2,352 matches
-
Pompiliu Constantinescu). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton, în primul rând, prin elogiul valorilor istoriei naționale. Poetul a schițat proiectul unei epopei naționale, începând cu Dragoș-vodă, a valorificat mitul lui Zalmoxe (Gemenii, Memento mori, Rugăciunea unui dac), a reliefat epoca migrațiunii popoarelor (Strigoii), mitul descălecării (Dragoș-vodă), spațiul voievodal (ciclul Mușatinilor), patriotismul (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!; Doina), antiteză între trecutul glorios și falsul patriotism al contemporanilor (Scrisoarea III); idealurile Revoluției de la 1848 (Mureșanu, Geniu pustiu), individualitatea etnică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
terestru, dar și viziunea nourilor care "curg" sugerând trecerea implacabilă a timpului. Versul "Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de pe obraz". Din idilă nu lipsește teiul, simbol al iubirii eminesciene, iar iubita, antrenată într-un posibil joc al iubirii, are "fruntea albă" și "părul galben", este atrăgătoare, tandră, șăgalnică: Lăsând pradă gurii mele/ Ale tale buze dulci..." Osmoza natură-dragoste reliefează trăirea unui posibil ideal erotic. Secvența a III-a (strofele V, VI) evidențiază traseul inițiatic de la dorință la visul de fericire deplină: Vom visa un vis ferice". Participând la trăirea sentimentului de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dialog între doi interlocutori (poetul și natura), poezia Revedere are două planuri distincte: umanul ("trecerea") și natura, reprezentată prin codrul personificat ("veșnicia"). Cele două planuri sunt marcate prin dialog cuprinzând întrebările poetului și răspunsurile codrului, dialog care, în linii mari, reliefează condiția efemeră a omului față de veșnicia codrului. Atât geniul uman cât și geniul natural exprimă idei despre ordinea universală, propria lor esență și relația dintre ei. Mai întâi, poetul bucuros de revedere se adresează codrului (personaj mitic) pe un ton
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imagini poetice cu valoare de simbol. Mihai Eminescu, ultimul mare romantic, a scris poemul Scrisoarea I, unde abordează problema geniului, într-o lume meschină. Alături de Luceafărul, Scrisoarea I este un poem filosofic, face parte din seria celor cinci scrisori și reliefează soarta omului de geniu întrupat într-un savant, în raport cu timpul, societatea și posteritatea, surprinzând geneza și stingerea universului. E o meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existența omului în lume și o satiră cu privire la condiția nefericită a geniului. Sursele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cosmogoniei: Facerea, Evoluția, Viitorul. Aspectele reliefate sunt grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romantică geniul în lume; un poem alegoric, după însemnarea lăsată de Eminescu, pe marginea unui manuscris, după care geniul "...n-are moarte, dar n-are nici noroc". Cele 392 de versuri sunt distribuite în 98 de catrene, având menirea să reliefeze două planuri: universal-cosmic și uman-terestru. Planul universal-cosmic (macrouniversul sau Departele Luceafărului) și planul uman-terestru (microspațiul sau Aproapele fetei de împărat). Exegeții au stabilit o relație între "dat" și "dorit". Luceafărului (geniului) îi este dată cunoașterea universală, fericirea rece și dorește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mic/ Te cunoașteam pe tine,/ Și guraliv și de nimic,/ Te-ai potrivi cu mine". Deși se alătură lui Cătălin, fata visează la Luceafăr: " În veci îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe..." În tabloul al treilea este reliefat planul universal-cosmic, unde Luceafărul devenit Hyperion (hyper eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din contingent, pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oști, turcii sunt înfrânți, iar Baiazid strigă disperat "ca și leul în turbare". În cealaltă tabără, Mircea conduce oastea spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al Vieții Românești. Criticul a atras atenția asupra unor valori: L. Rebreanu, D. Anghel, I. Minulescu, Al. Philippide, Lucian Blaga, Adrian Maniu, G. Bacovia, H. P. Bengescu, Tudor Arghezi, I. Barbu, Aron Cotruș, I. Pillat. În ceea ce privește proza, E. Lovinescu a reliefat două tipuri de roman: romanul obiectiv și romanul citadin. În modernism se înscriu poetici diverse: simbolismul lui G. Bacovia, expresionismul lui L. Blaga, poetica antipoeticului lui Arghezi, ermetismul și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spaima de a nu mai rezista. În Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război găsim pagini strălucite despre un război concret, autentic, "fără idealizarea romantică și fără grotescul naturalist", un război plin de cruzime. O psihologie a groazei este reliefată în capitolul: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". În urma acestei experiențe și a altora asemănătoare, protagonistul începe să înțeleagă rostul războiului și a realității, conștiința i se limpezește de vechile incertitudini erotice. Renunță la tot ce l-a marcat altădată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cadrul social, politic, economic din perioada interbelică. La rugămintea autorului, Fred își va exprima în scris impresiile după citirea scrisorilor lui George Demetru Ladima adresate Emiliei. El este sensibil și inteligent, interesat de sport, modă, chefuri, femei. Portretul fizic este reliefat, în epilogul al II-lea, cu prilejul morții tânărului pilot: "blond, cu obrazul limpede, cu trăsături regulate și evidente ca un cap de statuie grecească". Deși cei din jur vedeau în el un om plin de bani, boem, snob și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un motto așezat în deschiderea volumului de versuri: "Jocul ideilor e jocul ielelor". Titlul sugerează crezul artistic al lui Camil Petrescu. Simpatizant al ideilor socialiste, director al ziarului Dreptatea socială, Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei. Portretul fizic este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea, onestitatea, calități de lider. Acesta este un intelectual lucid, însetat de absolut, inadaptat superior, orgolios, trăind în lumea ideilor pure, a iluziilor, dar care este un învins. El
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar Ilie Moromete intră "într-o lungă stare depresivă", obligat de împrejurări să-și vândă o parte din pământuri. "De atunci, nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă". Marin Preda a reușit să reliefeze "realismul social și psihologic" și prin valorificarea resurselor moralității, alternarea planurilor narative, dar mai ales prin tipologia personajelor, care se definesc prin mișcare și limbaj. Portretul protagonistului este o sumă de detalii vizând caracterul țăranului seducător, prestigiul de care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Există un plan narativ care înfățișează familia Moromete și alte planuri narative păstrând în plan secund destinele altor familii. Unele secvențe sunt antologice: întoarcerea de la câmp, cina, unde mișcarea personajelor se derulează după o ordine stabilită, după un cod ancestral, reliefând autoritatea lui Ilie Moromete și "prezența" lui Niculae, care nu avea loc la masă; tăierea salcâmului, relatată prin detalii care se adună progresiv, cu simbolistică dramatică, anunțând destrămarea satului tradițional. Salcâmul făcea parte din viața familiei Moromete, dar și din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
monumentalul se confruntă cu simplitatea, adevărul istoric are interferențe cu legenda; registrul stilistic e apropiat de cărțile populare, de cronici. M. Sadoveanu e "martor, narator și rezonator, conștiință-oglindă". În arta lui intră culoarea, muzica și mișcarea, cuvântul devenit confesiune care reliefează sensibilitatea romantică a autorului. Baltagul Romanul Baltagul are în centru figura Vitoriei Lipan, o munteancă din părțile Tarcăului, fire voluntară, dornică să poată stabili adevărul cu privire la moartea soțului și să facă dreptate conform unor legi nescrise, străvechi. Văzând că soțul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost clarificată în cele din urmă și problema religiei în care să fie botezat copilul. În final, asistăm la o nouă sancțiune morală: Bandi, fiul dement al lui Hubăr, își omoară tatăl. Romanul are XXI de capitole, cu titluri sugestive, reliefând formația spirituală a unei personalități, iubirea, aspecte sociale și psihologice, proiectarea destinelor individuale, în plan social. Mara este un roman-frescă. În universul artistic au loc diferite evenimente: racolarea flăcăilor în armată, târgul de toamnă, tăietura de maistru în breasla măcelarilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
măcelărie la Viena și o cârciumă pe lângă Arad, încât se poate concluziona: "Mara e un caracter. Persida e un destin" (Magdalena Popescu). În roman, narațiunea este alcătuită prin înlănțuire, apar descrieri și analize psihologice, evocări ale unor medii. Pentru a reliefa caracterul calculat al Marei, prozatorul apelează la monologul interior: "Mai știi? Fata e fată; iar feciorul e curățel și deștept, fiu de popă, nepot de protopop și peste câteva luni bun de popie". Societatea este organizată după reguli dure care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
persoana întâi exprimă relația dintre iubire și creație. La nivel lexical: succesiunea substantivelor concrete ("mână", "sprânceană", "tâmplă"); câmpul lexical este unul al materialității, sugerând simțurile afectate de iubire. La nivel stilistic: repetiții ("Înc-o vreme/ Și-ncă-o vreme") menite a reliefa intensitatea sentimentului; comparația "ca o strângere de ape" semnifică tensiunea lirică; metonimia se creează prin asocierea privirii cu spiritul, care tinde spre absolut ("Și privirea-n sus țâșni,/ tocmai lângă ciocârlii"); metafora cercului poate semnifica: perfecțiunea, absolutul, oul cosmogonic, dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
secundă/ eu l-am fost zărit în undă./ El avea roșcata fundă./ Inima încet mi-afundă". În mai multe poeme, preferința poetului se îndreaptă spre surse de sonorizare. În acest text atenția este îndreptată spre cerc, mișcare circulară, vibrație și reliefează mișcarea inimii, vibrația, care este de această dată, un sunet înfundat, un zgomot surd, sugerând dezamăgirea. Alături de motivul cercului întâlnim și motivul oglinzii (unda este aici simbolul oglinzii), în care poetul zărește doar o secundă, pasul femeii iubite. În final
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
loc un proces de abstractizare a concretului evidențiat prin metafore: îndrăgostiții sunt cele două "toarte" ale amforei și stau de o parte și de alta a orei. În a doua secvență se petrece un fenomen invers, de concretizare a abstractului reliefat prin personificări: cuvintele "se roteau", "zburau". Adverbul deodată semnifică momentul trecerii de la primul proces la cel de-al doilea, când cuvântul se materializează, se mișcă, zboară înainte și înapoi. Prin iubire cuvântul numește, crează o altă realitate, și cu cât
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai eficientă și să dea posibilitatea creării punților de socializare acestei categorii sociale. Comunicarea umană este un fenomen complex și dinamic definind relația prin care interlocutorii se pot înțelege și influența reciproc prin intermediul schimbului continuu de informații, divers codificate, ceea ce reliefează dubla condiție a partenerilor în actul de comunicare, condiție interschimbabilă, de emițător și receptor. Comportamentul și comunicarea sunt formele esențiale de interrelaționare și exprimare a personalitații umane și de aceea proiectul nostru își propune optimizarea comportamentului acestor copii în plan
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
procesul de construire de imagine.6 House include pentru prima dată în 1997 ideea de construire de imagine în teoria să despre lidership-ul carismatic. Bass (1985) sugerează, ulterior, că liderii carismatici apelează la diferite tehnici ale managementului impresiei pentru a reliefa imaginea competenței, devenind criteriu de diferențiere a liderilor carismatici de ceilalți lideri. De aceea, carismă are ca sursă comportamentul liderului care, daca este construit drept o atitudine cvasi-emoțională, marchează toate etapele inițierii și formării sale ca personaj categorial mereu dispus
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]