3,455 matches
-
susținerea acestei teme? Pot eu oare avea un Eu fără trup și un suflet pur? Iar dacă acest lucru este posibil, Eul meu personal din timpul vieții nu Îl poate Înțelege, pentru că el Înțelege numai prin conștiința reflexivă, care-i revelează această stare. Viața este existență, iar dacă după moarte sufletul persistă, putem vorbi despre o postexistență sau despre o experiență de dincolo de moarte. Dar aceasta nu este decât o simplă presupunere, care nu a fost confirmată. O dublă existență În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ființei și a vieții sale, o dublă realitate: o realitate empirică, cea a lumii fizice, concrete, În care exist, și o realitate metafizică, pe care o gândesc, cea a lumii spiritului, către care năzuiesc continuu și pe care mi-o revelează conștiința mea morală, ca o lume a valorilor supreme și eterne. Această constatare are pentru mine un efect consolator. Ea Îmi compensează angoasa pe care mi-o dă Închiderea existenței mele prin reducerea sa exclusivă, hic et nunc, la realitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să-l restituie o dată cu moartea sa. Totul este temporar. Persoana poate pleca mai repede sau mai târziu din viață, dar ceea ce este cert rămâne faptul că va pleca. Acest aspect creează o contradicție În interiorul existenței persoanei umane, contradicție care se revelează prin faptul că persoana sfârșește prin a se Întreba care este destinul său, deși ar trebui să se Întrebe care este rolul său În lume. Să Încercăm să lămurim aceste aspecte. Prin naștere, persoana este destinată lumii naturale, care Îi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care a viețuit primul om menționat În istorie și loc din care, pentru prima dată, cultura și-a răspândit cărările, unde arta și știința au Înflorit pentru Întâia oară; tot de aici religia, lumina noastră celestă, a Început să-și reveleze căile. Patriam fugere, peregre proficisci. Autorul pleacă de acasă (Brașov, În Transilvania) În 1815. Călătorie la Constantinopoltc " Autorul pleacă de acasă (Brașov, În Transilvania) În 1815. Călătorie la Constantinopol" Am părăsit Transilvania și orașul meu natal, Brașov 60, În primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Și răspundea: „Mircea Eliade s-a lăsat dus cu aventura până În India, Îmbrăcându-se În haină de călugăr budist, lăsându-și barbă, căutând să pătrundă În tainele Înțelepciunii hinduse cu ajutorul dascălului său, profesorul Dasgupta. Dacă aventura aceasta nu i-a revelat absolutul, În schimb i-a fecundat spiritul și i-a Înnobilat memoria cu o erudiție care pe noi nu ne impresionează atât de mult, pentru că o socotim un balast În căutarea adevărului”. Este evident că, În 1943, nici măcar unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
continuității conștiinței. Apar primele indicii ale dimensiunii secretului, a ponderii lui viitoare: „Tot ce s-a petrecut atunci e peste putință de descris; totuși voi Încerca să descriu cum voi putea, pentru că nimeni, din câte știu, n’a Îndrăznit să reveleze prin scris o asemenea experiență” (62). Aici forța concentrării (sam³dhibala) conduce la forța somnului (nidrabala), prin care Întregul univers i se prezintă, continuu și rămânând lucid, transformat. Meditația din acea noapte fiind asupra focului 1, caracterul schimbător al materiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
universului uman al nuvelelor lui I. Al. Brătescu- Voinești, al „momentelor” caragialiene și mai ales amplul studiu despre Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Criticul dă prima analiză temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
unei exegeze întinse pe câteva decenii. Sunt explorate teza de doctorat a lui Zarifopol - pe care S. o descoperă - și dosarul examenului, se comentează formația filosofico-literară germană a eseistului etc. Sub raportul editării, ultimii ani îi permit publicarea „textelor cenzurate”, revelând în Zarifopol un adversar lucid și tenace al totalitarismelor de orice culoare și în primul rând al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989, două scrieri aparținând genului. Efectele dosarului „dalmațian” (1995
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
sunt studiile de folclor ale lui S., unde se conturează apartenența sa la curentul mitologizant latinist. Considerând literatura, în general, și folclorul, în special, drept cea mai fidelă oglindă a unei națiuni, el studiază multiplele aspecte pe care le poate revela cunoașterea creației populare (Însemnătatea literaturii române tradiționale, Românul în poezia sa poporală). Artă, însă în primul rând document, literatura populară dezvăluie fapte istorice, mitologice, lingvistice și, mai ales, viața spirituală. Psihologia unui popor fiind văzută ca obiectiv major al folcloristicii
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
un talent, una din ele având titlul metaforic al romanului, protagonista e, pe de altă parte, un temperament expansiv, iubește muzica, dansul și este irezistibil atrasă de compania băieților, predispusă să își facă din fiecare un iubit. Sufletul ei se revelă din relatările unei bune prietene și, mai ales, dintr-un jurnal intim încredințat acesteia, ca și din scrisorile pe care i le trimite. La șaisprezece ani, tânăra se îndrăgostește de un pictor care, deși îi rămâne inaccesibil, înseamnă pentru ea
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
solicitat în calitate de avocat, în timp ce piesele lui încep să fie jucate, nu doar în țară, ci și peste fruntarii. În scurt timp își pierde viața, ucis pe stradă de un autovehicul. Activ pe mai toate tărâmurile scrisului literar, S. s-a revelat întâi în publicistică. Cronicar literar, teatral, muzical, plastic, cinematografic, a profesat și ziaristica propriu-zisă, semnând articole pe teme curente (politice, sociale, economice, educative etc.), reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
sectoarele oricărei societăți moderne, civilizate, întrucât prin scopul pe care și-l propune, menținerea și dezvoltarea stării de sănătate mintală, promovează principiile unei cultivări a echilibrului sufletesc prin măsurile de psihoprofilaxie a bolilor psihice. În felul acesta, igiena mintală se revelează ca un important factor de protecție și progres social. În plus, ea reprezintă și un mijloc de educație, de formare a individului, de protecție și adaptare a acestuia la noile condiții ale unei lumi în mișcare și evoluție, contribuind astfel
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu originile vieții civilizate. Acest fapt istoric ne obligă să analizăm ce reprezintă igiena mintală ca „parte a vieții sociale”, aspect pe care-l putem înțelege numai căutând originile și semnificația acesteia. O privire istorică asupra trecutului civilizației umane ne revelează trei surse principale, din care s-a constituit treptat, în decursul timpului, igiena mintală: surse umaniste, surse sociologice și surse medicale. Să le urmărim în continuare (vezi tabelul de mai jos). a) Sursele umaniste Domeniul umanismelor este primul în care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este acceptată cu un sentiment de resemnare; este ignorată, desconsiderată; individul este copleșit de suferință. Opusul suferinței este fericirea. Dacă suferința este echivalentă cu eșecul, fericirea reprezintă împlinirea persoanei. A suferi înseamnă a fi nefericit. Suferința e cea care îmi revelează condiția mea de muritor, spune K. Jaspers. Lupta, ca și moartea și suferința, este o situație-limită independentă de voința mea, asupra căreia individul nu poate acționa (K. Jaspers). Ele sunt direct integrate existenței, făcând parte din aceasta. Individul nu poate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
interpretare, un numitor comun al tuturor modalităților de a obiecta, de a da sens realității și anume simbolul. Simbolurile artistice și poetice sunt semne speculative pentru că manifestă o realitate dincolo de ele, pentru că interpretează un ordin sau un apel și pentru ca revelă starea sufletească a artistului și situația lui socială. Începutul interpretării ține așadar, de simbol, apartine organic gândirii simbolice și dublului său sens. Iar reflecția asupra simbolului vizează o filosofie a limbajului și chiar a rațiunii pentru că suscită o activitate intelectuală
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase o prejudecată tenace, modernistă și antirurală. Iar tehnicile prozei moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul la care și-au găsit
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
pot fi reduse la tectonica marilor plăci sociopolitice, care le falsifică sau le mutilează iremediabil. Tocmai de aceea, romanele constituie, în opoziție cu sensul unic și cu mersul triumfalist al istoriei, o reabilitare a adevărurilor „personale”, grație cărora trecutul se revelează ca o sumă de istorii apocrife. E drept că textele lui Ț. absorb o suită de referințe la vremuri și episoade mai mult sau mai puțin prohibite în epocă, de la relațiile de „prietenie” româno-ruse din perioada primului război mondial (care
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme” și „interogații”. E, poate, prea mult răsfăț, dar este și o reconfortantă prospețime în galeria aceasta de personaje românești și străine, înfăptuită cu îndemânare portretistică. Sub pana neastâmpăratului U., ele își revelează, răsfrânte în oglinda modernității, noi accente ale fizionomiei. SCRIERI: Saltul, București, 1975; Sub semnul teatrului, București, 1980; Caiete de regie, București, 1985; Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți, Focșani, 1990; Ce oameni originali!, Iași, 1994; Gastronomice
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
e toată / lumea de câlți sau de vată”. După definiția lui Eugen Simion, poetul, „bolnav de suavități” și aflat în perpetuă transă, descoperă minunea mai ales acolo unde semenii săi nepoeți nu văd nimic ieșit din comun. De altfel, a revela miracolul cotidianului și al obișnuitului, a „insolita” banalul este o veche misiune a poeților. U. o preia cu uneltele sale în versuri simple și muzicale, în care se aude și vocea altora, de pildă a lui Octavian Goga din Cântece
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
unității, laitmotiv al viziunii sale lirice, este reprezentată de idealul „inelului de inele”, simbol al tăriei neamului, realizată prin coeziunea lui, dincolo de deosebirile de rang, odată cu perfecționarea omului prin adevăr, oglinda lui Dumnezeu, și prin iubire, forța care „arde” materia revelând veșnicia: „Când învăluit de Adevăr/ Va străluci ca soare,/Pe Dumnezeu în sine va simți!/ Și lutul său, ușor/ Va ști să-l poarte;/ Va fi în viață viu/ De moarte nu s-o teme!” V., care se știe vrednic
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
somniei, în care poți face absolut ce dorești, treptat se naște plictiseala pe care o dă libertatea fără limite și sens, lumea de aici fiind apăsată de „singurătatea neomenească, lipsită de suferință și tristețe”. Lui Vicol Antim i se va revela că nu e de ajuns să fii fericit (ceea ce se spune în basmul Tinerețe fără bătrânețe..., pe care U. pare a-l relua cu infinite conotații), mai trebuie să vrei și să pleci, ajungând, inevitabil, într-o Vale a Plângerii
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă. Convingerea că manifestările spiritualității românești revelează o înaltă conștiință de sine îi structurează volumele Studii și articole de literatură română veche (1967), România - pământ de civilizație și sinteză (1969), Istorie și cultură (1975), Permanența Patriei (1975), Independență și cultură (1977), Via Magna (1979), Contribuții la istoria
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în Manifestul activist către tinerime („Contimporanul”, 1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către experimentalism, asumarea tranșantă a cadrului axiomatic inaugurat în zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
intrat, mai restrâns, și spațiul Extremului Orient - India, China, Japonia ș.a. Prinse analitic în contextura epocii, fenomenele de teatru sunt judecate din numeroase unghiuri - repertoriu, actor, public, regie, subiecte, intrigi, forme și idei înnoitoare, influențe, semnificații etc. -, spre a le revela permanențele estetice și umane. Efortul de a ordona și sintetiza un material uriaș într-o imagine de ansamblu care să sugereze dinamica manifestărilor scenice din toate timpurile, și nu în ultimul rând achizițiile interpretative și documentare conferă Istoriei universale a
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]