3,182 matches
-
verbului (cum se face parțial în greacă) aparține unor limbi individuale și relevă o competență particulară. Se poate constata în aceste opinii o însumare în spațiul conceptului de "competență", pe de o parte, a unor trăsături ale limbilor (folosirea pronumelui reflexiv sau a diatezei medii pentru a realiza reflexivizarea) și, pe de altă parte, cunoașterea limbii de către vorbitor, adică știința lingvistică. De altfel, Noam Chomsky se exprimă astfel: "cunoașterea limbii este adesea caracterizată ca o capacitate practică de a vorbi și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei filozofii de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima gîndurile, adică produsele, construcțiile gîndirii, încît subiectivitatea constatată în modul de delimitare a entităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problema raportului dintre subiectiv și obiectiv se relevă în cazul unor determinanți verbali, determinanți actualizabili, desigur, din per-spectiva conținutului verbului. În acest context, subiectivul este reprezentat în primul rînd de subiect, cînd verbul-predi-cat este la diateza activă sau la diateza reflexivă. Subiectiv este însă și subiectul unui verb-predicat la diateza pasivă, dar dintr-o altă perspectivă, ce decurge din valențele trazitivității verbale, care presupune relația subiectului cu un CE, cu o entitate exterioară subiectului sau apreciată ca fiind astfel. Această relație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai mult nu se poate traduce în alți termeni o metaforă..." La 18 ianuarie 1825, Goethe considera că Byron "e mare numai când creează poetic; îndată ce reflectează, el este un copil" (Convorbiri cu Eckermann). De mult, totuși, poeții de tip reflexiv se alătură normal celorlalți, tentați deopotrivă de întrebări și resimțind anvergura necunoscutului. Repercutarea misterului în conștiință, tipic proces preocupant, va fi totdeauna pentru gânditorul sistematic, pentru poeți și savanți, pentru orice ființă interogativă motiv de călătorii în fără timp sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reia biblicul ubi sunt: Unde sunt frații, unde-i sora (...) / Unde-i groparul cel bătrân (...) / Ce-i cu aceste cruci prin cimitire, / Aceste reci inscripții cine sunt?" Pelerin imaginar în toate unghiurile și în special explorator al etniei, pasional și reflexiv, programul său tinde spre panoramic și uriașenie. Stilistic, arhitectonic, Imnele bucuriei prefațează toate construcțiile viitoare de gen: viziunea (supradimensionată hugolian), regia, mișcarea, instrumentația verbală, toate instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
os în cutii" (Obicei); "șerpi albaștri" străbat Apa de pe valea noastră. Însă dincolo de acestea, pretexte de exteriorități, tipisme vizualizate, se produce o ruptură de nivel; intră în joc un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna apelor, simbolisme varii, sugerează frecvent trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
legendă, care, nu o dată, se suprapune operei. Prea dispersat, autorul Primelor iubiri nu ajunsese încă la marile arhitecturi, la inovații rafinate; își căuta agitat sunetul propriu, însă proba de foc era făcută. Cele patru-cinci poeme realmente remarcabile, texte cu suport reflexiv, au avut asupra debutanților un impact catalitic. Partener de generație cu Nichita Stănescu (care declara că-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
varii de la Penelopa și biblicul Ieremia până la modernii Husserl și Karl Jaspers! În alte texte ne întâmpină Marc Aureliu, Oedip, Teresa de Avila, Bernini, Mefisto, Heidegger. Poeme ca acestea se adresează, desigur, lectorului de cultură superioară, care descoperă sub aparențe reflexive niște pseudo-aforisme -, mai exact propoziții ludice: "Strada este inițiativa mea". "Cărțile nu-s decât iubiri / conservate, istoria pusă-n borcane..." Preocupări de stilistică genetică sunt de găsit și în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ceea ce afectează condițiile pieței și în primul rînd prețurile, care sunt departe de cele de echilibru. Opiniile autorităților nu corespund niciodată stării de fapt, iar echilibrul postulat de teoria clasică este un vis. "Între percepție și realitate există o legătură reflexivă în ambele sensuri, care poate genera procese dezvoltare-declin de tip "balon", care inițial se autosusțin, urmînd apoi să se autodistrugă" (p.9). Astăzi, avem de-a face cu un superbalon care s-a tot umflat speculativ în ultimul sfert de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trai mereu mai bun, preocupat de calitatea vieții și de sănătate, de mărci și de autenticitate, de imediat și de comunicare. Consumul intimizat s-a substituit consumului onorific într-un sistem în care cumpărătorul este din ce în ce mai informat și mai infidel, reflexiv și „estetic”. Încet-încet, limitele în timp și spațiu care încadrau universul consumului dispar: iată-ne într-un adevărat cosmos consumaționist în expansiune, desincronizat și hiperindividualist, în care nicio categorie de vârstă nu mai scapă strategiilor de segmentare ale marketingului, dar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imediate, conform cărora ea netezește drumul către un „fascism voluntar”. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu stimulează atât revenirea autoritarismului, cât mai degrabă ne protejează de acesta. Și oricare ar fi amenințările la adresa educației și a culturii, capacitățile transcendente, reflexive și critice ale subiecților n-au fost câtuși de puțin anulate. Motivele de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul, dreptatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
produselor, să evaluăm atent și să limităm riscurile, să ne corectăm obișnuințele de viață, să amânăm efectele vârstei, să ne supunem examenelor, să facem bilanțuri. A trecut vremea fericită și lipsită de griji a mărfii: acum e timpul hipermărfii medicalizate, reflexive și preventive, pline de griji și de îndoieli, impunând o activitate tot mai responsabilă din partea actorilor. Nu încape nicio îndoială că imaginarul contemporan al consumului se afirmă sub semnul unui „model de alianță” ce reconciliază divergențe amplu abordate anterior 13
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și complice; o hiperpublicitate ironică ce se privește pe sine, se joacă cu ea însăși și cu consumatorul. Se instaurează o nouă vârstă a publicității care, aliniindu-se principiilor modei (schimbare, fantezie, seducție), este în pas cu cumpărătorul emoțional și reflexiv din faza III. Forța imaginilor care contribuie la impunerea marilor mărci nu instituie o ordine tiranică, ci un univers al mărcilor-staruri planetare: epoca hiperconsumului coincide cu triumful mărcii ca modă și ca lume. 5tc "5" Spre un turbo-consumatortc " Spre un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
drept schema organizatoare a activităților individuale, în care etosul consumerismului restructurează toate sferele, inclusiv pe cele exterioare schimbului rentabil. A luat ființă o nouă figură emblematică a individului: ea nu este alta decât cea a hiperconsumatorului globalizat. Consumul reflexivtc "Consumul reflexiv" Faza II a consumului de masă a fost însoțită de virulente denunțări ale comercializării nevoilor și ale programării modurilor de viață. Curentele de stânga, tineretul rebel, ecologia radicală au declarat război contra pseudonevoilor, contra consumului iluzoriu de obiecte, contra risipei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pune la punct strategii de prevenire a riscurilor. În faza III, actul cumpărării nu se mai săvârșește fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
anxietăților, simptomele degradării respectului de sine semnalează o nouă vulnerabilitate a individului, vulnerabilitate de nedespărțit de civilizația fericirii. Imaginea negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
spre cumpărăturile calculate și diferențiate făcute de individul care suportă greu promiscuitatea mulțimii, care se irită atunci când trebuie să aștepte la casă, care se informează mereu, compară, caută cel mai bun raport calitate/preț. Logica opțiunii individuale, partea utilitaristă și reflexivă a neoconsumatorului, plăcerea de a face „afaceri bune” se afirmă până și în momentele de exuberanță (solduri, sărbători, vacanțe). Divertismentul și templele consumului să fie oare factori de comuniune? Adevărul este că ele îl fac pe individ să se aplece
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș forțat al individualizării reflexive a moravurilor. Râsul cât te ține gura, râsul puternic, nestăpânit, care se exprimă cu tot corpul, a devenit tot mai rar, într-atât a ajuns de sinonim cu vulgaritatea. Lumea festivă s-a scuturat, în mare parte, de vechiul său
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
simți mai bine trupul. Asistăm nu atât la dezincarnarea plăcerilor, cât la instaurarea unei noi culturi a corpului și a ameliorării formei: ameliorarea senzației. Bunăstarea modernă era funcțională, obiectivistă, mecanicistă: cea din faza III apare ca o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum, „eroismul” autodepășirii este înlocuit masiv de pasiunile narcisiste de a gusta din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
concurența acerbă a altor terapii. Cu cât viața noastră depinde mai mult de descoperirile tehnico-științifice, cu atât crește și încrederea pseudo-Supermenilor în Panaceea, zeița greacă a plantelor medicale. Odată cu faza III, s-a trecut de la performanța „simplă” la stadiul performanței „reflexive”, considerată ca problemă 39. Este adevărat că noua evanghelie a medicinei naturiste nu oprește câtuși de puțin formidabila escaladă a consumului de medicamente psihotrope. Dar care-i motivația? Intensificarea crescândă a principiilor performanței care pune pe umerii oamenilor povara unei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unei experiențe intime trăite, cât un fel de deducție rezonabilă plecând de la cunoștințele lor de semnalizatori ai lucrurilor care nu-s cum trebuie. Trebuie să recunoaștem aici mai curând un determinism ideologic mecanicist decât o manifestare a individualismului informat și reflexiv. Dacă oamenii se declară fericiți, aceasta ține în egală măsură de faptul că momentele fericite sunt mai vizibile, că sunt supraevaluate în raport cu secvențele mai puțin satisfăcătoare ale existenței. Chiar dacă în clipa de față moralul meu nu este la cotele cele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și un chip mai surâzător? Europenii rețin momentele cele mai bune și acestea îi fac, în ciuda a tot și a toate, să se declare, în general, fericiți. Acest răspuns nu este „adevărat” prin aceea că ar fi unul de tip reflexiv: de fapt, în acest domeniu, nu e pertinentă decât expresia celei mai subiective experiențe de viață. El nu este nici cu totul fals, atâta vreme cât asemenea momente de satisfacție sunt realmente trăite. Mai mult: a răspunde „nu sunt fericit” este descurajant
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a sinelui în universul hedonist și mediatic echivalează cu sărăcirea spiritului, cu existența fără interioritate, cu nimicirea subiectului ca ființă a reflecției și a perfectibilității. În ciuda tuturor incitațiilor la fericire, ordinea consumeristă nu este legitimă decât atât timp cât nu obstrucționează autonomia reflexivă a oamenilor, exigența formării și perfecționării subiecților. Nu este adevărat că principiul plăcerii a devenit măsura oricărui lucru, alfa și omega vieții. Se înșală și cei care afirmă că faza III a reușit să fabrice indivizi care nu mai aspiră
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]