis într-o zi Eleonorei, pe urmă ne vom plictisi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine, în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el, vom ajunge la destinație și, gata, aventura a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
microfoanelor, până la jalea lansărilor cu trei fursecari și-un deget de șampanie în pahar de plastic. Pe scurt: mărire și decadență. Ei bine, uite că roata se rotește. Din pricina sărăciei, exasperării, debusolării morale și mârlăniei fagocitare, cartea (evadarea spirituală) a redevenit o șansă bovariceli beratoare, o supapă emoțională, un debușeu de sentimen talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou. Până acum câțiva ani, a oferi cuiva, ca recunoștință ori șpagă, o carte, oricât ar fi fost ea de prețioasă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă ne-am vărsat în compania a 4-a sanitară sub comanda colonelului Filip, de locul lui din comuna Dagâța, fostul județ Roman. S-a format Serviciul de Higienă și Profilaxie numărul 10 unde am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot stăpâni să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la pietrele de pe marginea golfului, aproape negre din pricina durității soarelui, simt că vara se duce. Când va începe, la toamnă, sezonul ploilor, voi redeveni o "persoană civilizată". Acum, însă, mă uit cu o strângere de inimă că marea începe să piardă din lumina pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne comportăm, mai departe, ca "milionarii" plecați în croazieră. Așteptăm să vină stewarzii să ridice o fîrămitură de pâine căzută, pe covor, de pe tavă. Dar, nici o grijă, ne vom dezvăța de aceste deprinderi păcătoase după ce vom debarca la Pireu. Vom redeveni niște pârliți de scriitori. După masă, ne retragem, mai mulți români, în partea mai înaltă din "marele salon" și facem tot felul de "scenarii" pentru a recupera șansa de a merge la Delfi. Ne hotărâm să întreprindem niște diligente pe lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-a convins, cândva, că, privit din apropiere și privit de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm. Nu înainte, însă, de a aproviziona de la general store cu cantități apreciabile sucuri. Vom avea nevoie, cu siguranță, de ele. Fiecare prire în deșert îți stimulează setea. Bei, dintr-un reflex apărare. Locurile au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
geamul grajdului începu să se zărească o geană de lumină. Soseau zorile. De pe o bârnă a grajdului, un cocoș prinzând glas, spuse: “Se face ziua!Cucuriguu!” Și calul, oile, asinul și toate celelalte animale încetară de a mai vorbi omenește, redevenind ceea ce erau de fapt, niște necuvântatoare. Stăpânul lor stinse felinarul și ieși din grajd uluit de cele ce auzise și văzuse. Se întreba dacă nu cumva a fost un vis. Dar văzând că afară se luminează de ziuă, că el
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
neașteptată: - Ești bun! Spune Noricăi să intre să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și dispărând îndată după o canapea, pe când Elena, cu o ușoară încruntare de sprincene, așteptă pentru a redeveni olimpică să se termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimeni, umărul, pentru a înlătura sursa de infecții din viața cartierului Vatra Luminoasă. Și-n tot orașul, și-n toată țara era cam la fel. Nici o scânteie,însă, de nicăieri, pentru a se face ca viața să fie altcumva; să redevină la normalitatea, care, de fapt, existase, odată. Până într-o zi. Până-n ziua în care locatara Clara Grădinara - femee la cincizeci de ani, singură, mamă a trei fete și bunică a șapte nepoți și nepoate, a câștigat o sumă mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]