2,855 matches
-
țările care nu au un avantaj absolut. După David Ricardo, autorul teoriei avantajelor comparative, fiecare țară își sporește bogăția specializîndu-se, producînd și exportînd produsele pentru care deține un avantaj comparativ. Dacă țara posedă mai multe avantaje absolute, avantajul său comparativ rezidă în cel mai mare dintre acestea. Dacă țara considerată nu posedă nici un avantaj absolut, avantajul său comparativ va rezida în dezavantajul său cel mai mic. Pot exista deci cîștiguri mutuale pentru toate țările participante la schimburile economice internaționale. Ipotezele reținute
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
specializîndu-se, producînd și exportînd produsele pentru care deține un avantaj comparativ. Dacă țara posedă mai multe avantaje absolute, avantajul său comparativ rezidă în cel mai mare dintre acestea. Dacă țara considerată nu posedă nici un avantaj absolut, avantajul său comparativ va rezida în dezavantajul său cel mai mic. Pot exista deci cîștiguri mutuale pentru toate țările participante la schimburile economice internaționale. Ipotezele reținute de Ricardo sînt următoarele: valoarea mărfurilor este egală cu costurile lor de producție; factorii de producție nu sînt mobili
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Anuarul Statistic al României, Institutul Național de Statistică, București, 2011, p. 43. footnote>. Numărul mediu de salariați ( N ) exprimă nivelul mediu al efectivelor scriptice zilnice dintr-o perioadă de timp. Necesitatea utilizării acestui indicator în analiza statistică a resurselor umane rezidă<footnote I. Enea-Smarandache, I. Murărița, Statistică microeconomică, Editura Universității din Craiova, 2007, p. 2. footnote>, pe de o parte în faptul că efectivul salariaților este un indicator de moment, poate prezenta variații semnificative în cursul unei perioade, iar pe de
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
muncii sunt puternic influențate de stabilitatea personalului. Din diverse și multiple motive care țin atât de întreprindere și de salariați, cât și de mediul economic în general, forța de muncă suferă în permanență modificări. Mișcarea sau mobilitatea forței de muncă rezidă în totalitatea intrărilor și ieșirilor de salariați într-o întreprindere, care au drept consecință modificarea numărului de personal în cursul perioadei analizate. O mobilitate ridicată a forței de muncă în cadrul unei întreprinderi evidențiază în general dificultăți atât în politica de
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
decupate dinainte în funcție de o limbă și o identitate comune, producătoare de spațialitate reală, ci este mai degrabă un neloc, o nouă rădăcină imaginară, adînc ancorată într-o limbă, dar dezvoltînd ramificații multiple, fiind ea însăși o fibră plurală. Esența dificultății rezidă, poate, în realitatea practicării unei limbi a cărei istorie nu ai trăit-o. E suficient să evocăm manualele care încep cu celebra frază: "Cîndva, demult, țara noastră se numea Galia și locuitorii ei, galezi", și să ni le închipuim în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
leagă două civilizații, două lumi, două moduri de a gîndi, apropiindu-le pînă la contopire, pînă la fuziunea, adesea armonioasă, uneori conflictuală, precum acele variații tematice pe care le improvizează muzicienii în timpul unei jam session. Șansa unică a creatorului francofon rezidă prin urmare în aceea de a fi el însuși și un altul, fără a fi nevoit să aleagă, fără a respecta cu strictețe legile ce acționează de o parte sau de alta a podului. Poate simplifica, sau complica, sau stîlci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
relațional uman, în toate nuanțele sale, la ecuația Eu-Tu, i se pare lui Lévinas schematică și reducționistă, căci exclude terțul, fără de care nu poate exista un "altul al celuilalt", nici dreptate, nici ordine socială, nici umanitate. În primatul Celuilalt rezidă esența filosofiei lévinasiene, al cărei cuvînt-cheie este asimetria. Eul se îndoaie și se supune pentru a-i permite Celuilalt să existe și să vadă. Îl văd pe cel care mă vede, subiectivitate spiralată a retragerii în sine, cumva analog cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para o lovitură dacă e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de elogii și palme, astfel încît liniștea și siguranța să nu fie niciodată dobîndite pe deplin, nimeni să nu se simtă la adăpost de o răsturnare subită de situație. Incertitudinea și lipsa de sens a elogiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de a se instala în Franța. A scris circa douăzeci de volume, practicînd toate genurile, de la roman istoric pînă la thriller sau autobiografie, fiind tradus în numeroase limbi și atrăgînd atenția, prin subiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provine din absurditate sau, mai rău, din exces de inteligență, nu e o noutate, psihologia călăului a fost îndelung studiată de-a lungul timpului (între alții, mai recent, de Hannah Arendt sau Jonathan Littell). Dar ineditul analizei lui Morgan Sportès rezidă în ilustrarea cauzalității vidului intelectual și educațional, al relațiilor între aculturație și uniformizarea valorilor mondializate foarte vizibilă în discuțiile dintre tineri, pline de formule servite de-a gata de ziare și îndeosebi de televiziuni, precum "schimbarea strategiei de comunicare", despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil. Sau ale raportului dificil cu un părinte. Într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca să nu pot să nu vin. De neînțeles. Ești convocat aici jos, dar din indiferență. Eram așteptat, dar de nimeni. Știam că odată ieșit, aș fi avut infinit mai puțină importanță decît în momentul precis al ieșirii. Tot interesul meu rezida în trecerea de la intra la extra. Nu eram decît un eveniment. Eram ceva ce li se întîmpla celorlalți. Nu te naști niciodată pentru tine. În vreme ce Léo Ferré cîntă C'est extra afară, el cîntă probabil C'est intra înăuntru! aruncase
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că nu există decor sau descrieri exterioare în textele ei, personajele sunt rareori identificate altfel decît prin medierea cuvintelor interlocutorului și, în general, sunt foarte puține, de obicei două, aflate, desigur, în ipostaze conflictuale. Cea mai frapantă caracteristică a lor rezidă în prenumele pe care le poartă, toate stranii, extrem de rare, cu rezonanțe simbolice, niciodată gratuite pentru cine stă bine cu formația literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un adevărat fenomen al dialogurilor, întreaga artă a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să scriu pe larg. Abia în timp ce scriu scurtez treptat, ca în 14, unde, pe marginea unui subiect care se pretează la asta, Războiul cel Mare, doream să evit patosul. Și atunci, am tăiat, am tot tăiat... P. Modiano În asta rezidă reușita incredibilă a romanului dvs.: să pui în atît de puține pagini toată grozăvia unui război, despre care s-au scris atîtea cărți. J. Echenoz De fapt, totul a pornit de la niște hîrtii de familie pe care le aranjam... Am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu șnur, ca să nu mă mîngîi cumva! Cît de mult s-au schimbat în bine toate astea! Ce mult îmi place această fericire simplă a ființelor de ambe sexe! Cît îi invidiez! F. M. Cu siguranță însă, interesul principal al scrisorilor rezidă în abordările și convingerile lui Mauriac "gendelettres", epistolierul devenind cu adevărat pasionant atunci cînd vorbește despre ce știe mai bine: literatură, Academie, frămîntările sufletului. De fapt, Mauriac se oprește mult mai puțin decît ne-am aștepta asupra esenței scriiturii, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
puțin înseamnă mai mult") sunt foarte eficient aplicate în romanul lui Djian, unde personajele principale sunt ieșite din comun, fără ca vreo trăsătură a lor să fie îngroșată, dimpotrivă, ele apărînd, la o primă vedere, absolut banale. Contrastul și geniul scriiturii rezidă tocmai în opoziția dintre "mai mult" (respectiv conținutul evenimențial) și "mai puțin" (tonul lejer, umorul omniprezent). Rezultatul e o reușită literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute a ființei, tocmai confruntînd-o cu o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile. Dacă aforismele cioraniene își ating atît de bine ținta, dacă citindu-le sau ascultîndu-le, ceva vibrează în noi chiar scandalizîndu-ne sau îngrozindu-ne -, înseamnă că reușesc să atingă un resort ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asemenea, aceeași dificultate a încadrării unui gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault poststructuralist sau postmodernist?". 1.2.2. Câteva exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un rol important, iar deconstrucția metafizicii prezenței va conduce la o adevărată critică a filosofiei moderne, instituind noi teorii ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o poziționare clară într-un anumit moment, în lucrări ulterioare și-au schimbat-o radical sau au nuanțat-o, astfel încât delimitările foarte precise sunt dificil de realizat și au o aură de contextualizare și chiar de contingență. Foarte multe dificultăți rezidă chiar din denumirea de "postmodernism", una care, după părerea lui Ihab Hassan, nu doar că sună ciudat, ci evocă și ceea ce vrea să depășească, astfel încât "termenul îl conține pe inamicul său înăuntru", situație care nu se întâmplă cu alte denumiri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică, ci în impactul pe care asumpțiile sale îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Primele sale trei cărți se concentrează pe direcțiile în care cultura, ideologia și semnele funcționează în viața cotidiană, în timp ce opera târzie continuă incursiunile în deconstruirea fundamentelor vieții semnelor în societate"421. Diferența abordării acestui subiect față de cele ale teoriilor marxiste rezidă chiar și în modalitatea în care este conceput consumul; Baudrillard se opune împărțirii între specialiști ai producției (economie), ai ideologiei (semne, cultură) și dialecticieni, în dorința alcătuirii unui obiect de studiu care să cuprindă toate determinările, astfel încât caracteristicile culturale să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și nu în aceea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât cu analiza puterii realizată de Foucault, în viziunea căruia aceasta acționează în funcție de rețele localizate de "microputere", cât și cu opinia lui Lyotard în ceea ce privește teoria jocurilor de limbaj concurente în societate, din moment ce sistemul simulacrelor este relativ inert. * * * Concluzia acestei analize rezidă în faptul că o condiție esențială a hiperrealității este implozia sensului, dată de viteza schimbărilor, de inserarea mesajelor mediatice în locul realității, de dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]