17,529 matches
-
referirea la o singură persoană s-a petrecut deja în limbajul popular. În textele publicistice actuale, valoarea de marcă a distanței politicoase este cu totul absentă. 2.4.2. Calificare și depreciere Când sintagma care îl cuprinde pe alde are referent singular (statut adesea ambiguu, în absența mărcilor de acord, dar indicat de anumiți factori contextuali), desemnând individul însuși prin evocarea caracterului său reprezentativ 19, valoarea semantico-pragmatică este destul de incertă. Oscilațiile privesc posibilitatea de interpretare în cheie accentuat depreciativă (referentul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
are referent singular (statut adesea ambiguu, în absența mărcilor de acord, dar indicat de anumiți factori contextuali), desemnând individul însuși prin evocarea caracterului său reprezentativ 19, valoarea semantico-pragmatică este destul de incertă. Oscilațiile privesc posibilitatea de interpretare în cheie accentuat depreciativă (referentul fiind invocat ca exemplu negativ sau ca entitate neglijabilă) sau doar vag ironică și minimalizantă. Alde funcționează ca un fel de "operator de minimalizare", care produce o dezindividualizare a persoanei: Ne-a fost dat să-i vedem reaparând la rampa
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
în care intră grupul nominal care cuprinde nedefinitul alde (prezența prepoziției de, cu valoare clasificatoare sau partitivă, impunerea acordului la singular sau la plural, preferința pentru secvențe coordonate enumerative), precum și tendința lui alde de combinare cu grupuri nominale al căror referent e nonpersonal (cu centrul pronume nehotărât, substantiv comun, abstract, sintagmă citată etc.). Din punct de vedere gramatical, alde prezintă o tendință de specializare ca echivalent al lui ca, având în anumite construcții valoarea de conector comparativ. Operatorul alde aparține unui
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Becali" (forum.softpedia.com, 28.VIII.2006); "toate complicațiile astea, gen conturi, comitete și miliarde de canale" (forum.undernet.org); "marii corupți (...) sunt ăștia tip Becali" (gandul.info). 11 Interpretarea categorizantă este aproape imposibilă în cazul numelor de rudenie cu referent individualizat și ancorat deictic. 12 Exemplul este întrucâtva ambiguu, în măsura în care numele propriu e o contaminare de două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ăștia tip Becali" (gandul.info). 11 Interpretarea categorizantă este aproape imposibilă în cazul numelor de rudenie cu referent individualizat și ancorat deictic. 12 Exemplul este întrucâtva ambiguu, în măsura în care numele propriu e o contaminare de două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și cea marcată prin alde: "Și în cazul acesta, limba română, pe lângă întrebuințarea pluralului, ca celelalte limbi romanice (...), poate întrebuința și forma de plural
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
caracterul comun a tot ceea ce este mare, inutil sau frumos". Pentru că suportul nu are sens lexical, adjectivul funcționează mai degrabă ca un fel de nume al proprietății 3. Adjectivele trec printr-un proces de omogenizare, de masificare a ansamblului de referenți cu proprietatea respectivă și deci, prezintă trăsăturile [+ Masiv], [- Uman]: veritabilul, frumosul. Același adjectiv poate fi ambiguu după cum figurează în cele două tipare prezentate; albul, modernul reprezintă culoarea sau caracteristica de modernitate, dar și individul cu proprietatea respectivă (rasa sau caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
e foarte veche și dezbătută în literatura de specialitate. Substantivul este un concept care decupează ocurențe specifice în universul referențial. Adjectivul în schimb nu beneficiază de referință proprie. Tipul calificativ reprezintă un concept descriptiv, caracterizant; adjectivul denotă proprietăți ale unor referenți deja constituiți. Tipul secund, categorial nu denotă proprietăți inerente numelor adiacente, ci îndeplinește în cadrul grupului nominal în care apare o funcție de identificare, de clasificare, de restrângere a predicației. Așadar, adjectivul, fie el calificativ sau categorial, poate participa la descrierea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ "IORGU IORDAN − AL. ROSETTI" Dinamica limbii române actuale aspecte gramaticale și discursive - Coordonator: Gabriela PANĂ DINDELEGAN EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 2008 Referenți științifici: Marius Sala Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
dorește să-l comunice interpretului; ele Îi vor permite emițătorului să producă, În locul unor construcții lingvistice stufoase și, uneori, ambigue, datorită polisemantismului cuvintelor, o serie de semne non verbale care să facă trimitere În modul cel mai direct la anumiți referenți mai ușor identificabili prin alte categorii de semne decât cele lingvistice. În loc să producă fraza complexă și greoaie Cum se numește fructul de pe raftul din stânga dumneavoastră de forma, culoarea și mărimea unui pepene galben? emițătorul folosește o construcție lingvistică simplă, acompaniată
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul interpretării. În cazul emițătorului, am constatat că factorii contextuali contribuie direct la stabilirea formei publice pe care o va lua intenția comunicativă a acestuia. De ce este necesar contextul În cazul interpretului? Iată câteva dintre motivele posibile: pentru a identifica referenții la care locutorul face trimitere prin secvența lingvistică produsă (În limbaj comun, pentru a Înțelege situația din lumea reală la care enunțul trimite); pentru a dezambiguiza semnificația frazei rostite; pentru a Încerca să găsească, dincolo de semnificația frazei, intenția pe care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pentru a numi acest tip de context se folosește atât termenul de context cât și cel de cotext. Abordările pe această direcție sunt interesante În măsura În care ele explică/descriu procesul de identificare a lumii referențiale la care trimite enunțul (prin atribuirea referenților, prin dezambiguizarea cuvintelor polisemantice ș.a.) și, implicit, la configurarea semnificației literale a acestuia, pe care o vom folosi ca bază de ancorare a unor conexiuni ce ne vor duce dincolo de ea, spre/la scopul În care enunțul a fost produs
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
asta, Victore? Circumstanțele (o parte din componentele contextului extern) În care se desfășoară schimbul verbal îl ajută pe Victor să elimine posibilitatea ca demonstrativul asta să fi fost folosit ca deictic (vorbitorul nu a indicat, prin limbaj non verbal, nici un referent din mediul fizic Înconjurător comun celor doi actanți). Nici contextul lingvistic, Însă, nu-l ajută foarte mult. La ce entitate lingvistică anterioară, din afara propoziției enunțate, trimite locutorul? Replica lui Moromete a fost precedată de următoarele enunțuri: Bălosu: Victore, hai mă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
deranjat? Victor: Nu, dar nu obișnuiesc. Moromete: Noi obișnuim! Moromete (după un timp): Cum devine asta, Victore? Întrucât nu găsește nici o conexiune clară cu un element lingvistic anterior, Victor Îi cere lui Moromete să furnizeze informații lingvistice suplimentare pentru identificarea referentului la care asta trimite Ce anume, nea Ilie? Vom vedea, În subcapitolul dedicat teoriei pertinenței, că absența informației lingvistice suficiente necesare dezambiguizării unor cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
inițierea prezentului act de comunicare. Asta nu aduce, Însă, elemente de noutate deoarece, fără un loc comun, anterior, comunicarea nu ar fi posibilă. Ceea ce, pe de altă parte, singularizează acest schimb este faptul că, celor doi termeni, le sunt atribuiți referenți unici, foarte bine determinați, departe, oarecum, de referenții posibili atribuiți lor În mod curent, pentru a căror identificare simpla competență lingvistică a interpretului nu este suficientă. Un vorbitor de limbă engleză, foarte puțin avizat În probleme de cultură, În general
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Însă, elemente de noutate deoarece, fără un loc comun, anterior, comunicarea nu ar fi posibilă. Ceea ce, pe de altă parte, singularizează acest schimb este faptul că, celor doi termeni, le sunt atribuiți referenți unici, foarte bine determinați, departe, oarecum, de referenții posibili atribuiți lor În mod curent, pentru a căror identificare simpla competență lingvistică a interpretului nu este suficientă. Un vorbitor de limbă engleză, foarte puțin avizat În probleme de cultură, În general, și literatură, În special, citește și dorește să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
relativitatea sintagmei raporturi semantice). În cazul primului exemplu, enunțul poate fi corect interpretat doar de către un interpret care a avut acces la o serie de texte produse, sporadic, În presă și la televiziune În ultimii 10-15 ani, texte În care referenții celor doi termeni (vulpe și doi și un sfert) erau prezentați explicit: primul se referea la un ofițer din serviciile de informații, iar cel de al doilea la unitatea În care acesta lucrase (care avea simbolul 215). Cititorul neavizat al
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În enunț, ci sunt Înmagazinate În contextul psihologic al interpretului, În cunoștințele sale enciclopedice. Subiectului colectiv noi, utilizat de către ministrul de finanțe, subiect care se face responsabil de fapta enunțată cea mai gravă, aceea de a minți, i se atribuie referenți diferiți, În funcție de interpret. Pentru interpreții aflați În tabăra opusă guvernului, noi are un sens restrâns În care aceștia includ doar locutorul, membrii guvernului din care acesta face parte, toți membrii instituției prezidențiale și membrii partidului de guvernământ. Acest noi se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
doar locutorul, membrii guvernului din care acesta face parte, toți membrii instituției prezidențiale și membrii partidului de guvernământ. Acest noi se face vinovat de fapta reprobabilă de a minți poporul! Interpreții puterii, inclusiv locutorul, atribuie subiectului colectiv noi un alt referent, mult mai permisiv și mai vag. Cu toate că, aparent, prin noi locutorul face trimitere la toată clasa politică de după anii ’90, asumându-și astfel, În numele puterii, o parte din vinovăția faptului de a minți poporul, el speră ca interpretul indirect, cetățeanul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
-și astfel, În numele puterii, o parte din vinovăția faptului de a minți poporul, el speră ca interpretul indirect, cetățeanul simplu, să utilizeze anumite ipoteze rezultate din contexte lingvistice anterioare (dicursuri ale reprezentanților puterii) și să realizeze o anumită ierarhizare a referenților posibili pentru noi, În care să plaseze pe primele locuri partidele din actuala opoziție, care au guvernat mințind poporul și cheltuind iresponsabil banii statului (și de aceea actualul guvern este obligat să ia măsuri de austeritate). În același timp, acest
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
textul muzical, de gesturi, de mimică, de costumație, de lumini etc. 3) semnul, Înainte de interpretare, se instituie Într-o relație diadică (semnificant - semnificat) În timp ce În procesul de interpretare (În calitate de text) el intră Într-o structură triadică (al treilea element fiind referentul). Autorii propun următoarea definiție a textului: „un sign-act prin intermediul căruia cineva [un emițător] se adresează altcuiva [receptor] despre ceva cu ajutorul uneia sau a mai multor semiotici, care pot fi mai mult sau mai puțin codate” (Johansen, J.D., Larsen, S.E. 2002
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
drumul către răspunsurile la cele două Întrebări atât de frecvent prezente (explicit sau implicit) În conversație: 1) La ce te referi? 2) Și ce vrei să spui cu asta? În termeni tehnici, ar trebui să ne ajute la stabilirea referinței/referentului și la descoperirea mesajului locutorului. Cele două Întrebări nu funcționează În paralel; ele nu sunt altceva decât două verigi/etape, necesare, ordonate ale procesului de interpretare. Doar prima Întrebare, cu răspunsul asociat, neurmată de cea de a doua, nu are
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
paralel; ele nu sunt altceva decât două verigi/etape, necesare, ordonate ale procesului de interpretare. Doar prima Întrebare, cu răspunsul asociat, neurmată de cea de a doua, nu are finalitate: ea nu ne spune ce dorește/urmărește locutorul În raport cu referința/referentul respectiv. Doar cea de a doua Întrebare, neprecedată de prima, nu are sens: interlocutorul nu poate recupera intenția/scopul/obiectivul locutorului deoarece aceasta trebuie să fie În raport cu ceva, adică cu referința/referentul. Observăm că cele două tipuri de context, intern
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ne spune ce dorește/urmărește locutorul În raport cu referința/referentul respectiv. Doar cea de a doua Întrebare, neprecedată de prima, nu are sens: interlocutorul nu poate recupera intenția/scopul/obiectivul locutorului deoarece aceasta trebuie să fie În raport cu ceva, adică cu referința/referentul. Observăm că cele două tipuri de context, intern (lingvistic) și extern, par a avea funcții specializate: primul pare să ajute la formarea referinței, iar cel de-al doilea la identificarea referentului (prin utilizarea datelor oferite de elementele relevante ale mediului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aceasta trebuie să fie În raport cu ceva, adică cu referința/referentul. Observăm că cele două tipuri de context, intern (lingvistic) și extern, par a avea funcții specializate: primul pare să ajute la formarea referinței, iar cel de-al doilea la identificarea referentului (prin utilizarea datelor oferite de elementele relevante ale mediului fizic imediat dacă este cazul) și la reconstituirea obiectivului urmărit de locutor prin enunțul său (printr-un complex proces inferențial În care componenta psihologică a contextului extern joacă un rol crucial
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fie să adreseze, explicit, prima Întrebare, La ce te referi? sau, atunci când a construit o referință, dar nu este sigur de ea (mai bine spus, nu este sigur că este aceeași referință cu a locutorului), să chestioneze locutorul asupra posibilului referent, așa cum se Întâmplă În dialogul următor dintre H și P (Înregistrarea nr. 2): H Pentru că avem o competiție, nu știu dacă ... forțele concurențiale În economia de piață in România funcționează, dar cele șapte, șapte, opt servicii, dintre care trei, foarte
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]