1,737 matches
-
femei divorțate), în piesele sale de teatru. De pildă, în cea de-a doua ipostază a „abordat” (el numai asta face: abordează!)Î „problema promovării femeii” și „problema modernizării localităților urbane și a spațiilor de muncă”. Sala, care îi cunoștea „refrenele”, era pur și simplu excedată. Mînios că n-a reușit să intereseze pe nimeni, și-a plimbat de vreo trei ori limba peste buza de jos să mai șteargă din salivă, apoi, ca să se răzbune, și-a încheiat „intervenția” declarîndu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lîngă ea ca o surcică”! Ascultîndu-l, mi-am imaginat o surcică de brad, fină, aproape transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează refrenele idioate de muzică ușoară și toate prostiile care-mi intră în cap și apoi zdrăngăne o oră sau o zi. Dimineață, pe stradă, s-a prins de mine ca scaiul o reclamă în versuri: „Lozu-i mic la-nfățișare, / Dar cîștigu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate”, i-am răspuns, acceptînd dialogul. „știi dumneata cum am trăit eu?” „De unde să știu”, i-am zis, „dar de vreme ce mă întrebi înseamnă că n-ai trăit bine”. „îmi vine să-i omor pe toți comuniștii!” și-a reluat el refrenul. „Zi-mi, cui să-i spun că n-am cu ce-mi hrăni copiii?” „Unde lucrezi?”, m-am interesat eu. „La ILL. Mă duc la director!” „Ba mai bine du-te la sindicat, ca, dacă nu-ți va rezolva cererea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prieteni apropiați, cum se cuvenea, până târziu În noapte, neobișnuita carte poștală. Verdictul lui MRP părea să aibă, Între cei mai demult prezenți În literatură, o valoare mai mare decât aș fi bănuit. „Excepțional” și „prea talentat” fuseseră, ca un refren, cuvinte repetate de multe ori În seara aceea, pentru a le Întări pregnanța, dar și pentru a stimula umplerea paharelor. Mi-au rămas vii În memorie cuvintele Soniei Larian, spre sfârșitul agapei. Oricare ar fi să fie succesele mele literare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
femeie Îndrăgostită/ traversez anotimpuri pășesc prin ape cu sânge/ trec lanuri cu maci trec orașe cu oameni/ da Îmi trec viața”. Un soi de marș perpetuu, fără răgaz sau refugiu și fără iluzii, dacă nu și unul pe loc, Înșelător refren, moderat melancolic, o invocare exorcizantă, de fapt: „Nici măcar nu știu dacă tu mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un eseu de fapt, caustic exercițiu analitic și moral asupra Întrebărilor, eșecurilor și opțiunilor supraviețuitorului. „Ai fi fost o fetiță cu ochii negri? Sau un băiețel Încăpățânat, cu ochii adânci și veseli, ca niște pietricele albastre-cenușii?”, Își Întreabă, ca un refren, naratorul, copilul nenăscut. Noaptea când debutează acuta introși retrospecție este bezna acelui răspicat „Nu!” adresat semenilor avizi de acomodări. Un Nu care Înseamnă refuzul paternității, sigiliul existenței naratorului În suferință și solitudine, luciditate și integritate. Încercând să restabilească o logică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei zile obsedante („peste două zile, trei...”) pe care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
globalizării. Umbra Înseamnă stropul de sînge căzut În paharul cu apă periculos de limpede servit nouă astăzi de democrație - iar demos, constată Quignard, este sinonim cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea fraților Grimm,/ o, ce
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea fraților Grimm,/ o, ce poveste ciudată!/ Și
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea fraților Grimm,/ o, ce poveste ciudată!/ Și mă-ntorc în Bizanț, aferim! / Și lumea nu se mai gată.” În aceeași culegere, Memento e un lied, fără refren: „Acum putem să ne-ntâlnim, / de nici o umbră nu ni-i teamă / de când am început să fim / cu umbra timpului de-o seamă.” Fluid nostalgice sunt și alte lieduri, precum, din Bătaia cu aur (1979), două secvențe ale uneia dintre
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
multe ori ele iau naștere prin cântarea strigăturilor, proces reversibil, ce poate duce și la „strigarea” acestora. C. de leagăn, inclus și printre speciile folclorului de copii, se află într-o situație specială, datorită destinației sale. De aici monotonia ritmului, refrene provenite din onomatopee sau din limbajul infantil, o lume de animale domestice și sălbatice, cândva cu rosturi magice, invocate să aducă somnul. Își fac însă loc și confesiuni ale mamei sau chiar elemente sociale. Dincolo de caracterul intim, de conținutul individual
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
subiecte proletarizarea, înstrăinarea emigranților și îndemnul la revoltă. Relativ la structura compozițională a c. se constată, ca în toată poezia populară, absența strofei. Segmentarea se poate face în funcție de motive și elemente motivice aglutinate, contaminate pe baza emoției asociative. Unele c. au refrene și încep prin versuri evocatoare („frunză verde”), reluate parțial și subliniind ideea. Lungimea medie a c. este între 4 și 14 versuri, trohaice de obicei, din câte 5-6 sau 7-8 silabe. Un procedeu artistic ce caracterizează întreaga poezie populară, dar
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate și contaminate. De remarcat cercetarea colindei în contextul ritual și social în care se desfășoară, iar în indicele de refrene - bogăția de forme pe care o îmbracă străvechiul „lerui-ler”. O anexă cuprinde principalele tipuri melodice ale colindei din Moldova, transcrise de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979. Culegeri: Descântece
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
H. Grandea în 1861 și apoi în volum în 1866120. Semnificația expresiei, binecunoscută etnografilor, e compozițională: motivul mărgăritelor înșirate dictează un ritm al narațiunii și al adăugării de episoade, fără limită de timp sau de lungime. "Înșiră-te mărgărite e refrenul pe care-l repetă povestitoarea de basme (care odată cu povestirea înșiră salbe de mărgăritar) spre a arăta că povestirea continuă" sună explicația dată în Dicționarul tezaur al limbii române 121. Același dicționar atrage atenția și asupra unei utilizări substantivate atestate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
evoluează cele trei cupluri anunță viitoarea configurație matematică a celor trei japoneze în casa pătrată. Deja timpul este suspendat, în acea noapte la Nyctalope, "orice viitor și chiar orice trecut nu fuseseră oare înghițite de valurile unui prezent continuu ca refrenul de note pe care la nesfârșit pianul lui Horus le relua?" Solitarul nostru știe deja că plăcerea scapă "oricărei limite temporale când este folosită cu destulă finețe" și că este în arta erotică un rafinament, o estetică cu un formalism
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Bulgaria a fost, din păcate, mediată de trecut și de prejudecăți, nu neapărat guvernată de pragmatism. După ce am terminat mandatul de secretar de stat, am devenit emisar regional al Pactului de Stabilitate. La Bruxelles, în momentul acela, exista un singur refren când se vorbea despre tandemul româno-bulgar: „podul”. Toată lumea se mira, absolut logic, cum se întâmplă ca, pe câteva sute de kilometri, să fie un singur pod peste Dunăre. Că nu a existat voință înainte de 1989, puteau înțelege, dar că nu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
e o interpretare paranoică a realității. Așa că și darea de seamă a Ruxandrei Cesereanu despre mustăciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoică. Fascinată, adică, de cuvinte, mai mult decît de întîmplări, robită, cu bunăvoia ei, unei scotoceli chichiriciaose. Kikiriki este refrenul scurtei bazaconii/năstrușnicii care închipuie, așezată la începutul cărții, un fel de brîu al Andromedei. Mustața (care tot revine...) e a lui Dimov. Însă mașina de vise, ,instalația" montată pe modelul Fuchsiadei se mișcă încă greu... Reușite și interesante, ca
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
și rușine Că-n anii mei tot mai grăbiți Vin tot mai rar, mai rar la tine. mi-e dor de-ograda ta cu nuci unde zburdam în iarba moale și de fântâna cu uluci unde veneam topiți de soare. REFREN: Ușoară ca o mărgea, Curată ca lacrima, Bunica mea... Smerită ca Precista Și durut de singurea, Bunica mea, bunica mea... Bunica mea cu-obrazul blând, Care-mi usca de lacrimi ochii, Demult te-ascult numai în gând Și-n vis
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
cum ȘCOALA Te-ndeamnă Să fii și OM HARNIC și OM CUMSECADE. IUBITE COPILE, -ți urez să ajungi Odată și-odată, și-n iarna vieții, Știind c-ai luptat și-ai putut să alungi Nedreptele vreri ale sorții și ceței. REFREN: SLĂVITE ROMÂNE, tu, LIMBA ROMÂNĂ, Și SFÂNTA ISTORIE-A NEAMULUI TĂU, Păzește-le veșnic, cu sabia-n mână, CA NIMENI SĂ NU LE MAI FACĂ VREUN RĂU. Toma ISTRATI
Slăvite române. In: Curierul „Ginta latină” by Toma Istrati () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2319]
-
candela („Reaprindeți candela-n căscioare/ Lângă busuiocul cel mereu-/ Degerat la mâni si la picioare/ Se întoarce-acasă Dumnezeu. Doamne,Cel din slăvi creștine/ Ce păcate oare-ai săvârșit/ Că te-au dus acolo si pe Tine/ In Siberii fără de sfârșit ?!/ Refren:/ Toate le ierti, / Doamne de sus,/ Cu blândețe măreață/ Chiar și pe cei care te-au dus/ In Siberii de gheață”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
aȘa nu te uiți cu ochi de gheață!a. E primul vers dintr-un rondel de Cicerone Theodorescu (de prin 1953-54) : aȘa nu te uiți cu ochi de gheață/ La om, la munca lui, la totă. Noi doi reluăm micul refren, arătând ce aveam la rece, lângă masă: Să nu te uiți cu ochi de gheață la om, la vinul lui, la tot, la om, la berea lui, la tot, la om, la votca lui, la tot etc. Degeaba, domnule Gellu
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
bază) și a se lăuda cu familia sa, în special cu fiul (fără de care, în general, o femeie indiană are mai puțină prestanță); ne oripilăm la ideea căsătoriilor aranjate între cei din țară și emigranți, ca posibilități de emancipare; ascultăm refrenul melodramatic al iubirii veșnice dar imposibile dintre un indian și o englezoaică. Și nu ne prea vine să rîdem. Cerșetoria agresivă din India e acea fațetă a medaliei care le dă tinerelor indience un aer de superioritate față de niște bieți
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]
-
laitmotiv); - nivelurile textului poetic: fonetic, morfosintactic, lexico-semantic și stilistic. c. Limbajul și expresivitatea textului poetic - caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie etc.); - imaginarul poetic; - procedee artistice/ figuri de stil - concept, clasificare: figuri sintactice și de construcție (enumerația, repetiția, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogația retorică, exclamația retorică, invocația retorică), figuri semantice (epitetul, comparația, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul), figuri de sunet (aliterația); - elemente de prozodie: strofa, vers, vers alb, măsură metrică, rimă, ritm. 4. Dramaturgia a. Dramaturgia - accepții ale termenului: text dramatic
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]