1,533 matches
-
înfometarea Angliei și Italiei. Se publică discursul lui Bethmann-Hollweg94, declarând războiul aprig cu submarinele ca lovitură finală. politica conservatorilor Ai noștri jubilau și mulți își regăsiseră curajul, convinși că pacea ne așteaptă în toamnă. Inamicul nemaiavând nimic de menajat, ne resemnasem să-l vedem și mai neîndurător, dar pre feram urgia scurtă, deciși să suferim orice. [Vremea se în seninase, dar ce ger! termometrul oscila între 12 și 20 de grade sub zero; cel puțin cerul era albastru și nopțile cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și să dăm exemplu populației sărace, prin urmare trebuie să știm să ne purtăm ca Brătience și oltence. Acest ultim argument a impresionat-o pe mama și a mai luat curaj. Eu îi pricepeam grija: e mai greu să te resemnezi pentru cei ce[-i] iubești decât pentru tine însuți, și temerea de primejdie este mai înspăimântătoare decât însăși primejdia. Când îi vom scrie de acolo va fi mai liniștită decât până ce ne va vedea pornind, mă gândeam. Într-adevăr, tot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
XVIII-lea încă pe pereți; între treptele scării de marmoră care ducea în grădină creșteau stufișuri și jos erau culcați falnici copaci de esențe rare, gloria parcului de odinioară. Stăpâna spusese încet nepoatei ei: „A trebuit să-i vând. Mă resemnasem la orice sacrificiu, dar, când i-am văzut retezați și am numărat cercurile concentrice ale trunchiurilor, m-au trecut lacrimile, erau de 145 de ani“. Toate femeile erau rusoaice până în fundul inimii, credincioase educației ce primiră în instituțiile imperiale, vieții
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
luni. Mama nu putea să se mute la dânsa decât în toamna viitoare. Se dusese zvonul în oraș și venea lumea să viziteze urmele soldaților germani în casele lui Ion Brătianu. Tot astfel și în Palatul Știrbey. Trebuia să se resemneze mama și la acest sacrificiu, care părea ușor în momentele de bucurie și așteptare a celor din Moldova. revenirea familiei Vineri, 16/29 noiembrie, sosi o parte din familie, în afară de Eliza. Mai întâi Dinu cu Oni și Marie Pillat, după
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o mamă sau o soră". Apoi: Distanța reglementară dintre bărbat și femeie pe care o găsim în mod stereotip la "fixații în familie" o găsim [...] la Eminescu, în Luceafărul". Pentru ca, în final, când Hyperion "urcat singur pe acel piedestal", "se resemnează, devenind, în consecință îngăduitor, însă nu din mărinimie (subl. aut.) ci din faptul că simțindu-și distanța modificată în favoarea lui, nu se mai scoboară până acolo ca să se răzbune [...]. Un piedestal... un fel de a se înșela pe sine./ Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îndeplinit obiective. Astfel, OȚelul are asigurat locul 9 și titlul de dezamăgirea sezonului în Liga Națională, iar Știința Bacău se va întoarce în Divizia A. Meciul a fost total la discreția gazdelor, care au condus pe toată durata jocului. Oaspetele, resemnate cu gândul că de la anul vor juca în liga a II-a nu au putut să ofere decât o replică palidă, “reușind” să rateze 4 aruncări de la 7 metri. Interesant e faptul că, în meciul de astăzi, nu s-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Ghidionescu a privit cu ochi critic tendința acesteia de supraevaluare a rolului eredității în dezvoltarea ființei umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist, pentru a se resemna înaintea ei cu brațele încrucișate, ci trebuie să aibă deplină încredere că ereditatea îi lasă destul cîmp liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex al pedagogiei, rezultat din multitudinea perspectivelor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cehov fiecare dramă, fiecare farsă ridică un semn de întrebare asupra întregii existențe în societatea țaristă, dar, în cele din urmă, totul se reduce la o singură problemă: pentru ce trăiesc oamenii și cum trăiesc ei? Oamenii povestirilor lui Cehov, resemnați la început, învață cu vremea alfabetul lucidității și, în cele din urmă, nu se mai mulțumesc cu situația mizeră în care trăiesc. Procesului intim de analiză lucidă a degradării lor îi urmează o luare de poziție.Dacă unii dintre oamenii
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
parteneri corupți, fie între cei care în Occident ar fi fost desemnați drept ,,infractori" și ,,victime". După toate probabilitățile, ,,victimele" erau în cele din urmă și infractori, dar chiar dacă nu erau, răspunsul lor ar fi fost mai curând o ridicare resemnată din umeri sau un torent de reproșuri în sfera privată, decât o plângere oficială. Motivul era parțial faptul că rareori se găsea cineva cu adevărat de încredere căruia să i te plângi, în ciuda tuturor campaniilor influențate de Beijing menite să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
doctorilor mă revolta. Io eram cam singurul care se revolta în tot spitalul. Alt semn al naivității. Trebuia să vină la control la ora 8 și întârzia imens. Le spuneam celorlalți că așa ceva nu se poate, dar ei îmi răspundeau resemnați ceva de genul: ehehe, să fiu io sănătos, ieri a venit abia pe la 11. Ca și cum ăsta era farmecul respectivului doctor. Din când în când, își mai bătea joc de pacienți. Îi lăsa cu ochii în soare, să aștepte. Comportament absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
or aparține unei minorități pe cale de dispariție. Minoritatea celor care citesc. Ei susțin că știu că se vor stinge ca specie, dar vor ca măcar să moară cu fruntea sus. Și abia asta mi se pare nociv, faptul că s-au resemnat prematur. Nu mă mai recunosc deloc în ceea ce se petrece în jur. Și asemenea mie sunt destul de mulți care refuză prostia porcească. Asta s-ar putea să nu fie atât de grav precum pare. Numărul destul de mare al celor dezamăgiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Viermuită pe cât poftești de atâta curvăsărlâc, pezevenglâc și haidamalâc, mahalaua noastră Împestrițată Își avea ostroa vele ei de lume cumsecade, [de] chipuri și familii onorabile suportând, ba chiar fără a se trece cu firea, ci mai degrabă Îngă duitoare sau resemnate față de toate aceste vecinătăți inopor tune și scandaloase după mintea noastră de azi. Într-o asemenea lume de burghezie mică și tolerantă, dar tare pe acea admi ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pic de fard și cu cocul adunat În creștetul capului; abia putând să le deose bești cate goriile profesionale sau sociale numai după Încălță min tea lor, mai groasă sau mai subțire, și asta Încă cu aproximație; toți indiferenți sau resemnați În fața libertinajului exterior al rarilor regățeni rătăciți pe-aici, cuviincios, de altfel, manifestat prin moda la curent a femeilor noastre și prin acea mobilitate a noas tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vă rog“ sau „Cu ce vă putem ajuta?“ ar fi răzbit mai ușor prin tocătura de măr. Ca să putem discuta de pe poziții egale, am scos din geantă o merdenea. Funcționarele din jur, care mă vedeau a patra oară și se resemnaseră de-acum cu gândul că aveam să mai vin, au exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate pentru că așa era protocolul, ca fetele din birou să strige „Oh!“ la merdenele, „Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mare. E tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi oamenii care ar avea ceva de zis, dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se regăsea pe el, omul unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se resemneze cu ea. Peste ani, Constantin Șerban l-a făcut pe ciung eroul unui roman despre un învingător care a avut împotrivă-i totul. Când romanul a ajuns în librării, Șerban a dat un interviu într-un cotidian de mare tiraj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noaptea respectivă, Alberto m-a trezit din cauza unei dureri acute de stomac, care mai tîrziu s-a localizat În fosa iliacă dreaptă; eram prea epuizat ca să mă preocup și de durerile ciudate ale altuia, așa că l-am sfătuit să se resemneze, m-am Întors pe partea cealaltă și am dormit pînă a doua zi. Luni, ziua În care se distribuie medicamentele În complex. Alberto, Îngrijit de scumpa lui măicuță Margareta, primea cu religiozitate penicilină, din patru În patru ore. Dr. Bresciani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mihai Iartă-mi figura cu cheia. Am sunat la Stănculeanu și nu mi s-a răspuns. Pierre lui Mihai 14 mai 1953 Dragul meu, Scrisoarea ta a fost o adevărată bucurie, o bucurie neaștep tată. Crescut la școala răbdării, mă resemnasem să capăt știri de la tine abia la începutul săptămânii viitoare... După această primă izbucnire, simt nevoia să mai recitesc scrisoarea. Așteaptă-mă... E așa de bine să-i fie cuiva dor de tine! Doamne, și mie mi-e dor! Cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de încărcată cu tot soiul de animale, încât nu s-a oprit decât o clipă, preț să descarce vreo doi călători, și a și pornit imediat, lăsând zeci de oameni pe jos, care înjurau. Printre ei eram eu și Mihai... Resemnați în fața evidenței, ne-am găsit o gazdă chiar în centrul Branului și am înnoptat, răpuși de oboseală. În condițiile de atunci, când existau doar două curse spre Câmpulung, și alea ca vai de lume, întoarcerea cu autobuzul devenea o loterie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
valoroase, omenește valabile. Dacă ai ști să le mânuiești, la ce oare n-ar putea să te ducă? La câte lucruri și înfăptuiri minunate? și doar știi. Acuma - știi! Vârsta critică - vârsta la care știi, dar nu poți - și te resemnezi sau mori. Sau știi și poți. și învingi. Te învingi pe tine, și odată cu tine pe toți ceilalți... Până acum, principala preocupare era să fii tu însuți, bun ori rău, dar tu mai presus de toate. și asta numai pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
licența de fabricație a unui casetofon de la polonezi, aparat care ulterior s-a produs sub numele de ,,Star”. În acest scop a fost trimis un grup de oameni la specializare; eu nu mă număram printre aceștia. Începeam deja să mă resemnez; probabil că nici nu meritam. Ceea ce s-a făcut la Tehnoton cu această licență a constat în aceea că aparatele veneau de la polonezi gata construite, iar aici se mai făceau niște reglaje, se lipeau niște tăblițe-ornament cu numele de ,,Star
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dela București, pentru fratele lui Ieremia, Simion. Împăratul Rudolf al II-lea nu dorea domnia lui Mihai în Transilvania, iar generalul său Basta, era unul din adversarii cei mai înverșunați ai voievodului muntean. Nobilimea maghiară din Transilvania nu se putea resemna să se afle sub autoritatea „valahului“, care adusese cu el și boieri români de peste Carpați, pentru a le încredința demnități în Principatul transilvan, cucerit. În sfârșit în rândurile boierimii din Țara Românească, opoziția față de încercările domnului de a impune statul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea de unde să facă rost de o căsuță din aceea. Nici cuibul de unde căzuse puiul nu se vedea, copacii erau destul de înalți. Apoi, îi lipsea lucrul principal : scara. În cele din urmă, nu fără o mică bucurie, Dănuț s-a resemnat și s-a hotărît să meargă cu puiul acasă. Îl va îngriji, îl va ajuta să crească mare și astfel va face și el o faptă bună. Acasă, mama i-a făcut puțin scandal, dar Dănuț a găstit repede o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am trezit trebuie să ne ridicăm corturile și să trecem dincolo; În fond e același curaj care ni se cere continuu de a nu fugi din fața sfinxului; orice speranță se află pe malul celălalt și mă tem să mă uit resemnat În apa care curge; la ce mi-ar folosi o prudență care nu promite nimic? Și totuși am În urma mea destule rîuri pe care nu le-am trecut și au secat singure; eu n-am făcut decît să intru În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebuie să rămână cu mine, cu mama ei, nu cu tatăl, orice s-ar întâmpla. Mama este cea care-l plămădește pe copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]