1,383 matches
-
Modelul analitic presupune adesea un proces de prelucrare a informației atât de sofisticat, încât arfiabsurd să presupunem că el poate fi utilizat de către decidenții reali (Steinbruner, 1976). Capacitatea mentală naturală a persoanei (capacitatea de receptare a informației, de memorare și rememorare, de prelucrare) este limitată. De aici, o concluzie esențială: un model realist al raționalității umane trebuie să ia în considerare particularitățile psihologice ale subiectului. În acest sens, Patrick Suppes (1984, p. 213) conclude: „Orice concept interesant al raționalității comportamentului uman
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
voluntar redusă la minimum necesar obiectivării elementelor teoretice avansate. Titlurile recomandate permit fiecăruia să acceadă la o literatură mai completă asupra temei tratată. Mai multe capitole care se referă la unele teme speciale au fost introduse la începutul lucrării. O rememorare istorică și teoretică generală stabilește evoluția și situația actuală a terapiilor comportamentale și cognitive. Analiza funcțională, fundamentală în lucrare, organizarea faptelor în elaborarea ipotezelor prealabile alegerii procedurilor terapeutice de aplicat în practică merita o prezentare mai specială. De asemenea, relația
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aspectele secvențiale ale tulburării sale, rezumate în tabelul următor, și îi cere să menționeze elementele care corespund cazului său personal. Tabel 2. Secvențele temerilor sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea riscurilor legate de situație. Rememorarea tuturor experiențelor din trecutul apropiat care s-au sfârșit prost. Indepărtarea tuturor amintirilor legate de situații în care lucrurile s-au desfășurat normal. Trăirea unor așteptări nerealiste legate de perfecțiune (de exemplu, a fi total degajat și strălucitor). ” Voi începe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
duritatea industrială, iar pe de altă parte prin glorificarea gesturilor de sacrificiu antrenate de epoca colonială. Astfel, masacrul curajoșilor scoțieni uciși de către afgani la Khyber Pass în 1842, reprezenta conform politicii conducătorilor un argument pentru onoare și glorie. Peste tot, rememorarea trecutului medieval idealizat în manieră romantică conferă o nuanță tradițională acestei imagerii. Peste tot, de asemenea, acestă muncă de persuasiune elementară s-a adresat mai întîi categoriilor populare cărora noua identitate a statului le era mai puțin familiară, în vreme ce clasele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie În lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea În astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut cînd sînt sărbătorile... cînd veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plîngeam
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
legate de codarea și interpretarea semnalelor, de alegerea scopului și de comportamentul necesar pentru a-l atinge, dar și de evaluarea comportamentului la diferite niveluri. Opiniile diferă în ceea ce privește importanța proceselor socio-cognitive. În analiza comportamentelor agresive Huessmann insistă asupra învățării și rememorării scenariilor. Indivizii folosesc un proces de căutare euristică pentru a-și reaminti scenariile adecvate unei situații date. Învățarea scenariilor depinde de observare și de condiționare. Tinerii cei mai agresivi sunt cei care au avut cele mai multe ocazii de a observa agresiuni
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
actului agresiv care s-ar fi putut produce. Un studiu realizat de Pennebaker și colegii săi (Pennebaker, Colder și Sharp, 1990) arată că a vorbi despre experiențele sale traumatizante cu cineva poate favoriza accelerarea recuperării și revenirea la starea normală. Rememorarea experienței traumatizante este mult mai precisă dacă se produce imediat după eveniment, înainte ca detaliile să fie uitate sau să capete o altă semnificație. În experimentul realizat de Berkowitz și Troccoli (1990 citat de Berkowitz, 1993), un grup de femei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
aproape obligatoriu nelegitim. Strănepoții acestora, boieri și câteva slugi credincioase, se regăsesc în Arta conversației și au aceeași neliniște erotică, dar cu alte motivații. Acțiunea are loc la sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, iar perioada la care se opresc rememorările este a anilor ’50. Categoria socială - la fel de unitară ca în romanul precedent - e alcătuită aici aproape numai din medici (nu sunt uitați și câțiva artiști). Relevante sunt și de această dată aparițiile feminine. Dincolo de alegerea altei epoci, între cele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
catalizator: în cele mai bune fragmente de poeme ale sale apar flash-uri ale existenței obișnuite, juxtapuneri imprevizile, gesturi, reverii, confesiuni, notații dintr-un „proces verbal de existență” (Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al chinului creator apare în Zonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare a omenirii, ar constitui așadar recapitularea și rememorarea actului criminal, memorabil, În care și-au aflat Începutul atât de multe lucruri: organizațiile sociale, Îngrădirile morale și religia. ș...ț Ei Își urau tatăl care, atât de puternic stătea În calea nevoii lor de putere și a pretențiilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin procura transferată pe umerii fiului. Astfel că, în pofida aparențelor, Irina, mai mult decât Iona și Paracliserul, devine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dughene, taverne, construite din lemn, În forme tradiționale arhitecturale, specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Un vechi cimitir cu pietre funerare Înnegrite, roase de timp și pline pe alocuri de mușchi, este o adevărată provocare pentru noi În rememorarea acelor timpuri când se puneau bazele localități. În ultimele decenii a existat o preocupare deosebită pentru restaurarea acestei zone istorice, păstrarea pe cât este posibil a notei de autenticitate, ca Într-un album cu dragi amintiri din perioada luptei pentru existență
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și sensibilitate. În al patrulea rând, „spiritul, mintea, este partea principală a omului”. Termenul „minte” desemnează spiritul sau inteligența, dar nu este sinonim cu sufletul, principiul însuflețitor al trupului. Termenul „minte” este înțeles în mai multe sensuri: principiu care exercită rememorarea, principiu care conține triada memorie, inteligență, voință, care exercită măsurarea (cognitivă) datorită discernământului, substanța sufletului, cel care evaluează adevărul opiniei. Concluzie Există un progres evident în aprofundarea ideii de persoană în jurul trezirii conștiinței valorii omului, legată de dimensiunea sa spirituală
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prin sugestia că partea reprezintă un întreg, se identifică partea din palmă cu ființa cosmică (pars pro toto). Omul cunoaște semnificația simbolică, prin contemplarea mâinii. După cum apa purifică, mâna ajută la comunicarea cu puteri superioare (prin rugăciune, amenințare), tot așa rememorarea prin cuvinte a funcțiilor și liniilor mâinii are funcție terapeutică și ajută la strategia de liniștire, de depășire a momentelor existențiale ambigue, nesigure, confuze. Ritmul existențial apare situat sub o zodie, permanent raportabilă la noi înșine, zodie bazată pe legi
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și cuvinte sau forme improprii, rămase în număr mare chiar și după intervenția „stilizatorilor”. Portretele Smaragdei și al lui Iorgu Răutu, ca și fresca de mediu sunt substanțial completate în volumul al doilea al ciclului, unde locul central îl ocupă rememorarea câtorva din primele trăiri ale lui Vania Răutu, în ambianța familială a Năpădenilor, apoi în pensionul germanului Faltin și în „gimnaziul nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
mediu sunt substanțial completate în volumul al doilea al ciclului, unde locul central îl ocupă rememorarea câtorva din primele trăiri ale lui Vania Răutu, în ambianța familială a Năpădenilor, apoi în pensionul germanului Faltin și în „gimnaziul nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia în partea a treia, intitulată Inițierea, se intră pe făgașul narării cursive a faptelor și întâmplărilor ce culminează cu arestarea proaspătului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
apare ca o inteligență hiperbolizată. Inert și nedumerit, el este un martor liminar. Interioritatea lui și exteriorul fuzionează. În vreme ce viața i se întâmplă, el suportă, îndură mult peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado, inspirația autorului, ține de trecut. Autorul transferă nevoia lui de a lucra cu memoria asupra eroului. Când eroul rememorează, el nu o face linear, explicit, prin raportare la un prezent concret, când se va întâmpla ceva, ca urmare a rememorării lui. Eroul Desperado trăiește un trecut perfect, un trecut în trecut și de dragul trecutului. În scufundarea lui în anticamera realului, în ceea ce a fost cândva real și poate fi doar reînviat, rememorat ca atare, autorul oscilează între mai multe procedee
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se mute mai bine în trecut fără a ieși din actualitate, este să evadeze din convențiile literare cunoscute, creând altele. Fiecare autor, în felul lui, se eliberează de timpul real, și povestește în ritmul lui, în maniera lui de rememorare. Trecutul capătă felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții pun distanță între ei și memoria sentimentală, creând un trecut rațional. Sunt eroi care fac uz de incertitudine, în maniera lui Henry
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Japoniei, care a culminat cu reacția de răspuns a celorlalte state: distrugerea țării (bomba atomică). În anii lui de triumf imperialist, pictorul Kuroda trimite la închisoare un pictor cu vederi opuse lui. Acesta e incidentul cheie. Ishiguro ascunde trecutul eroului. Rememorările lui ascund vinovăția. În excelentă tradiție Jamesiană, detectăm subînțelesul abia la relectură, când dezbrăcăm stilul de suspans (incident) și ne concentrăm asupra sensului (analiza conștiinței, fluxul ei). Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul e în primul rând o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de altă parte, însă, acest fragment de Woolf descrie perfect textul Desperado: autorul e memorie, eroul e memorie, chiar și lectorul e memorie memoria textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Forum studențesc”, „Aradul literar”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „Focus Vest” ș.a. Dincolo de formele epice folosite (narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
și explică posteritatea modernă a eroului, de la Goethe până la Shelley și Spitteler. Prometeu funcționează cu adevărat ca agent al depășirii, ca unul care vrea să mute din loc limita umanului, și înlănțuirea lui pare să fie, până la urmă, o simbolică rememorare a cuvenitului statut limitativ. Așadar, privirea zeiței Atena skeptomene este îndreptată asupra limitei. Dar nu asupra limitei pe care o vedem cu toții privind obiectele din jur. Privirea Atenei vede limita încă-nevăzutului, în virtutea căreia obiectul vizibil (opera) va deveni ceea ce el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]