165,466 matches
-
cu valoarea însăși a omului; e însuși omul. Jurnalul poate depăși planul de mărturisiri semi-confidențiale și poate deveni, ca poezia, țipat. El poate să nu fie un refugiu, ci o tribuna, o izbucnire, un discurs permanent, o viață care se ridică ea însăși la intensități dramatice, la intensități semnificative. Jurnalul poate exprima admirabil, - tot ceea ce este, țipat, scrîșnit, trăit. Mai tîrziu. - Jurnalul: un om care vorbește, crede, cheamă, plînge, lupta, vrea să convingă, etc. Poate fi foarte viu și foarte complex
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
intensități semnificative. Jurnalul poate exprima admirabil, - tot ceea ce este, țipat, scrîșnit, trăit. Mai tîrziu. - Jurnalul: un om care vorbește, crede, cheamă, plînge, lupta, vrea să convingă, etc. Poate fi foarte viu și foarte complex. E cinematografierea omului. Poate să se ridice la înălțimi de poem, epica, pamflete etc. Expresie directă vie, vehemență, personală. în cazul cel mai rău, el poate fi un șantier, un teren de experiențe literare, o tehnică a mărturisirii. E o prejudecată împotriva jurnalului intim care trebuie neapărat
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
cîntecului, " Scoate, neamțule, ce-ai furat!" Graur n-are încotro și, după ce face unele nazuri, făgăduiește că va cere ridicarea sancțiunii. martie-aprilie 1955. Se așteaptă ridicarea sancțiunii, care vine, dar mai încet. ...aprilie 1955. Graur anunță că sancțiunea s-a ridicat. Trei din cei patru, neîncrezători, se deplasează la cadre și văd cu ochii lor respectiva hotărîre. Ei pretind ca, la fel cu cea dintîi, să fie adusă la cunoștința generală. mai 1955. Dorința le e îndeplinită. în plic închis, hotărîrea
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
la cunoștința generală. mai 1955. Dorința le e îndeplinită. în plic închis, hotărîrea parvine acasă la părinții inculpaților. Iată reacțiile cîtorva dintre ei: Mama lui Avramescu, citind textul fără ochelari, crede mai întîi că fiului i s-a aplicat (nu ridicat) o sancțiune. Mare emoție, turburări organice. Părinții lui Solomon îi adresează o a doua scrisoare în decursul unei singure zile, spre a-și exprima cît mai prompt sentimentele legate de ridicarea sancțiunii. în sfîrșit, mama lui Cazimir, membră distinsă a
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
în decursul unei singure zile, spre a-și exprima cît mai prompt sentimentele legate de ridicarea sancțiunii. în sfîrșit, mama lui Cazimir, membră distinsă a corpului didactic din Piatra Neamț, adresează fiului o scrisoare din care cităm: "Bine e că se ridică, dar de unde dracu' o mai fi căzînd și asta? Ai fi bun să-mi dai ceva detalii?" La această cerere, Cazimir răspunde printr-o scrisoare conținînd "ceva detalii". iunie 1955. Istoria rămîne să consemneze evenimentele care vor avea loc de
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
și te-așteaptă, să te întrebe - "vii cu mine?" și tu crezi că i-ai putea răspunde - "nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc ei drumul. unii întinși pe paturile moi aduse aici, aceste lespezi, altul sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare, ar fi trebuit să-și apropie pleoapele. (m.i.) Septembrie 2004, Sibiu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
de forță a ei. PONTON Să nu deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
astăzi situația: primele două puncte din memoriu (retrocedarea camerei și a imobilului) au fost rezolvate; ultimele două puncte (retrocedarea bibliotecii și a bunurilor mobile) nu au fost rezolvate și nu există semnale că vor fi vreodată rezolvate. Publicarea acestui memoriu ridică următoarele chestiuni: - Cum a intrat George Corbu în posesia documentului? Este vorba de o cerere oficială, care ar trebui să se afle într-o arhivă publică, cea a fostului C.C. al P.C.R. Răspunsul nu poate fi decît unul singur: prin
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
putut dezvălui familiei decît după Revoluție, mai precis după executarea soților Ceaușescu". - Radu nu era cel de-al doilea, ci cel dintîi fiu al soților Voiculescu. - Informația că Radu Voiculescu a fost medicul imunolog al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu ridică următoarele chestiuni: - Cînd și cum fusese dobîndită de Radu Voiculescu marea încredere din partea Securității, care i-a permis acestuia să aibă în mînă viața cuplului dictatorial? Din nefericire, nu cred că există decît un singur răspuns posibil: Radu Voiculescu a
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
amintiri cu el Emil era blând și frumos ca un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-a și preamărit
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
sunt picioarele. în cazul că mai are și picioare. De cea de-a doua tăblie este legat un fel de "odgon", un fel de frânghie ad-hoc confecționată din pânză de pansamente astfel că rănitul, trăgând de-acest "odgon", se poate ridica singur în poziția șezut. E formidabil să mai vezi înconjurul și din poziție verticală. în cazul M.G., fost director general, fost munte de om, dar mare fumător, înverșunat fumător, mai pot exista două poziții: ori culcat pe spate, așadar continuu
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
de atîta lectură) ne spune prietenos, fără lingușeală: Bine v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le ridice, să le privească nuanțele și strălucirea, să le rotească ușor în fața ochelarilor, să le absoarbă aroma inconfundabilă, să le guste cu delicii, iar apoi să le dea încet pe gît, satisfăcut ca un mare paharnic la curtea domnitorului-telespectator. Iar această
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
definiție a nemuririi. Pleoape de apă Pleoape de apă Se închid una câte una Ca un ecou, Se aud înainte de a se vedea Cum vin înspre țărm Cu gene de spumă, Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher Să-nchidă vederea pământului Acoperit de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de sus Și lasă o fâșie îngustă de piele, Orizont animal Și în rău și în bine, Adânc lucios și lunecos de mare, în care soarele coborând Se oglindește fără rușine
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
fricii și măsura erorilor Nu mai știm nici rugi nici blesteme Nici locul unde ne-am înfășurat glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie să putem mișca lucrurile Doar cu privirea? Singurătatea la ceai Cel mai greu e să înveți să trăiești singur, să pui sub coajă de copac trupul unui nou-născut și din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
prea mai putem avea. Am raportat și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea alcoolului e foarte bună băutura asta mult mai bună decît istoria literaturii române n-aș fi crezut după atîtea invocații miracolele au apărut mereu în alte locuri păsările se ridică altfel decît și-ar fi imaginat oricare dintre noi unii desenatori celebri înregistrați la fisc oricînd apare cineva din străinătate probabil să-ți verifice optimismul mi s-a întîmplat să nu uit un poem de hugo doar pentru că l-am
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
Miel. Pe unde rosteai ruga e gol de turle-acum întorși în sine magii le pipăie prin fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
între pământ și leagăn sunt ochii noștri goi încet mormântul/leagăn se leagănă cu noi rotind pe spire astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
locul simbolicului. O dâră subțire de sânge traversează în diagonală o cruce neagră. Pe fondul întunecat al unui potir se deschide ca o fereastră o cruce de lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]