1,869 matches
-
în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe picior de plecare povestea calului Johnny și a bătrânului său bunic, „un gentleman“. Calul Johnny, a cărui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
urc zgribulită la etaj. Încă se fac probe de sunet, oamenii vorbesc în șoaptă, sunt câteva fotolii roșii stinghere, surde, fără stăpâni, dar nu le număr. Puține, oricum, poate 10% - tuturor le plac procentele, se zice că dau credibilitate informației. Reflectoarele sclipesc în sticla ochelarilor, ea este prea slabă pentru rochia neagră și cântă mângâietor cu o mână la spate, lângă o chitară prea albastră. Nokia Tune. Câteva capete se întorc cu reproș. Fumat, cumpărat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
tragă ediții speciale după ediții speciale. Restul informațiilor despre România și lume au fost lăsate stinghere în colțul ecranului. O nouă tagmă de analiști pofticioși în rating - nu știu cum să le spun, analiști „religioși“?! - s-au cățărat în platourile și pe sub reflectoarele posturilor de nișă. După câteva zile în care am aflat despre Biserica Ortodoxă Română cam tot atâtea informații cât îmi intră în creier după un Steaua - Dinamo, mă și mir că nu am văzut prin studiouri, atârnate de gulerele invitaților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu oricine însă poate înlocui figură charismatica a autorului, personaj complex (versus babă comunistă, personaj plat, bidimensional), uneori reflector (filtrând prin rațiunea să ideile celorlalte personaje) care duce o luptă quijotiana cu morile de vânt ale birocrației. Având drept lance și scut educația și valorile principiale primite în sânul unei familii dintr un oraș de provincie, acesta înfierează Trasate
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Stat. Sala aceea mare, cu bănci abrupte, cu arena circulară, deasupra căreia se balansau tot felul de trapeze nichelate, de funii și plase, se umplea de părinți și copii. Cei micuți, din ciclul primar, se foiau de colo-colo, umblau la reflectoarele masive, de metal, cu discuri verzi, galbene, roșii și albastre care se puteau roti în fața farului puternic, iar cei mai mari se grupau pe clase și vorbeau la nesfârșit. Noi, cei care terminaserăm cu școala, ne permiseserăm să venim "în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că treaba aceasta este relativ simplă și la îndemâna judecății criticilor spre rezolvare. Mai complicată este chestiunea cealaltă: a non-provincialismului care, după cum arată și numele, și după cum ne dă de înțeles Alina Mungiu-Pippidi, stă în mod natural în lumina centrală a reflectoarelor și a scenei. În mod natural ceilalți, toți ceilalți, se află din pură greșală rătăciți pe pământul dezbaterilor publice, ei sunt, în raport cu existența vedetei politologice, niște oarecare, ei pot fi naivi ludici, dar sunt, de regulă, gunoaie, rătăciți, proștii de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe gânduri, ei deodată încep, de-acolo din fundal, din rândurile cele compacte ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
rost, întrucât vorbim de momentul anterior desfășurării lor. Am încercat să-mi explic interesul diferit al publicului, care - și într-un caz, și-n celălalt - s-a arătat înainte de a se stinge lumina din sală și de a se aprinde reflectoarele aceleiași scene pe care s-au desfășurat cele două spectacole. Mărturisesc că nici acum nu am un răspuns. Poate doar că ideea de teatru e cumva asociată cu o manifestare, dacă nu cumva prea simandicoasă - culturală! -, măcar artificială, care n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
nuclear. Unul pornit după ce președintele Americii a participat, alături de nevasta dictatorului nord-coreean, la un reality-show și, împreună, au călcat strâmb, turtind fundamental geopolitica și specia umană. E doar o chestiune de timp până când și scuturile antirachetă vor intra sub tutela reflectoarelor. Începuturile sunt, cum s-ar zice, promițătoare. Din America până la Cotnari, toată specia și toate specimenele participă cu însuflețire proletară la dezvelirea globală. De la Ozzy Ozbourne și gașca Big Brother, până la Bahmuțeanu, Prigoană și familia de exploratori Columbeanu, cu toții și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cadă, să-și frângă gâtul. Scaunele sunt așezate de astă dată direct pe scenă, de jur împrejurul acestui soclu meschin. Începe un dans foarte asemănător cu al femeii. Zbatere și, în cele din urmă, chinuită, înălțarea. Trupul este expus fără milă sub reflectorul ale cărui raze cad necruțătoare, vertical. Istoria plăcerii La Pavilionul 2007, un public restrâns, format în mare parte chiar din participanți la festival, s-a delectat cu Collectif Utilité Publique, povestea unui cuplu modern și a plăcerilor. Cei doi dansatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în patul vechi cu baldachin ? Lecțiune practică ? ! Nu, pentru el nu mai erau gesturi ce le învăța jenat și silnic, ca la o lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată de reflectoarele rampei ! O pornire lacomă și năvalnică, purtându-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe el pentru prima dată, o depărtare înaltă, el însuși, cel fără trup, plutind, vâslind leneș, ușurat de propria-i greutate... Și ceea ce părea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în garajul subteran al clădirii. Cu mașina putem intra pe o ușă automată. Apartamentul propriu-zis este format din două camere și un living. Afară, este un balcon mare, cu vedere asupra unui grup de pomi care seara sunt luminați de reflectoare. Bucătăria este luminoasă, avem și un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul și-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clipa În care aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor, În costum și cu un pahar de vin În mînă, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce-i cu tine aici ? spun uluită. — Am primit o foaie volantă de la Lissy, Îmi răspunde, ușor agresiv. Întotdeauna mi-a plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rînd. La sfîrșit, aproape că nu-i vine să se ridice din scaun. Păcat că n-a venit însoțit de Ana! Ana, soția lui, că cealaltă, de la mansardă, "a plecat, boule, că asta ești! i-a strigat bărbatul aflat dincolo de reflectorul pus în ochii lui cînd s-a dus pe Calea Rahovei(6 să-și recupereze buletinul oprit de milițianul care păzea intrarea în blocul Yanis; îl împinsese necuratul s-o caute pe Doamna Ana după mai mulți ani, și cum intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a fost una din marile curve ale Bucureștiului, pînă s-au desființat bordelurile. Ești terminat, Vlădene! Ia-ți buletinul și să nu mai calci pe acolo, boule... Ce om de nădejde a pierdut țara!...", l-a auzit pe cel de după reflector bombănind în urma sa. A plecat de acolo împleticindu-se. S-a jurat să nu o mai recheme în gînd vreodată. Dar, tot mai des, în ultimul timp, Doamna Ana știe să vină cînd este nevoie de ea. Mihai o simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o mai recheme în gînd vreodată. Dar, tot mai des, în ultimul timp, Doamna Ana știe să vină cînd este nevoie de ea. Mihai o simte. Cu cît trece timpul, cu atît mai puțin dă crezare vorbelor celui ascuns după reflector. La mansardă a urcat un puști debusolat și a coborît un tînăr care știa ce are de făcut în viață... I-ar fi plăcut s-o aibă pe Doamna Ana alături în seara aceasta, să discute cu ea, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ar trebui să-mi fie rușine că nu mai știu nimic de aceea care a însemnat totul pentru mine..." După numai cîțiva pași, se consolează: "Tamara are dreptate; tot ce fac este mediocru; am luat de bune vorbele celui de după reflectorul pus în ochii mei, poate unul și același cu cel care a desfigurat-o pe Margareta, să-i spună cui i-a dat cheile de la sala cu fișete metalice pe care eu le-am vandalizat, să scot din dosare hîrtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vîntul învăluie lapovița. Partea a doua a concertului nu-l mai entuziasmează pe Mihai. Nu știe de ce dar ochii lui nu stau decît pe femeia de la pian, o doamnă la vreo 60 de ani, cu o ținută impozantă, luminată de reflector doar pe mîinile ei cu degete prelungi alergînd pe clapele pianului și care este aplaudată mereu la scenă deschisă, cerîndu-i-se cu insistență să biseze vreun fragment. Marea muziciană Anastasia Petropulos Vlada, îi șoptește la un moment dat fata de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
al multor secrete murdare. Poate că știa ce se Întîmplase pe 24 octombrie 1947 ori poate că nu. Dacă știa, aranjamentul lor era menit să dureze toată viața. — Sid, cînd o aduc afară, nu vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
afară, nu vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre toată gașca. Jack Îi arătă cu degetul toți jucătorii. — Pe Brett Chase Îl cunoști deja. Nu dansează, pentru că e poponar. Bătrînul cu trabucul e Max Peltz. El e producătorul și regizează cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sfatul lui Ed. Fiule, fă-i praf mîine la audierile din fața marelui juriu. Pune-ți niște țoale de efect și fă-i praf. Da, domnule, răspunse Ed, silindu-se să nu sară În sus de bucurie. CAPITOLUL 12 În lumina reflectoarelor se măsoară Înălțimi: Jack are 1,80, Frank Doherty, Dick Stens și John Brownell sînt cei mai scunzi, iar Wilbert Huff și Bud White bat spre 1,85. Dincolo de sticlă, bulangiii de la arestul central, cuplați cu polițiștii de la Procuratură, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Valburn tipul ăla, șoarecele din emisiunea lui Dieterling? — Ba da. — Păi... ăă... de ce-l urmărești? — Deținere de brînză de contrabandă. *** Chez Mouse: casă veche, În stilul provincial franțuzesc, dar dotată cu toate noutățile pe care le poți cumpăra cu bani - reflectoare, tufișuri ornamentale tunse artistic... plus Moochie și restul trupei lui Dieterling. Pe alee două mașini: mașina decapotabilă de pe Hamel și limuzina Packard Caribbean a lui Billy Dieterling - unul din accesoriile serialului Badge of Honor. Jack supraveghea apartamentul, puțin cam speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi ceva În același timp atît de frumos și atît de urît, iar o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în casa călăului său. Și nu singur. A adus-o și pe Regină. Apoi a venit și principesa Margareta "și cu mine", precizează principele, și, la sfârșit, "și prințul Nicolae". Sala este vădit emoționată. Străbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor și îmi spun că media de vârstă a celor prezenți să tot fie de vreo 75 de ani. Între timp, Alteța Sa și-a încheiat discursul cu un "La mulți ani, Majestate!", sala aplaudă, Alteța Sa își reia locul, aplauzele continuă, Alteța Sa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]