1,548 matches
-
deschisese frontierele spre Viena, la Dresda, Leipzig și În Berlinul de Est se ieșise În stradă și Honecker căzuse, iar Polonia avea din iunie un premier din Solidarność. La noi Însă, părea că nu se mai oprește din lenta-i revărsare un gol istoric hărțuitor, atîta doar că, acum, pustiul răsuna mult mai tare. Întîi, de la bătăile noastre de inimă, apoi, de la Congresul al XIV lea al Partidului Comunist care-și vestea iminența din toate trîmbițele și din toate răsuflătorile de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din senzația de independență, de neatîrnare față de ceva dinafara ei pe care fata o aduce cu sine. Aici Însă, În lumea mea, totul e logos, revărsare În logos și În biomagnetism. Dar frumusețea feminină e o energie discretă a constelației, o putere adîncă și, de multe ori, independentă de purtătoarele sale. Și totuși, nici măcar grația copilăriei din amintirile mele, atît de dominatoare, de subjugantă, nu izbutește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Ziua Jude cății se ivesc pe lumină. Îngerii nu sînt ținuți să-și pună mintea cu parohieni de rînd ca noi. Dar să admitem că o inteligență de pe Syrius... De ce tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se și credea de fapt că steaua atrage spre sine apele ce ies astfel din albie și dau să se Înalțe. De groaza distanței, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belșugului. Vine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lipsiți de talent? Nici vorbă de așa ceva. Am făcut-o (știu că sună demagogic - în România, în momentul de față, tot ce e frumos și cinstit sună demagogic) dintr un sentiment al datoriei. Asist, de mai multă vreme, la o revărsare de literatură fără valoare în spațiul public, comparabilă cu o maree neagră. Nu este vorba de excepții nefericite, ușor de ignorat, ci de un adevărat fenomen, care mărește răul de care suferă oricum în prezent literatura română: scăderea vertiginoasă a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altceva, așa trebuie tratați, ca la poliție, pentru a-i determina să citească? Urmează întrebări legate de caracterizarea personajelor, ceea ce înseamnă tot o reconstituire a subiectului. Abia la sfârșit apar și câteva referiri la „comicul“ piesei, înțeles greșit ca o revărsare de insulte asupra personajelor: „slugarnicul Pristanda“, „prostul Farfuridi“, „Dandanache - prostul ticălos și senil“, „imoralitatea în familie“, „parvenirea prin șantaj“ etc. Nimic despre farmecul piesei, despre umorul ei irezistibil, despre plăcerea de-a o citi (sau de-a o vedea reprezentată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pare că este lung și tare. Spune, totuși, că exersează prea mult, e prea musculos. E greu să capeți sentimente gingașe de la un bărbat cu brațe de oțel și pectorali umflați, de halterofil. Un om de fier. Zice că Împiedică revărsarea de emoții gingașe. Nu m-am gândit la asta. Ce știe ea despre emoțiile gingașe? E doar un tip care Îi stă Între picioare - amantul ei e Fiecare. Nu, Oricare. Se spune că tipii care se umflă așa - „eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred că soră-mea e o scroafă. Dacă el are prea mulți mușchi, atunci ea are prea multă grăsime. Pieptul ăla umflat nu Împiedică revărsarea de sentimente gingașe? Ai spus ceva? — Nici o vorbă. — Uneori, noaptea, ultimul lucru pe care Îl fac Înainte să adorm e să trec printr-o Întreagă listă de indivizi și să Îi fac pe toți porci. Cred că e o terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră. Nu se atinsese de mâncare. — Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea, din ce În ce mai tare și mai nebunește. Îmi pare că am văzut asta des. Îmi aduc aminte că am citit Într-o carte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei așteptări. Potretul era aproape terminat, și abia atunci pictorul fu izbit de o asemănare pe care nu o realizase până atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din copilărie, locuri În care Învățase să picteze peisaje sau În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis și că visul avea să se sfârșească prea repede. Oană se simți copleșit și nu știu ce să facă, nu găsi nici un gest care să se potrivească cu revărsarea de bucurie din sufletul lui. Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în sala cu ghișee. Așa am ajuns să văd, cu puțin înainte de ziua X, noua valută în bancnote și monede, cum era sortată pe mese lungi, numărată, făcută pachete și fișicuri de către funcționari ai băncii ca să fie pregătită pentru începutul revărsării de bani făcătoare de minuni. Astfel am devenit martor. Ai fi putut, cu un braț prelungit după voie, să arunci undița. Cu câțiva tovarăși, te-ai fi transformat, dacă nu în delincvent, atunci, conform unui plan bine gândit, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pe o plantă amoroasă spre umărul lui. Se uita fix la el. - Am dat instrucții vizitiului - zise - și altele ce trebuiau făcute. Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
umbrit mult prea devreme. Treapta a VII-a La moartea lui Nichita El nu va mai trăi sub soare, În umbra globului de tină... Icoana lui, în lumi astrale, Aleargă-n raza de lumină... Treapta a VIII-a Pământ Pământ - revărsare, pământ. Răsufletul tău ne urmează. Te știu așteptând un mormânt Când sufletul nu-mi va fi pază. Pământ - poticnire, cuvânt și faptă și iarăși cuvântul... Ne-ajungă pe viață pământul, pe moarte, ne-ajungă pământ! Pământ, tu luminii mormânt... Razei
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia pravul de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]