2,221 matches
-
fața ei și vinișoarele subțiri, vineții de pe mâini și mai evidente În lumina albă și aspră. Mielușelul ăla nevinovat are nevoie de noi, la fel cum și noi avem nevoie de ea. Expresia chipului ei a trecut de la hotărâre la resemnare În clipa În care a dat repede din cap și a adăugat: — Doar un armean e În stare să Înțeleagă ce Înseamnă să fii atât de drastic redus din punct de vedere numeric. Ne-am Împuținat precum ramurile unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă n-ați divorțat?“. Draga de Tina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nimic. Cum, chiar nimic? Chiar nimic altceva?... Ea a ridicat din umeri. Nu e destul? De ce să ceri de la viață ceva ce nu poți obține sau să te stresezi luptînd pentru cine știe ce? a fost replica ei. “E asta înțelepciune, sau resemnare, sau rezervă?” m-am întrebat, fără să găsesc cu certitudine răspunsul. Dar poate nu are importanță... Dacă ne simțim bine împreună, mai contează altceva? mi-am zis. Apoi mi-am dat seama că totuși ar trebui să conteze. De ce n-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să i-i dau înapoi. Dar nu a vrut să-i primească. ă În mod normal taxezi o sută de ruble pentru favorurile tale? Fata scoase un sunet între oftat și râs, plin de indignare, dar și de suferință și resemnare. ă Iartă-mă. Să spunem lucrurilor pe nume. Tu ești o prostituată. Nu negi asta? ă Nu fac nimica ilegal. Am licență, spuse ea ea scoțând autorizația galbenă care îi atesta permisiunea de a preacurvi. ă Prea bine, spuse Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urgent, nu era vorba de vreo hemoragie subită, nici de probleme grave la cuptor, nici de vreo naștere prematură, însă până la urmă răspunse, Da, într-adevăr, e destul de urgent, Am notat, spuse bărbatul și închise. Cu un suspin de obosită resemnare, Marta puse receptorul în furcă, nu mai avea ce face, lucrurile acum o depășeau, serviciul de siguranța nu se simțea bine dacă nu-și afirma autoritatea în față celorlalți, chiar și într-o împrejurare așa de simplă ca acum, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau cele care vor apărea în viitor, aveau să fie rezolvate în ziua în care se vor instala în Centru. Altădată, în altă stare de spirit, Cipriano Algor i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cât doi, Sau cât trei, dacă am gemeni, Vorbesc serios, Nu te îngrijora, o să vină și grețurile și nu știu câte alte necazuri. Se lăsă tăcerea. Câinele se încolăci sub masă, se preface indiferent la mirosurile de mâncare, dar nu e decât resemnare, știe că îi va veni rândul peste câteva ore. Te duci la treabă, întrebă Marta, De îndată ce termin de mâncat, răspunse Cipriano Algor. Altă tăcere. Tată, spuse Marta, închipuiește-ți că Marçal va suna astăzi să spună c-a fost promovat, Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de multe ori sau o spunem noi înșine, Te obișnuiești, o spunem, sau ni se spune, cu o seninătate care pare autentică, pentru că, într-adevăr, nu există, sau încă nu s-a descoperit, un alt mod de a ne mărturisi resemnările cu demnitate, ce nu întreabă nimeni este cât de greu te obișnuiești. Marta ieși din magazin aproape în lacrimi. Cu un soi de remușcare disperată, ca și cum s-ar fi acuzat că a înșelat-o pe Isaura, se gândi, Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e la fel de serios ca o mână întinsă, Pentru dumneata, vestea nu e bună. Cipriano Algor îi înțelese intenția, îl privi pieziș, zâmbind ușor de parcă ar fi râs de propria resemnare, și spuse, Nici cele mai bune vești nu sunt bune pentru toată lumea, O să vezi că totul se va rezolva cum nu se poate mai bine, spuse Marçal, Nu-ți face probleme, am luat hotărârea în ziua când am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în toate sensurile, ajung să te sperie când te gândești la ele și înțelegem unde vor să ajungă, Orice ar fi, spuse Marta, e un mod voalat de a spune ce să-i faci, asta e situația, sau de arăta resemnarea, care e cuvântul tare, În sfârșit, tot trebuie să trăim cu părinții pe care-i avem, spuse Marçal, Fără să uităm că cineva va trăi cu părinții care suntem, conchise Marta. Atunci Marçal privi în dreapta lui și spuse, zâmbind, Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am plătit și datoriile - adunase datorii cu neputință de achitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Mizogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură virtute a mea. 13 martie Rătăcind pe străzi, am ajuns în dreptul fostului meu liceu. M-am uitat în curtea care, cu nisipul ei auriu, seamănă cu o plajă. Mi s-a făcut dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în situația să mă revolt împotriva destinului meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbântată: deci, n-aveam cum să trăiesc în linie dreaptă; îmi lipseau și forța care e necesară pentru asta și resemnarea care te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate Dar cum să explici cuiva că nu dorești să fii izbăvit? Pentru mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-i așa? Am reușit să-l fac curios. - Desigur, tu trebuie să hotărăști ce anume. Concluzia lui nu era lipsită de ironie. - Atunci o să mă-nveți tot ce știi tu legat de zaruri și femei. I-am răspuns cu resemnare: - Va fi după cum dorești. Din clipa aceea mi s-a alăturat, potrivindu-și pasul după al meu. Nescutindu-mă însă de câteva priviri pline de compasiune. Acum trebuie să explic cine era Rotari și ce legături de rudenie îl legau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în grija cuiva doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare, a venit lângă mine și a vrut să-și dea jos tunica. - Nu, i-am poruncit, îndepărtând-o cu o mână. Nu vreau să te simți obligată; când o să dorești cu adevărat, eu o să pricep. Acum du-te și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îngenuncheat pe podea, căci putea să se bucure până la ultima secundă de spectacolul nociv al acelui McDonald’s În flăcări. În Roma apăruseră zeci de asemenea fast-fooduri. La Început stârniseră doar indignare și vreo câteva proteste, apoi doar entuziasmul și resemnarea, tipice țărilor coloniale. Se deschisese câte unul În fiecare cartier, iar oamenii mergeau acolo și nici nu-și dădeau seama, neavând vreo urmă de conștiință sau morală. Lumea e plină de oameni care nu au avut vreodată o boală mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimic, tata a continuat: Nu sunt hoți pe aici, ți-am spus. Asta e ultima noastră întâlnire, bătrâne. Am terminat unul cu altul. Laban n-a zis nimic, doar și-a deschis brațele larg și și-a plecat capul a resemnare. - Vino, a zis, să ajungem la o înțelegere. Bunicul i-a făcut semn cu Iacob să-l urmeze pe dealul din spatele taberei. Frații mei i-au urmat. Laban și Iacob au ales câte zece pietre și au pus fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mîna peste mîna ei. Era Înghețată. Sensibilă la acel contact care o aducea Înapoi la o realitate pe care o refuza, Marie Își trase mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar trebui să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era amintirea unei umilințe. Mergea pe atunci la grădinița din parcul Laperlier, În Alger. Într-o după-amiază de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rezumat astfel: ce rol ar putea juca Paul Valéry În programa de franceză la clasele de mate-fizică? Terminându-și varza și pregătindu-se să treacă la brânză, se simțea destul de tentat să răspundă: Sunt un ins inutil, zise Bruno cu resemnare. Nu sunt În stare să cresc porci. Habar nu am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. Toate obiectele astea din jurul meu, pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să le produc; nu sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de an, iar dispariția lor pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariție se petrece În liniște, În ciuda câtorva acte de violență izolate, al căror număr scade În permanență. Suntem aproape surprinși să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare și poate cu ce ușurare secretă și-au acceptat oamenii propria dispariție. După ce am rupt cordonul ombilical care ne lega de umanitate, noi trăim. Din punctul de vedere al oamenilor, trăim o viață fericită; e drept că noi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aștept la mai mult din partea ta. În seara asta vei rămâne acasă și ne vei servi cina. Îmi aruncă o privire otrăvită, ridică o revistă și iese maiestuoasă din bucătărie. Mă uit lung după ea și mă copleșește încet o resemnare binecunoscută și apăsătoare. Mi s-a întâmplat de atâtea ori că m-am obișnuit. O să-mi contramandez întâlnirea cu Nathaniel. Altă întâlnire... altă amânare... Însă, brusc, am o revelație. Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Brașov (și eu n-am făcut în viața mea confidențe maică-mii), zic nu rămân cu ea, numai așa, și pe tren ne-am despărțit încă înainte să ajungem în Predeal; restul călătoriei până la București s-a desfășurat sub semnul resemnării demne, aparent prietenești, de ziceai că n-a fost decât un pârț tras din greșeală la o negociere. Am stat cu ea la autobuz, a fost foarte demnă, bravo, Alexandra. Dar dacă îmi amintesc bine, ne mai despărțisem o dată, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ziua de lungă. Mie îmi place să am lângă mine pe cineva care are tot timpul ceva deștept de zis. După cum probabil ai observat. E rândul tău. Am remarcat că se înveselise puțin. —Eu și cu Hawkins, zisei eu cu resemnare, suntem și nu suntem împreună. El e cu o tipă pe care o cheamă Daphne și acum se gândesc să se căsătorească, motiv pentru care e dezorientat. Cu toate astea, lucrurile n-ar putea merge între noi și știm amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]