7,442 matches
-
s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În telefon răcnea aghiotantul regimentului: ― Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu ești?... Ordin de la domnul colonel să pleci imediat să te prezinți excelenței-sale... Excelența-sa dorește să te vadă... Foarte urgent!... Firește că treci pe la noi, pentru că și domnul colonel are să-ți vorbească... Deocamdată eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ai salvat onoarea diviziei întregi... Domnul colonel a telefonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bravo!... Peste o oră Apostol era într-un automobil, alături de un căpitan de stat-major, pe care-l întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dăduse voie să vorbească puțin, își povestiră pățaniile. Varga îi explică amănunțit cum s-a desfășurat atacul rușilor, cum au pătruns până aproape de liniile artileriei și cum au fost alungați înapoi printr-un contraatac fulgerător. Totuși, în lupta aceasta, două regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, și chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales în cursul contraatacului, când a primit și el schija care era cât pe-aici să-l lase șchiop, fiindcă un doctor cam smintit a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ar fi cuminte să nu se amestece prea mult în niște planuri primejdioase. De aceea profită de o tăcere a lui Apostol și schimbă vorba, întrebîndu-i dacă s-a prezentat colonelului, și apoi spunîndu-i că postul de comandă al regimentului e foarte aproape, nici patru sute de metri. În curând ieșiră afară și Klapka se grăbi să-i arate unde vine coliba colonelului. Firește, și colonelul vru să audă pățaniile lui Bologa, și Bologa trebui să i le înșire pe îndelete
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluîndu-și serviciul, își aduse aminte de obligațiile reglementare și înștiință, prin telefon, pe aghiotantul regimentului că, în urma ordinului telefonic, ieri după-amiază a sosit în Lunca. ― Vasăzică ai luat cunoștință, camarade, și nu mai e nevoie să mă prezint în persoană, fiindcă ni s-au aglomerat lucrările pe aici, sfârși Apostol, dar când să închidă telefonul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai săruta!... Slavă Domnului, de-aci încolo n-am să mai tremur de câte ori văd vreun arestat pe front... Apostol Bologa îl sărută, mișcat, pe obraji... În aceeași seară sosi ordinul ca Petre să se prezinte în douăzeci și patru de ore la regiment; în locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispoziția locotenentului Bologa. Când află Petre, rugă pe Apostol să nu-l lase, și toată noaptea o petrecu citind Visul Maicii Domnului și zicând rugăciuni. A doua zi însă trebui să plece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Domnului, de-aci încolo n-am să mai tremur de câte ori văd vreun arestat pe front... Apostol Bologa îl sărută, mișcat, pe obraji... În aceeași seară sosi ordinul ca Petre să se prezinte în douăzeci și patru de ore la regiment; în locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispoziția locotenentului Bologa. Când află Petre, rugă pe Apostol să nu-l lase, și toată noaptea o petrecu citind Visul Maicii Domnului și zicând rugăciuni. A doua zi însă trebui să plece... Fiindcă Apostol rămase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întunericul părea mai des. Bologa încercă să găsească adăpostul lui Klapka, dar renunță, fără măcar să se oprească. În creieri începu să i se desfășure harta cu pozițiile, să-și cerceteze calea... Își amintea că drumul principal merge tocmai până în spatele regimentului de cavalerie descălecată, care formează aripa stângă a diviziei. La vreo cinci sute de metri însă se desprinde alt drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie să-l urmeze dânsul. Pe când își făcea astfel socotelile, îi veni în minte, fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără frică, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urmă, după câțiva pași, își auzi cizmele bocănind pe cărarea bolovănoasă, și pintenii ca un țârâit de greier. Și iar îi trecu prin minte că undeva trebuie să cotească în dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se clătină în minte numai o secundă, ca și cum n-ar fi găsit de ce să se agațe. Se pomeni zicîndu-și fericit: "Mare noroc de n-am întîlnit pe nimeni... Cu adevărat că sunt născut într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la dreapta și, în fața unei colibe, Varga mormăi: "Halt". Bologa se opri cu soldații, iar locotenentul intră în postul de comandă al divizionului. După câteva clipe însă se reîntoarse, iar un glas dinlăuntru îl însoți limpede: ― Așa, Varga... Îl predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
intră în postul de comandă al divizionului. După câteva clipe însă se reîntoarse, iar un glas dinlăuntru îl însoți limpede: ― Așa, Varga... Îl predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șase și jumătate, Apostol Bologa, escortat de patru soldați, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la drum, spre cartierul diviziei. ― Dacă am găsi vreo căruță undeva, poate la artilerie, bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitîndu-se înapoi, după ce ieșiră din zona regimentului. Barem am merge mai repede și nici nu ne-am osteni! Chiar în dreptul adăpostului lui Klapka întîlniră câteva căruțe gata de plecare și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi rea... Isprăvindu-și biografia, căută să afle cum și unde a fost prins Bologa și de ce a vrut să dezerteze. Fiindcă Bologa era scump la vorbă, sublocotenentul începu să-i înșire diferite "cazuri de dezertare". ― Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit, destul că l-au prins, iar el a mărturisit cavalerește că "da, am vrut să dezertez..." Și totuși a fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acolo pe aproape te întâmpina stația de poștalioane, de unde am fi putut împrumuta câte un cal care să ne ducă acasă când la trap, când la galop, cu gândul la “Șarja Cavaleristului” care a fost așezată la intrarea în manejul Regimentului 7 Roșiori de aici din Copou. Fiindcă veni vorba de acel manej, află dragă ieșene, că acum vreo 55 de ani - pe când acesta încă exista - am asistat la un concurs hipic național desfășurat pe el. Atunci am văzut ce înseamnă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cari parte sunt comune albanejilor și românilor, parte au în amândouă limbile o formă și un senz deosebit. Un număr însemnat de cuvinte latine au trecut de la romani nu numai în limba bulgară, ci în toate limbile peninsulei. Și oare regimentele cele mai bune ale Austriei nu sunt romîne? Și oare luptătorii independenței Greciei de la 1821 n-au fost albaneji? Și oare eroii lui Osman la Plevna nu erau albaneji? Astfel vulturii cu două capete și politicianii cu două fețe ne
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în lupta de prețuri ca la jidani) ecuațiunea ***: dobânda legală. 271 {EminescuOpXV 272} {EminescuOpXV 273} {EminescuOpXV 274} Ce este acest x? Muncă? Nu cunoaștem munca și puterea * *** Invenție? Nici chibriturile nu le-a inventat. Moștenire? Moștenirea lui unchiul Coate-goale de la regimentul de mușchetari. De unde e dar milionul? În limba vulgară * x e furt. ["SOFISMA E ASCUNDEREA UNUI TERMEN... "] 2275B Sofisma e ascunderea unui termen al ecuațiunii. Gluma asemenea. Orice glumă e o sofismă. ["MACCHIAVELLI RECOMANDĂ... "] 2275B Macchiavelli recomandă să-ți ascunzi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
veni, într-un fel, ca o ușurare. Îi intrase în sânge disciplina, obișnuința traiului în comun, chiar dacă nu-i plăcea, însă viața-l obișnuise să accepte ce i se oferea. Într-o zi de octombrie 1936 fu încorporat la un regiment din Chișinău, de unde ajunse la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Viața de militar în formare nu avu nimic palpitant, antrenamentele, instrucția, contactul cu ceea ce însemna tehnică și strategie militară, relevându-i o altă viziune asupra vieții. Dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
viața fusese un dar divin care trebuia păstrat, acum trebuia și apărat, dar în funcție de voința altcuiva. Era vorba de subordonare sau de comandă, pentru care se forma el. În toamna anului următor a fost trimis pentru practică, din nou la regimentul din Chișinău. Trăia intens perioada cazonă, însă despre repetiția zilnică a unor acțiuni, despre monotonia vieții militare, nu putea spune prea multe, deși era greu de crezut că mai mult de un an de zile putea fi redus la doar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a Poloniei de către Germania hitleristă. Spectrul negru al războiului întuneca liniștea oamenilor pașnici, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei, copii mici sau oameni în toată firea. Urmare a situației critice, internaționale și interne, Ioan primi ordinul de încorporare la un regiment din Chișinău, oraș pe care deja-l cunoștea bine. Acolo se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Sentimentul de încredere în sine îl ajută când primi întâia misiune din timpul celui de-al doilea război mondial, apărarea unei zone a râului Nistru. Pentru a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată. Urmarea: cineva din primărie trimise la el trei indivizi civili, înarmați cu pistoale. - Încotro, domnule sublocotenent? Din ce regiment faceți parte? Interlocutorul îl privea lung. De unde te tragi, unde te-ai născut? Evident, voia să afle dacă era basarabean, postura delicată, având în vedere retragerea românilor, sau nu. - Vin dinspre Nistru, sunt învățător. Evitase menționarea locului nașterii. Spre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Normale, se revăzu în fața comisiei de examinare care-l declarase al treilea, apoi la examenul de capacitate. Cu siguranță, Iașul însemna pentru el “acasă“. Domnule, sunt ofițer în armata regală română, port răspunderea ostașilor care mă-nsoțesc, după ce-i duc la regimentul nostru, voi fi liber să iau decizia cea mai corectă. Civilul voi să le spună ceva camarazilor, renunță, dând semnificativ din mână: - Nu vrei să rămâi, văd. Poți pleca, dar află că podul de peste Prut este în mâna Armatei Roșii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acolo o brutărie mică. Dacă vom putea, poate trecem și pe-acasă la mine. - Dar ceilalți unde s-au topit? Doar le-am dat posibilitatea alegerii, din timp. Să trecem Prutul ș-om mai vedea. Ar trebui să ne regăsim regimentul, însă până una alta, trebuie să înoptăm pe undeva. Întoarse capul. - Ia uitați domnule, se întorc Gheorghe și Alexei! Doi dintre soldații pierduți la Hâncești li se alăturară fără explicații, numai că la scurt timp, dispărură din nou. Împreună cu brutarul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
posibilele incidente. Se întorcea în țară, cu un gust amar în gură: dintre valorile primite sub semnătură, rămăsese cu doi cai și un soldat. Deplasarea prin țară, chiar dacă în condiții de război, fu mai ușoară. Informându-se mereu, află că regimentul său, 7 Vânători, era în bivuac la Răchiteni, lângă Roman. Deoarece unitatea își pierduse garnizoana (Chișinău devenise orașul unei țări străine), era “pedepsită“ nepermițându-i-se cantonamentul chiar în sat. Odată ajuns acolo, se prezentă la comandant, colonelul Cernătescu, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a cărui soluționare se prelungea, nu avură ochi pentru orașul patriarhal, cu iz de istorie veche, impregnată în străzi și-n turlelele multelor biserici. Dormiră la un hotel, vizavi de Poștă. Dimineață, un colonel magistrat, citi raportul trimis de comandantul regimentului. Ioan îl ascultă mâhnit, și efectiv îngrozit de neadevărurile pe care colonelul le înșiruise pentru a se disculpa. Susținea că, în ciuda ordinelor de interdicție repetate, el dusese totuși compania la scăldat! - Domnule colonel! Îmi pare rău, dar raportul este... este
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]