6,394 matches
-
Ziua atât de densă în manifestări culturale s-a încheiat cu o agapa prieteneasca, prilej pentru musafiri să se cunoască mai bine cu gazdele lor, să vorbească despre proiectele de viitor și despre manuscrisele aflate încă în lucru. Ne vom revedea la toamnă, în 26 septembrie. Până atunci, să avem cu toții o vacanță de vară tihnita, frumoasa și inspirată, pentru că la următoarea ședință de cenaclu să revenim cu forțe proaspete și creații proaspete! Voichița Pălăcean-Vereș Referință Bibliografica: Reuniune festivă la Cenaclul
REUNIUNE FESTIVĂ LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI , ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363987_a_365316]
-
de plătit, Însă mulțumirea vine când vom fi isprăvit. Departe, ori aproape de voi, ce-mi sunteți dragi, Mereu veți fi în gândul nostru, pentru că azi Făcut-am legământ că nu ne vom uita, Ne-om reîntâlni cândva, cândva ne-om revedea. Pe noi sufletul ne doare și lacrimile curg Căci părăsim azi locul unde ne-am cunoscut, Unde profesori pe noi ne-au învățat, Și pașii noștri-n viață, dânșii i-au îndrumat. Dragi profesori, din suflet vă mulțumim! Să nu
COLEGILOR ŞI DOMNILOR PROFESORI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364004_a_365333]
-
-n lat atât în anii studenției cât și mai târziu cu familia. Sunt locuri mirifice care mi-au încântat privirea și mi-au exaltat sufletul pe care le-am văzut doar o singură dată și-mi este dor să le revăd. Dar sunt și zone prin care am trecut de multe ori și tot nu m-am săturat să le admir priveliștile încântătoare oferite de mama natură. Cu toate acestea mi-au rămas străine multe ținuturi, creste de munți, lacuri, peșteri
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n asfințit La Coloana Infinit. Iar la apusul soarelui La Poarta Sărutului Ne țineam gingaș de mână După datina străbună. Ne priveam în ochi zglobi De parcă eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
de radio / televiziuni, expoziții etc. (pp. 918 - 929), si Vasile Robciuc, reluând (la paginile 930 - 970) materialul bibliografic-dadaist / avangardist, sub același titlu „inspirat-nerespirat“, Ăn Internațional Bibliography, Selected & Edited by..., din precedentul tom-II, publicat în 2010 (la paginile 1157 - 1177), nicidecum „revăzut și augmentat“, cum ar fi fost normal și „absolut-necesar“, ci „incomplet“ (pentru „omisiuni viclene“, supra, cf. «2009...», p. 1177 / «2009...», p. 968); binevenit - pentru cercetătorii riguroși / acribioși - ar fi fost în această „secțiune de închidere“ un Index de nume în loc de
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
-i Dorinei pentru disponibilitatea de a o ajuta. Acestea fiind zise, își închise telefonul și cu o privire atentă inventarie toate bunurile pregătite a le lua la plecare. Gândul drumului către casă, către satul ei drag, gândul că își va revedea părinții, cărora avea atât de multe să le împărtășească, o făcea nerăbdătoare. Cel mai important i se părea, firește, să le împărtășească, cu lux de amănunte, nu numai ca pe o surpriză, ci ca pe o mare și dorită împlinire
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
unde se duc la furat, când am auzit apa curgând la baia ta. Cum te rabdă sufletul, să vii după atâta vreme și să nu mă anunți, când eu mă gândesc mereu la tine și ard de nerăbdare să te revăd? Halal prietenă! Am îmbrățișat-o cu drag și i-am răspuns încercând s-o îmbuez: -Tocmai vroiam să cobor să te invit la cafea Diana! Am venit târziu aseară și cum știam că ai fost la târg fiind vineri, nu
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
șă-și sprijine capul și să-și ostoiască lacrimile. Acel concediu al meu s-a terminat și noi ne-am luat la revedere cu lacrimi în ochi, ne-am promis că ne vom auzi deseori la telefon și că ne vom revedea peste alte câteva luni. Aceea a fost ultima oară când ne-am văzut în această lume, căci la nici două luni de la plecarea mea am primit cummplita veste, că prietena mea s-a stins. În floarea vârstei pe neașteptate a
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
aruncară asupra mea răvășindu-mă. Glasurile slujbașilor bisericii dispăreau pe măsură ce gândurile mă cotropeau.Îmi aminteam aproape de fiecare dată cum ajunsesem să fiu judecat pentru ceva ce numai eu știam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat și jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cât ideea că acolo, la subsol, ar vedea un chip asemănător chipului Sarei, îl făcea mai hotărât, mai puțin ezitant. Îl făcea să lase la o parte orice prejudecată. Iarăși prejudecata că el n-ar avea cum să-și mai revadă vreodată jumătatea. Scoase mașinal mâna stângă din buzunarul gecii, ca să o prindă pe o Sară imaginară de mână și s-o tragă mai aproape de el. Ar fi vrut să facă din nou remarca: Ce mâini reci ai.” S-o audă
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
părea că intrasem în grațiile lui Eros. ELA: Sau, cum spuneai tu adesea: „Cupidon, care mereu greșea ținta, atunci ... EL: ... m-a lovit drept în inimă”. Dar, ce mult este de atunci! Parcă a trecut o veșnicie. Știi, adesea, când revăd viața mea, mi se pare că seamănă cu amintirea unui vis. ELA: Și eu fac parte din visul tău! EL: O simplă adiere și, în prezentul vegetal, avatarurile mi se metamorfozează, prinzând contur. ( Lumina scade în intensitate iar prezentatorul apare
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
fac o surpriză. EL: Ai reușit de minune. Dar Bob unde este? Pentru că numai el lipsește de la masa umbrelor. SORA: Când am plecat, se odihnea puțin, pentru că era foarte obosit atunci când a venit la mine. EL: Oare am să-l revăd? SORA: Fii sigur de asta. Dar te întreb, oare, dacă va sosi Bob, pe ei îi vei uita? (Arată spre Ela și Niky). ELA: Ești ca întotdeauna, răutăcioasă! SORA: Nu te impacienta. Doar el poate decide ce va face cu
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
a fost! Dar, oricum, nu mai ești singur. Noi, sau cel puțin eu, te vom vizita de foarte multe ori, căci existăm numai prin amintirea ta. Acum, Bob va trebui să te părăsească. EL (către Bob): Adio, bătrâne! Ne vom revedea. (Îl mângâie fictiv). SORA: Bob, vino aici! (Câinele se bucură, scheaună, dă din coadă și, privind cu durere la fostul stăpân se îndepărtează. Sora îl mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
anii noștri sunt Anii Domnului ... Lumina revine la normal) EA: Aici se opresc însemnările din acest caiet. O fi murit bietul om care le-a făcut? Nu se zărește niciun cadavru ... Lăsând caietul pe masă, cu mâna la frunte): Parcă revăd visul care s-a repetat de trei ori... ( Apare povestitorul) POVESTITORUL: Se pare că Ema este cam derutată. Dar EL unde o fi? Vom vedea îndată. (Dispare.) EL (o ființă palidă, tremurând, pătrunde în colibă): Dumnezeule mare! Am vedenii, parcă
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
contexte...Să te bucuri de Crăciun așa cum numai tu știi să te bucuri, ca un matur-copil, și să te gândești un pic și la mine. Te sărut”. -“Dorli, singura fată din liceu pe care n-am reușit s-o cuceresc. Revăzută după 50 de ani, am sărutat-o foarte aproape de colțul gurii...” (și eu într-o poezie, colțul gurii...) O poză împreună cu scriitoarea Clara Mărgineanu: “O secundă am fost învingător în competiția cu sute de bărbați” La postarea despre volumul Mariei
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
firesc, cei din familia lui Hortensio nu încetară să fie recunoscători lui Orestes pentru salvarea lor, care își riscase viața pentru niște necunoscuți. Fata cea mica a lui Hortensio, Cesare, de o frumusețe angelică, era atât de bucuroasă ori de câte ori îl revedea pe Orestes, suferind nespus de mult atunci când acesta lipsea din localitate, plecat în dese lucrări de evanghelizare, alături de Artemios și Theodoros. Dar bucuria ei era, de aceea, și mai mare când el revenea. Până la urmă, Theodoros și Hortensio discutară mult
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
pe care misionarul Theodoros o începuse acolo! Însă Artemios hotărâse că el nu se va căsători vreodată, că el își va consacra toată viața doar Domnului! Domnul Isus Hristos era totul pentru el. Astfel că Artemios nu reuși niciodată să-și revadă casa natală, și nici părinții săi! Dar el avea o încredere neclintită, că toți creștinii convertiți prin lucrarea sa vor fi frații și surorile sale, și că își va revedea pe dragii săi părinți, pe care nu-i uită niciodată
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
pentru el. Astfel că Artemios nu reuși niciodată să-și revadă casa natală, și nici părinții săi! Dar el avea o încredere neclintită, că toți creștinii convertiți prin lucrarea sa vor fi frații și surorile sale, și că își va revedea pe dragii săi părinți, pe care nu-i uită niciodată, pe Noul Pământ, acolo unde nu va mai fi nici tristețe, nici despărțire, ci doar o veșnică bucurie, alături de Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos! FINAL Referință Bibliografică: Providența (2) / Viorel Darie
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o elegant să-și recapete echilibrul, apoi i-am sărutat mâna și obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... La fiecare ramă trasă, distanța dintre noi și mal creștea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
hohote și se rotea ca o morișcă! - Simona, dă-te jos , n-auzi ?! Doamne, ce frumos e în cer! Ce iarbă albastră și blândă! Uite-l și pe bunicu`: e îmbrăcat în haine noi, de înger ! - Bunica, la revedere!!! Ne revedem în vacanță, de Crăciun! - Ce Crăciun ? Doamne, cum mai trece și timpul : ca o roată! O roată...zburătoare! Da. Așa-i și cu timpul, așa-i și cu zeițele : zboară. Zboară :din copilărie direct la aparatele de gimnastică : un fel
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363322_a_364651]
-
ei, a unor criterii de promovare a valorilor, pentru care nu suntem prea bine pregătiți. Se schimbă rama tabloului, dar mai ales se schimbă tabloul faptelor de viață, în timp ce omul se schimbă mai încet. După o pauză de câțiva ani, revăzând recent locuri din America, impresia a fost că ceva din strălucirea acestei puternice țări, nu mi-a mai vorbit pe același ton ca în urmă cu aproximativ un deceniu. Mi se învârteau în minte mișcările acestei lumi, acum mai ușor
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]
-
știa că ea e o fată simplă, săracă, dar mereu i-a spus că asta nu-l împiedică să o iubească nespus. Când s-au despărțit i-a promis că nimic nu o să-i despartă vreodată și că se vor revedea imediat ce el termină călătoria pe care era absolut necesar să o facă. Doar cateva minute o despărțeau acum de EL. O mașină scumpă a parcat în apropiere de locul unde se afla fata și din ea a coborat un grup
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
să pun punct la un moment dat îmi dă curaj să recuperez firele de praf din trecut și să le dau strălucirea stelelor... Anii au devenit clipe, iar clipele s-au transformat în gânduri colorate. Ascultând muzica tinereții mele, am revăzut un gest, cu care un băiat m-a cucerit când aveam vârsta de 17 ani. Eram la petrecerea organizată de un vecin născut în aceeași zi cu mine și mă bucuram că alături de prietenii comuni veniseră și colegi de-ai
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
lor mă dezamăgeau pentru că aveau o notă ironică și atitudinea de superioritate a acelora cu un an mai mari ca mine mă tulbura cumplit. Eu venisem cu pofta de dans și distracție, iar ei doar pentru băutură și țigări... Mă revăd în marginea balconului, cu un zâmbet agățat de obraji, cu urechile lipite de murmurul lor, în încercarea disperată de a socializa cu petrecăreții. Am încercat să fumez și, cum era de așteptat, m-am înecat cu fumul, motiv pentru câteva
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
curent nu doar cu viața literară și cerințele ei, ci cu însăși viața cotidiană, pe care, chiar în cartea de care ne ocupăm, le tratează, personal sau prin gura eroilor cărții, nu numai sub aspect profesionist, ci și cetățenește, noi revăzându-ne ca foști sau posibili bolnavi. În multe episoade - starea națiunii și a indivizilor - descrierile se încadrează în ceea ce este viața spitalicească, iar autorul, ca un bun român, se alătură eroilor în susținerile care prezintă aspecte încă debusolante la noi
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]