18,995 matches
-
ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey se citește toată amărăciunea eșecului. Iar Annette Bening, cu feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți actorii sînt
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
omului care moare stupid, după o existență stupida", plictisul răzbunat în vorbe, nostalgia evadării; o comedie a "urîtului vieții", care nu vrea să demonstreze altceva decît că "Viața e frumoasă! (unchiule Șam!)"... Și iată cum i-a fost dat unui regizor britanic să facă cel mai cehovian film american produs vreodată! Șam Mendes - care, acum, montează și o comedie muzicală la New York, Wise Guys - nu se sfiește să declare: Cînd toate astea o să se termine, mi-ar plăcea să mă întorc
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Marina Constantinescu În 1995, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene din care face parte și teatrul "Bulandra" - gazdă în acel an - am avut șansa să vedem două spectacole extraordinare, o trupă și un regizor de cea mai înaltă cotă: este vorba despre Lev Dodin, despre trupa teatrului Malîi din Sankt Petersburg despre spectacolele Stele în lumina dimineții și Gaudeamus. E destul de greu de uitat această experiență teatrală, performanța actoricească și figura regizorală a lui
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
Malîi din Sankt Petersburg despre spectacolele Stele în lumina dimineții și Gaudeamus. E destul de greu de uitat această experiență teatrală, performanța actoricească și figura regizorală a lui Dodin. De aceea, destul de curajoasă ni s-a părut intenția, materializată deja, a regizorului Gelu Colceag de a monta piesa lui Alexandr Galin Stele în lumina dimineții. Este greu să te apropii de o lume și să o "prinzi" așa cum a făcut Dodin într-o montare de referință. Galin a scris piesa în 1981
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și la lectura numelor și la structura interpretativă. Croind așa spectacolul, nu doar
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și la lectura numelor și la structura interpretativă. Croind așa spectacolul, nu doar pe complementaritate, ci chiar pe opoziție, regizorul a tras la mașină două spectacole cu același titlu. Nu știm dacă aceasta a fost și intenția, cert este că personalitatea actorilor a tras lucrurile spre această realitate. De aceea, "spectacolele" poartă amprenta actorilor, fiind de multe ori recitaluri în
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
vecin de casă și apoi ucenic al lui George Lucas -, care a dat lovitura, în '95, cu Seven, al doilea film al lui. Fight Club e al patrulea. Rigoarea, măsura și alte calități din Seven apar estompate în Fight Club. Regizorul își propune să dinamiteze, din interior, convenția narativă, drept care naratorul se "descompune", într-un monolog nervos, pe sine însuși... Naratorul (Edward Norton, cu figura lui de nevrotic timid) e un slujbaș al zilelor noastre, plantat în fața unui computer; un sclav
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
în jurul morții ca spectacol; participări "active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri, diverse faze -, sau oameni cu alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
spunem "terapia caftului" (și nu a "caftelii"!). Bărbații trebuie să știe să se bată! Cluburi secrete de luptă împînzesc America! Dacă noii veniți sînt moi ca aluatul, după cîteva săptămîni sînt ca sculptați în lemn! În terapia prin fight club regizorul vede o tentativă de "recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare"). Apare, în film, și întrebarea, gen anchetă: "" Răspunsuri: "Cu tata. Cu șeful meu. Cu Gandhi. Cu Lincoln. Cu Hemingway." Nimeni nu zice că s-ar
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
pînă la pipi în supă în bucătăria marilor restaurante! O altă găselniță a personajului diabolic, care s-ar putea să vă amuze: se angajează proiecționist la un cinematograf și montează - subliminal - în drăgălașe filme pentru copii, imagini și sunete obscene! Regizorul e, și el, un specialist al tehnicii efectelor optice de vîrf; s-ar putea să fi inserat, și în propriul film, "ceva", ca să-i inducă spectatorului o stare proastă... Dacă "lumea e urîtă", filmul e și mai urît decît ea
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
împătimiți - cei ce mai frecventează Cinemateca sau mai consultă câte un dicționar de cinema - și mai amintesc că unul dintre monștrii sacri ai ecranului - Michel Simon, actor fetiș al lui Renoir - este genevez prin naștere, la fel cum este și regizorul Claude Goretta, cel ce a lansat pe Isabelle Huppert în Dantelăreasa; că Ursula Andress - "bomba sexy" a anilor '60-'70 a văzut lumina zilei la Berna; că "cel mai rebel și iconoclast cineast al noului val francez - l-am numit
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
care - chiar dacă nu a obținut titlul de cel mai bun film elvețian de ficțiune, categorie la care a fost nominalizat, dar a pierdut în favoarea insipidului Emporte-moi - rămâne fără îndoială filmul-vedetă al ediției a 35-a a "Zilelor Cinematografice de la Soleure". Regizorul Daniel Schmid (născut în 1941, școlit la Berlin, colaborator al lui Fassbinder la Negustorul de zarzavaturi și autor, până acum, al unor filme mai degrabă poetice) reușește cu această comedie neagră, cu accente grotești, despre o Heidi din Est - prostituată
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
protest din partea Senatului Uniunii Teatrale din București - care ia poziție față de o realitate îngrijorătoare. Vă facem cunoscut un fragment al protestului: "3 februarie 2000. Senatul Uniunii Teatrale din România a luat cunoștință cu stupefacție de faptul că domnului Cristian Pepino, regizor de mare valoare, recunoscut pe plan mondial, șef de catedră la UATC, angajat al Teatrului "Țăndărică" de peste două decenii i-a fost preferat domnul Călin Mocanu, a cărui activitate în domeniu este nesemnificativă.[...] Subliniem că domnul Cristian Pepino are nu
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
managerială. Ca Uniune de creație, socotim că eludarea criteriului artistic în alegerea celui care trebuie să conceapă și să structureze personalitatea unei instituții de artă este mai mult decât o gafă. Senatul UNITER". Cristian Pepino este poate cel mai important regizor care s-a exprimat în spațiul teatrului de păpuși, fost student al lui Radu Penciulescu și David Esrig, remarcat încă din studenție pentru spiritul fremătător și mai puțin supus convenționalului. Cristian Pepino a devenit un regizor specializat în domeniul teatrului
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
poate cel mai important regizor care s-a exprimat în spațiul teatrului de păpuși, fost student al lui Radu Penciulescu și David Esrig, remarcat încă din studenție pentru spiritul fremătător și mai puțin supus convenționalului. Cristian Pepino a devenit un regizor specializat în domeniul teatrului de păpuși și, cu timpul, cel mai expresiv. Pasionat, întotdeauna la curent cu tot ce se întîmplă în mișcarea păpușărească din țară și din lume, Pepino a ținut seama de tradiția creată de Margareta Niculescu, de
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
cel mai expresiv. Pasionat, întotdeauna la curent cu tot ce se întîmplă în mișcarea păpușărească din țară și din lume, Pepino a ținut seama de tradiția creată de Margareta Niculescu, de exemplu, punîndu-și în același timp în valoare spiritul novator. Regizorul Cristian Pepino este și formator de școală și de direcție totodată. Un moment decisiv de expresie a fost acela în care actorul-păpușar a renunțat la paravan, ieșind la rampă cu păpușa, la vedere, cum se spune, exploatîndu-și arta actorului, limbajul
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
metodă. Direcția artistică este dublată de una managerială, pentru că Pepino s-a implicat dinamic în activitatea Teatrului "Țăndărică", formîndu-și în permanență o trupă, o echipă profesionistă cu care a lucrat în spectacole în care tradiția s-a împletit cu inovația. Regizor și scenograf, profesor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, autor al unor cursuri universitare de specialitate, creator a peste 80 de spectacole, majoritatea premiate la diferite festivaluri naționale și internaționale, președinte din 1990 al Uniunii Mondiale a Marionetiștilor - România
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
cu o personalitate care îmbină în mod strălucit forța artistică cu capacitățile manageriale. Lipsa de ierarhii și de criterii din viața socială și politică a început să domine și în teatrul românesc. Deodată, e o invazie de directori mari, de regizori mari, de personalități intangibile, oamenii momentului care nu au îndoieli și, mai grav, operă, dar epatează prin tupeu și agresivitate. Oamenii de valoare sînt puși în discuție, contestați, trași de urechi. În loc să devină lideri de opinii, se retrag în umbră
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
Marina Constantinescu Ultima premieră a Teatrului Odeon se numește, într-un chip oarecum misterios, M... Butterfly. Piesa este scrisă de David Henry Hwang, dramaturg și regizor american - provenind dintr-o familie de emigranți chinezi - care în 1988 a avut un mare succes pe Broadway cu M... Butterfly. A cîștigat Premiul Tony pentru cea mai bună piesă, lucru care l-a consacrat ca pe un mare dramaturg
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
care l-a consacrat ca pe un mare dramaturg american modern. Acum doi ani, compania de teatru East West Players a inaugurat noul sediu: "The David Henry Hwang Theatre". Piesa n-a circulat la noi, a fost tradusă chiar de regizor pentru propriul spectacol. Ada Lupu este absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Național din Iași. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater și face asistență de
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
noi, a fost tradusă chiar de regizor pentru propriul spectacol. Ada Lupu este absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Național din Iași. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater și face asistență de regie la toate spectacolele lui: La țigănci, Pericles, Teibele și demonul ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut pe scena Odeonului, locul unde Hausvater se simte cel mai bine. Și nu
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
face asistență de regie la toate spectacolele lui: La țigănci, Pericles, Teibele și demonul ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut pe scena Odeonului, locul unde Hausvater se simte cel mai bine. Și nu numai el. Și regizorul Vlad Mugur este fascinat de această scenă. Dacă ar fi după el, toate spectacolele le-ar monta numai aici. Așadar, tînăra debutantă Ada Lupu și-a ales cu precizie totul: locul, piesa, distribuția, scenografii, coregraful - nume de primă linie a
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
-i provoacă simțurile. Pare, într-un fel, că șocul în fața momentului dezvăluirilor nu are greutatea așteptată în interpretare. Reacțiile sînt mult prea calculate, iar situația pusă cumva în paranteză, deși forța lui Florin Zamfirescu are resurse absolut considerabile. Din păcate, regizorul nu-și face simțită prezența. Marius Stănescu variază registrele și datorită personajului feminin-masculin, deși nici el nu-și exploatează, decît estompat, cea de-a doua față a lui Iason. Sensibil, insinuant, grațios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înțelege foarte bine care a fost motivația Adei Lupu pentru a pune în scenă acest text. Cam ce se spune, aia se și vede. Nu se simte mîna sau "interpretarea" regizorală
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
în care aflăm că personajul cu pricina e nimeni altcineva decît... Valerian Sava, într-un atac la propria persoană! Anii '50 inaugurează și infernul "îmbunătățirii" scenariului inițial de o mașinărie cu cenzori (plus, pe atunci, consilierii sovietici). Așa cum declara un regizor oportunist, într-un ziar al vremii, cu un umor involuntar: "Un colectiv de mai mulți tovarăși a ajutat cu multă căldură și pricepere la realizarea scenariului!"... Istoria cinematografiei socialiste poate fi văzută și ca o hărțuire continuă, reciprocă, între regizorii
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]