1,376 matches
-
și „normalizarea” relațiilor dintre cele două Germanii și din toată Europa fără a stârni neliniști acasă sau În străinătate. Printr-o acrobație retorică tipică, Brandt a abandonat discret insistența vest-germană asupra ilegitimității Republicii Democrate Germane și condiția ne-negociabilă a reunificării. Bonnul a continuat să afirme unitatea fundamentală a poporului german, dar a recunoscut incontestabila existență de fapt a Germaniei de Est: „O națiune germană, două state germane”7. Între 1970 și 1974, Brandt și ministrul său de Externe, liber-democratul Walter
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost dispariția „unificării” de pe agenda politică germană. Desigur, În Republica Federală reîntregirea țării divizate a rămas Lebenslüge („minciuna cea de toate zilele”), cum spunea Brandt. Dar, la jumătatea anilor ’80, cu numai câțiva ani Înainte să se producă pe neașteptate, reunificarea Încetase să mai mobilizeze opinia publică. Sondajele din anii ’50 și ’60 sugerează că aproape 45% din populație o considera pe atunci „cea mai importantă” problemă a zilei; de la jumătatea anilor ’70, cifra nu a mai depășit 1%. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijinul popular reafirmând dreptul Greciei la insula Cipru. Generalul Ioannides, un „dur” care l-a Înlocuit pe Papadopoulos la conducerea juntei după demonstrațiile de la Politehnică, a complotat cu Ghiorghios Grivas și cu alți naționaliști greco-ciprioți pentru Înlăturarea lui Makarios și „reunificarea” insulei cu Grecia. La 15 iulie 1974, trupe ale Gărzii Naționale cipriote și ofițeri greci aleși pe sprânceană au atacat palatul prezidențial, l-au Îndepărtat pe Makarios (care a fugit În străinătate) și au instalat un guvern-marionetă În așteptarea guvernării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dolari, mai mult decât oricare altă țară. Câtă vreme la coadă nu se aflau alte țări sărace, finanțatorii Comunității - În special Germania de Vest - puteau acoperi acest nivel de generozitate redistributivă, În schimbul căruia Grecia accepta tacit deciziile comunitare. Dar după reunificarea costisitoare a Germaniei și În fața valului de candidate nevoiașe din Europa de Est, precedentul generos al aderării țărilor mediteraneene s-a dovedit, după cum vom vedea, Împovărător și controversat. Cu cât Comunitatea Europeană se extindea, cu atât era mai greu de administrat. Unanimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’90 era doar epilogul tardiv al acestui proces. Dar logica scindării imperiilor nu ar fi putut declanșa În sine reconfigurarea instituțională a Europei de Est. Ca de atâtea ori, soarta regiunii a fost determinată de evenimentele din Germania. Meritul reunificării Germaniei - un caz unic de fuziune Într-o epocă de fisiune - aparține, fără Îndoială, lui Helmut Kohl. Cancelarul vest-german a fost inițial la fel de ezitant ca toți ceilalți: pe 28 noiembrie 1989, el a prezentat Bundestagului un program pe cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și permisă de articolul 23 al Legii fundamentale din 1949. Pe 3 octombrie, tratatul a intrat În vigoare: RDG a „acces” la Republica Federală și a Încetat să existe. Diviziunea Germaniei fusese opera Învingătorilor din al doilea război mondial, iar reunificarea ei din 1990 nu s-ar fi produs niciodată fără Încurajarea sau acceptul lor. Germania de Est fusese un stat-satelit al Uniunii Sovietice: În 1989, 360.000 de militari sovietici erau Încă staționați acolo. În această privință, Germania de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau baie, o treime aveau doar o toaletă afară și peste 60% nu aveau Încălzire centrală. Ca și În tratativele cu Moscova, Bonnul a Încercat să rezolve problemele aruncând În joc sume imense de bani. În primii trei ani de la reunificare, totalul viramentelor din Germania de Vest spre Germania de Est s-a ridicat la 1.200 de miliarde de euro; la sfârșitul anului 2003, costul asimilării Republicii Democrate totaliza 1,2 trilioane de euro. Est-germanii au primit subvenții din partea Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slujbele lor, pensiile, transportul, educația și locuințele au adus cheltuieli uriașe pentu guvern. Pe termen scurt metoda a funcționat, confirmând Încrederea est-germanilor nu atât În economia de piață, cât În cuferele pline ale trezoreriei vest-germane. Dar, după entuziasmul inițial al reunificării, superioritatea și triumfalismul verilor din vest au Început să-i enerveze pe Ossies - sentiment exploatat de ex-comuniști cu oarecare succes la următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu toți au sărit În sus de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reeducare și denazificare 65-69; puternică, după primul război mondial 18; recunoașterea Holocaustului 737-739; redresarea 91-92; reînarmarea 227, 253; reparații de război 124-125; Republica Democrată Germană - vezi Germania de Est; Republica Federală Germană - vezi Germania de Vest; resentimentele față de Hitler 737; reunificarea 563, 584-589; sentimentul că a fost de două ori dezmoștenită 434; statistici ale imigranților 675; strategia anglo-americană 243; subvenții publice pentru arte 708; terorism revoluționar 433-435; tratat de unificare 585; tratatele privind sfârșitul ocupației 228-229; Tratatul asupra deciziei finale În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antisemitism 405; reacția față de mișcările studențești 401 Göncz, Árpád 295 González, Felipe 429, 477, 479-480, 482, 545, 551; scandalul 680 Gorbaciov, Mihail 481, 560, 585; adresarea către Consiliul Europei 579; ca reformator 545, 549-550; date biografice 545; demisia 601; despre reunificarea Germaniei 586-588; devenit irelevant 600; glasnost 547; greșeală tactică majoră 597-598; intransigența 553; invadarea Afganistanului 551; Înlăturarea de la putere 598; manipularea inițiativelor din țările baltice 591-592; răspunsul la cererea de autonomie a statelor-satelit 552, 589; reformarea PCUS 547; reformator radical
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Czes³aw 556-557 KÎrghîzstan 600 Kjærsgaard, Pia 678-679 Klaus, Václav 568-569, 604-606, 626-627, 634, 638, 642, 667 Klíma, Ivan 523 Koestler, Arthur 190, 199, 205, 210-211, 514-515, 714 Kohl, Helmut 63, 246, 458, 485, 542, 551, 560, 584-589, 682, 739; meritul reunificării Germaniei 584 Kohout, Pavel 191-192, 403 Ko³akowski, Leszek 368, 393, 398-399, 401, 514 Komarov, Vladimir 177 Kominform 118, 126; atacarea Iugoslaviei 143; dizolvarea 288; Înființarea 141 Komintern 139, 141 Konrád, George 521, 525, 529 Koopman, Rita 734 Kornai, János 394-395
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
377-381; Germania de Vest 386-388; Italia 381-384; Polonia 398-401 Mitscherlich, Alexander 384 Mitscherlich, Margarete 384 Mitterrand, François 379, 485, 495, 503-508, 541, 703-704; admiterea țărilor din centrul și estul Europei În Uniunea Europeană 656; ca europenist 507; date biografice 504; despre reunificarea Germaniei 585-586; modernizarea economiei 508; politici economice 506-508; politici sociale 506-507; recunoașterea Holocaustului 745-746 mitul comunist 20 Mladenov, Petar 574 Mladiæ, Ratko 616-618; masacrarea musulmanilor 618 Mlynáø, Zdenìk 162, 192, 411, 519, 545 Mòačko, Ladislav 403 Mnouchkine, Ariane 718 Moch
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai serioasă problemă de imagine a Europei 717; competiția economică cu Uniunea Europeană (UE) 717; considerente legate de Europa 232-233; creșterea după al doilea război mondial 89; criza cubaneză 236; cunoașterea de către europeni (În anii ’50 și ’60) 325-326; despre reunificarea Germaniei 586; dezacordul cu Uniunea Europeană (UE) privind valorile 717-720; disprețul pentru tratatele internaționale 717-718; exportul de filme 217-219; influența asupra activităților recreaționale din Europa postbelică 216-220; influența În Europa (anii ’50 și ’60) 325-328; Inițiativa de Apărare Strategică („Războiul Stelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
435-439; În anii ’70 427-433; palestinian 435; revoluționar 432-435; separatiști basci 427-429, 641 Tertz, Avram 391 Thälmann, Ernst 749 Thatcher, Margaret 483, 495-502, 541, 554, 585, 702, 722; despre admiterea țărilor din centrul și estul Europei În Uniunea Europeană 656; despre reunificarea Germaniei 585; efectul policii asupra Partidului Conservator 499; date biografice 495; politica economică 496-498; politica socială 498-499; privatizarea serviciilor de transport 499; radicală 500; realizările 501-502; tentativa IRA de asasinare 497 thatcherism 495-502 Thompson, E.P. 514 Thorez, Maurice 73, 94
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia; D=Germania; DK=Danemarca, E=Spania, F=Franța, H=Elveția, I=Italia, NL= Țările de Jos și UK= Regatul Unit. 1. Dintre toți europeenii, germanii sunt cei care consumă cea mai multă bere. Această tendință a fost intensificată de reunificarea Germaniei: germanii din Vest au băut 143,3 litri pe locuitor în 1989, în timp ce germanii din Est erau primii în ceea ce privește consumul european de bere cu 145,7 litri. 79 Dispozitiv de apărare construit de-a lungul granițelor Imperiului roman, alcătuit
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Franței, Statelor Unite și Uniunii Sovietice. Sovieticii nu erau dispuși să le permită delegaților occidentali să facă propagandă pe tema țărilor-satelit. Negociatorii comuniști au refuzat să dezbată această problemă ca punct al ordinii de zi. Sovieticii erau mult mai interesați de reunificarea germană, care a și devenit punctul central al întîlnirii la nivel înalt. Problema statelor-satelit a fost inclusă în expunerile reprezentanților americani, dar cu delegații sovietici nu a fost discutată decît într-un cadru neoficial și fără prea mult succes 791
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
spera ca Statele Unite să ridice misiunea diplomatică a României la nivel de ambasadă. Crawford sugeră, în schimb, că relațiile româno-americane s-ar fi putut îmbunătăți dacă Bucureștiul ar fi permis mai multor persoane să emigreze, mai ales celor care doreau reunificarea familiei 1053. În plus, el întrebă dacă România putea anula restricțiile de călătorie impuse în 1956 membrilor Legației 1054. După două zile, Malița îl informă pe Crawford că Bucureștiul avea să suspende restricțiile de călătorie pentru personalul Legației, pe data
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Pe 19 februarie 1975, Casa Albă a primit o scrisoare de la Ronald Mottl, un congresman din Ohio, în care acesta își exprima îngrijorarea cu privire la tratamentul la care erau supuși muncitorii germani și unguri în România. El mai arăta că problema reunificării familiei era tărăgănată extrem de mult de către guvernul român. Mottl voia ca președintele să trateze aceste probleme direct cu Ceaușescu 1788. După această scrisoare au urmat imediat altele pînă pe 25 martie, cînd congresmanul Philip Crane, din Illinois i-a trimis
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cazuri nerezolvate de reîntregire a familiei 1984. Deși în aceste cazuri erau implicate 700 de persoane, problema nu s-a aflat în centrul atenției în 1979. Susținătorii drepturilor omului își concentrau eforturile asupra "încălcărilor grosolane" și nu a problemelor de reunificare și a practicilor de emigrare. Deși diverse comitete și comisii ale Congresului au primit rapoarte despre drepturile omului, Administrația a continuat să-și lărgească relațiile cu România. Pe 9 mai, președintele american a avut o întrevedere cu Preafericitul Justin, patriarhul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
șeful delegației americane la reuniunea de la Madrid, a sosit la București. El a avut o întrevedere cu ministrul de Externe Andrei și i-a explicat acestuia că membrii Congresului sînt din ce în ce mai îngrijorați de practicile din România legate de drepturile omului. Reunificarea familiilor și alte probleme de emigrare erau luate în serios de către unii membri ai legislativului, fapt pentru care ambasadorul a propus ca România să rezolve anumite cazuri, printre care și cel al părintelui Calciu 2193. Pe 5 octombrie, secretarul adjunct
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai mult decât răsboaele streine" (Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea unității primordiale a Daciei Traiane de năvălirile barbare, un licăr de speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoș, care a descălecat "din Maramureș din Ungaria" însoțit de "o colonie de Români". Pentru Aaron, această a doua fundație a unei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Pace de la Paris din 1947; ii) unificarea sindicală, prin crearea organului sindical central Confederația Generală a Muncii din România înființat în ianuarie 1945 (Roller, 1952, p. 704). Dintre cele două expresii ale unității, realizarea unității sindicale este privilegiată în fața reunificării național-teritoriale. Elementele prezentate sunt suficiente pentru a cauționa concluzia că ideea de unitate a fost redefinită de pe coordonate naționale într-un sistem de referință socialist. Unitatea națională a fost astfel convertită în "unitate sindicală", în același timp în care "poporul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dus la semnarea Acordului de la Geneva (1954), prin care peninsula era divizată pe linia paralelei 170. În anul 1962, Vietnamul de Nord a atacat Sudul, susținut de un Front de Eliberare format acolo. Intervenția americană (1964-1973) nu a putut împiedica reunificarea și comunizarea Vietnamului în anul 1975. 1973 ( războiul de Yom Kippour ); În anul 1964 a fost creată Organizația pentru eliberarea Palestinei, sub conducerea lui Yasser Arafat. În 1993, a avut loc recunoașterea reciprocă dintre Israel și OEP. c) Conflicte după
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Marea Britanie pentru Irlanda de Nord Irlanda ocupă circa 20% din insula Irlanda, cealaltă parte fiind ocupată de Irlanda de Nord, parte a Regatului Unit al Marii Britanii. După împărțirea insulei Irlanda, în 1921, obiectivul principal al guvernului de la Dublin și al catolicilor nord-irlandezi a fost reunificarea Irlandei de Nord, în majoritate protestantă, cu Irlanda, în proporție de 90% catolică. În anul 1994, sub patronajul american, Marea Britanie, Irlanda și partidele politice din Irlanda de Nord au încheiat un acord de pace care a pus capăt, în parte, acestui conflict
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
comunist (1989) a avut urmări importante: apariția unor noi state (ca urmare a destrămării Iugoslaviei și a Cehoslovaciei și a Uniunii Sovietice); sfârșitul Războiului Rece; Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeană a proclamat sfârșitul Războiului Rece la 21 decembrie 1991; reunificarea Germaniei (1990) 3 octombrie 1990; reorganizarea N.A.T.O.; autodizolvarea Tratatului de la Varșovia (1991); U.R.S.S. a început retragerea soldaților săi din Europa de Est iar S.U.A. a început retragerea trupelor sale din Europa de Vest; b) Reorganizarea N.A.T.O. La întâlnirea de la Roma (1991
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]