3,646 matches
-
control, drept pozitiv, iar orice deviere de la acestea nu înseamnă altceva decât violențe, agresiuni, contra-puteri. Prin violență, puterea nu mai este putere ci o contra-putere; rezistența față de ea însăși, erodarea forței sale, absența controlului. Contra-puterea este pretutindeni unde se exercită represiune social-politică asupra libertăților și drepturilor garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politice. Ceea ce pot face instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician care a depășit relația dialectică putere-rezistență, printr-o represiune fără precedent în istoria omenirii, a fost Stalin. Principiul său de guvernare: Cine nu este cu mine este împotriva mea! își are adevărul său în ceea ce a devenit politica modernă din întreaga lume modernă și contemporană, indiferent ce forme ideologice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vor să elimine orice formă de autonomie civică? Toate aceste întrebări nu vizează nici libertatea, nici puterea, ci relațiile dintre natura cunoașterii noastre și funcționalitatea cunoașterii-putere, funcționalitatea principiului reprezentării, vizează relațiile dintre puterile noastre singulare, limitate și forțele de intervenție/represiune ale statului politic, forțele instrumentelor puse "la lucru". Orice cunoaștere (despre libertate, despre putere, despre creșterea animalelor sau despre ce vreți dvs.) poate fi utilizată atât constructiv, cât și distructiv, în relațiile individ-stat modern. Pe de altă parte, orice cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sine a unor cunoașteri, considerate "periculoase" sau "reacționare", ci utilizarea cunoașterii cu scopul sporirii controlului asupra civililor de către factorul politic. Aici vedem necesitatea unei etici între civic și politic, între formele de cunoaștere ale civililor și formele de control, de represiune și de manipulare ale puterii-cunoaștere. Orice putere politică care își exercită mecanismele împotriva puterilor singulare ale cetățenilor unui anume stat este o putere totalitară, o contra-putere. Ea produce rezistență. Nu controlul politic asupra societății este problema de fond, ci situația
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sub influența acestui partid este și ea la rîndul ei remarcabilă: de la 50.000 de aderenți în 1879, la 700.000 în 1900. În ciuda eforturilor făcute de Bismarck care, îngrijorat de aceste succese, caută să limiteze progresia social-democrată, atît prin intermediul represiunii (promulgarea în perioada 1870-1890 a unor legi de excepție), cît și printr-o politică de "protecție a muncitorilor" (legi din 1883, 1884 și 1889 privind Asigurările sociale), tendința se continuă și SPD se consolidează. Cu toate acestea, construcția unui aparat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
caz relativ unic în toată Europa. Lucrurile sînt mult mai complicate în Franța 21, datorită divizării profunde, cel puțin pînă în 1905, a mișcării muncitorești. Episodul tragic al Comunei, survenit la mai puțin de un sfert de secol de la sîngeroasa represiune anti-muncitorească din iunie 1848, dovedește refuzul claselor conducătoare de a duce o politică reformistă față de clasa muncitoare. Acesteia îi va trebui aproape un deceniu pentru a putea fi în măsură de a regăsi la sfîrșitul anului 1880 o exprimare politică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
că este vorba sau nu despre țări în care votul universal s-a introdus. Totuși, cu excepția socialiștilor danezi care-și continuă în mod regulat intervenția pînă în 1914, acest demers este adesea întrerupt, la scurt timp de la începutul său, datorită represiunii pe care o declanșează sau a lipsei generalizate de interes din partea militanților. Scindări bruște apar în 1898, în România, în 1906-1907 în Rusia și în 1908 în Croația. Împrejurări externe intervin adesea, așa cum este cazul în Bulgaria, o dată cu declanșarea Războiului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
armonizeze vorbele cu faptele și, din moment ce există o practică reformistă, să o afirme răspicat. Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a arătat limitele în special în Franța, ca urmare a violentei represiuni antimuncitorești, condusă de Clemenceau în perioada 1907-1908 o reconsiderare a marxismului oficial al Internaționalei a II-a a fost necesară nu asupra "dreptei" ci asupra "stîngii" sale, plecînd mai ales de la reflecțiile lui Georges Sorel. Mai întîi limitată la medii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
generale insurecționale în caz de război (Vaillant, Jaurès), în timp ce germanii susțin o orientare mai moderată, insistînd asupra necesității de a se opune oricărei politici de înarmare (Bebel), refuzînd însă orice formă de dezertare care, după cum spun ei, aduce cu sine represiunea guvernului împotriva Partidului și incapacitatea acestuia de a interveni într-un moment crucial. O a treia moțiune, apărînd prin vocea lui Gustave Hervé un antimilitarism exacerbat se află încă în minoritate. Acordul se va încheia cu un text de compromis
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în medii muncitorești mai largi. USPD susține aceste mișcări. În ianuarie 1918, izbucnesc greve, mai întîi la Berlin, apoi în toată Germania; în ciuda participării numeroase (mai mult de un milion de persoane), ele se soldează rapid cu un eșec, datorită represiunii guvernamentale la care contribuie și socialiștii majoritari. Totuși, direcția în care aceștia evoluează este foarte limitată: dornici de a face dovada patriotismului lor, ei țin să se demarce de o politică prea naționalistă și pangermanistă, de unde ezitările lor în legătură cu poziția
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socială, asemănătoare celei sovietice de care are oroare. Divizarea sau slăbiciunea celorlalte forțe care se reclamă a fi socialiste vine în avantajul său: USPD numără printre membrii săi partizani, dar și adversari ai Revoluției sovietice, precum Kautsky; Spartakiștii, pradă unei represiuni dure, sînt insuficient organizați pentru a mobiliza victorios împotriva regimului miile de muncitori. Revoluția germană din noiembrie 1918 începe cu revolta marinarilor din Kiel, care antrenează pe muncitorii din acest oraș, apoi și pe cei din țară. La München, socialistul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în dispută cu fasciștii și adesea constrînși la exil și celor care, avînd deja acces la putere, resping orice formă de luptă revoluționară. Între aceste două tendințe, cazurile Spaniei și Franței reprezintă două strălucite excepții, decisive pe plan european, datorită represiunilor internaționale, dar de scurtă durată și nereprezentative pentru socialismul în ansamblul său35. Anul 1933 reprezintă de asemenea o nouă etapă în procesul de structurare a socialismului de stînga, autonom față de ISM și în afara acesteia. În timpul acestor luni decisive se conturează
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de concesii pot menține în viață organizația, sub un regim sever chiar și într-un cadru fascist: în martie 1933, Otto Wells a demisionat din Birou și din Executivul ISM pentru a evita să dea regimului nazist vreun pretext pentru represiuni. Această politică de conciliere s-a soldat însă cu un eșec total. Problema s-a pus, cu toate că de o manieră diferită, și în țările democratice. Mai multe partide socialiste au dorit să lupte împotriva fascismului, privilegiind alianțele cu anumite fracțiuni
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
îi va constrînge să plece în Anglia, unde se vor structura în mai multe grupări. Același lucru se întîmplă și cu socialiștii austrieci, de asemenea refugiați la Londra, și în Statele Unite. Totuși, grupări clandestine cu forțe limitate, expuse unei severe represiuni, există în aceste două țări, iar în cadrul luptei clandestine împotriva nazismului au loc un anumit număr de contacte și chiar de acțiuni comune cu comuniștii: în octombrie 1943, reprezentanți ai tuturor forțelor Rezistenței din Austria constituie un Front în care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
executați în 1943. În ceea ce privește partea Poloniei ocupată de naziști, situația sa este mult mai gravă, în special, după cum se știe, pentru evrei. Militanții muncitori sau aparținînd pur și simplu unor organizații democratice sînt în mod nemilos prigoniți. În ciuda acestei duble represiuni, socialiștii, avînd circa 20.000 de membri, continuă lupta clandestină pe baza unui Program pentru populația poloneză, elaborat încă din 1941. Dimpotrivă, social-democrația cehoslovacă se află în plină criză după evenimentele de la München, între conducătorii săi mai vechi, adesea tentați
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și Vest nu este încă pierdută: reinserarea SPD în rîndurile mișcării socialiste reprezintă pentru aceasta din urmă o "punte" ridicată între Est și Vest. Dar divizarea lumii în două blocuri, din ce în ce mai ostilă, continuă să se aprofundeze în lunile care urmează: represiunea din Europa de Est conducătorul bulgar, Petkov, arestat în iunie, este spînzurat în noiembrie și mai ales acel eveniment de primă importanță crearea Kominformului 12, la 27 septembrie, cu ocazia încheierii lucrărilor Conferinței Internaționale a Partidelor Comuniste de la Slarska-Poreba fac în așa
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sale de politică externă. Într-o primă fază, majoritatea conducătorilor Internaționalei sînt neîncrezători față de aceste semne, iar strategia față de comunism rămîne în mod fundamental neschimbată, chiar dacă aceste "tresăriri" au fost privite ca fiind de bun augur. Revolta lucrătorilor berlinezi, precum și represiunea ce a urmat începînd cu 16 iunie 1953 nu fac decît să întărească această neîncredere și această atitudine de expectativă și de ezitare care blochează orice evoluție a IS. Cu toate acestea, divergențe de analiză, referitoare la consecințele unor asemenea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și diplomație, ideologie și acțiune politică, amintind în acest fel de ISM, predecesoarea sa, care încă de la Congresul său de fondare din 1923, luase poziție în favoarea recunoașterii de jure a guvernului sovietic, condamnînd totodată cu claritate metodele de acțiune bolșevice. Represiunea insurecției ungare stîrnește imediat indignarea mișcării socialiste din întreaga Europă; totuși, această reacție, mai ales emoțională, nu durează prea mult. Încă din anul următor, Internaționala renunță să mai ceară retragerea trupelor sovietice din țările Europei de Est, limitîndu-se numai la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o asemenea situație. În perioada interbelică, problemele ridicate de emigrarea politică au luat o dimensiune considerabilă pentru întreaga istorie a Internaționalei Socialiste a Muncii: ea a trebuit să-și aducă sprijinul numeroaselor partide afiliate, obligate să-și părăsească țările din cauza represiunii 24. Ca o ironie a soartei, această mișcare începută în Uniunea Sovietică în anul 1921, o dată cu interzicerea oricărei alte organizații, în afară de Partidul Bolșevic, constrînge la exil pe menșevici, precum și pe socialiștii-revoluționari; ea se va extinde și în teoriile trecute progresiv
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în timpul acestor patru ani de război are loc un regres brusc al vieții democratice față de care mișcarea socialistă se dovedește incapabilă să reziste atunci cînd nu este vinovată direct. Socialiștii, la început minoritari, care se opun acestei orientări cunosc rigorile represiunii, fie că sînt întemnițați (R. Luxemburg) sau expulzați (Troțki în Statele Unite via Spania în 1916). Dar, în marea sa majoritate, mișcarea socialistă acceptă această politică și o apără deschis cu prețul unei renunțări aproape totale la internaționalismul pe care îl
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
IIIe Congrès de l'IOS. Rapports et comptes rendus. Le problème colonial. Matériaux présentés au IIIe Congres de l'IOS à Bruxelles, août 1928, 184 p. 21 IIIe Congrès de l'IOS... Le problème colonial... op. cit. 22 Chiar și înainte: represiunea feroce împotriva mișcării muncitorești finlandeze a început încă de la sfîrșitul anului 1917. 23 Cf. dosarul întocmit de A. Marchand, care figurează în arhivele lui Gabrielle Duchene, activa secretară a secțiunii franceze a Ligii Internaționale a Femeilor pentru Pace și Libertate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sau implicat în înscenări care-ți puteau distruge cariera. O bună parte din personajele acestei cărți, de altfel, au fost hărțuite de poliția politică; o altă parte de artiști la fel de cunoscuți, din păcate, făceau parte din informatorii & satrapii organelor de represiune! E mîhnitoare lectura cărții La vorbă cu Vlad Mugur! Din ea rezultă că aproape toți "meșterii" din generația sa au avut necazuri politice! E cumplit să vezi ce a putut îndura o doamnă precum Alice Voinescu! Un mare actor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fete pe care o siluise; plutonierul Boiangiu este bătut de țărani, colonelul Ștefănescu este numai izgonit din sat, deoarece era bătrân și avea trei fete de măritat. Paginile despre psihologia mulțimii sunt excepționale (caracterul spontan al revoltei, acțiunile concrete, individuale). Represiunea răscoalei a fost sângeroasă. În ultimele capitole sunt descrise violențele provocate de un batalion de război condus de maiorul Tănăsescu și prefectul Baloteanu, care vin să restabilească ordinea pe moșiile Amara, Ruginoasa, Bârlogu, Babaroaga, Gliganu, toate din județul Argeș. Țăranii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cauză a avut totuși o anume suplețe în politica lui de persuasiune, dominație, acaparare continuă. Armonia conștiinței, oricât de relativă, părea să fie un lux pe care numai puțini și l-au putut îngădui, acceptând riscul confruntării cu forțele de represiune. Revoluția din Decembrie a oferit oricui șansa de a-și revizui atitudinea în acord cu propria conștiință. Ceea ce nu înseamnă că s-a ajuns dintr-o dată la acea stare de libertate interioară, capabilă să garanteze autenticitatea noii atitudini. Mass-media a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]