2,155 matches
-
după ce au fost mutilați prin tăierea limbilor. Totalul victimelor în tabăra română a fost de: 1 general, 2 ofițeri și 156 de soldați decedați, 2 ofițeri și 91 de soldați răniți și 117 soldați dispăruți. Motivele pentru care Brigada 2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul comandantului Diviziei 1 Cavalerie cât și al generalului Prezan de a supraveghea cu toată atenția mișcările bolșevicilor peste
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
au observat nici un fel de mișcări ale bolșevicilor la Nistru, sau dacă le-au văzut, cum de nu le-au raportat. Cu toate ordinele deosebit de ferme de a se lua măsuri drastice împotriva atacatorilor și a revoltelor locale, Brigada 2 Roșiori s-a retras de la Hotin fără să lupte. Deși generalul comandant al brigăzii a știut de atac, ordinul dat de acesta subordonaților nu a menționat nici lupta și nici apărarea Hotinului. Surprinzător, după cum a observat generalul Henri Cihoski - șeful adjunct
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Comuna se află în nord-estul județului, în zona cursului superior al râului Berheci (după cum arată și numele ei), în colinele Tutovei. Este traversată de șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Secuieni (unde se intersectează cu DN2F), Traian, Roșiori și Dămienești și spre sud de Oncești, Vultureni și Dealu Morii, apoi mai departe în județul Vrancea de Corbița (unde se intersectează cu DN11A) și Tănăsoaia și mai departe în județul Galați de Brăhășești și Gohor. La Izvoru Berheciului, din
Comuna Izvoru Berheciului, Bacău () [Corola-website/Science/300678_a_302007]
-
în județul Ialomița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Brăila. Prin comună trece șoseaua județeană DJ211, care o leagă spre nord în județul Brăila de Roșiori, Zăvoaia și (unde se termină în DN2B); și spre sud de Grivița. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Traian se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Traian, Ialomița () [Corola-website/Science/302057_a_303386]
-
reședință sunt Deagu de Sus, Deagu de Jos, Golească și Orodelu, având o suprafață de 63,38 Km. Teritoriul comunei este străbătut de următoarele căi rutiere: DJ 504 Vulpești Alexandria, în totalitate monitorizat, care face legătura cu DN 65A Pitești - Roșiorii de Vede, DC 122 Cornățel - Deaguri, DC 123 Deagu de Sus - Bârlogu (comună Negrași), DC 126 Orodelu - Goia (comună Ungheni).
Recea, Argeș () [Corola-website/Science/324928_a_326257]
-
Mihăiești (ambele din jud. Olt). În 1952 se căsătorește cu profesoara Maria Boangher iar de la 1 septembrie 1952 este angajat profesor la Școala Generală din Peretu, jud. Teleorman. La 1 septembrie 1955 se mută la Școala Generală nr. 1 din Roșiorii de Vede iar la 1 septembrie 1964 la Liceul nr. 1 din aceeași localitate (în prezent Colegiul Național "Anastasescu"). În această perioadă promovează examenele de grad II și I și obține titlul "Profesor Emerit". În special în perioada când a
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
iar mai târziu cântă la piculină și clarinet în fanfara școlii normale din Sibiu, condusă de profesorul Dumitru Eremia. Sub îndrumarea acestui profesor, fiind lipsit de mijloace materiale, la vârsta de 19 ani, intră ca voluntar în muzica Regimentului 4 Roșiori" din București. Activând ca muzicant militar, urmează în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București, unde studiază teoria muzicii cu maestrul Ion Chirescu, iar armonia, contrapunctul, orchestrația și compoziția, cu maestrul Paul Constantinescu. În aceeași academie, studiază și
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
două ori cu Medalia Muncii. Iată mai jos o fișă detaliată a studiilor, a cariei militare urmate precum și a întreagii activități artistice: Trecut în rezervă la data de 25.02.1972. A activat ca militar în termen la Regimentul 4 Roșiori (12.04.1935.-.14.04.1938); instrumentist la Regimetul Pionieri Gardă (14.04.1938 - 04.11.1947), la Regimetul 2 Infanterie Marină (04.11.1947 - 09.12.1947) și la Grupul 2 Special Moto (09.12.1947 - 04.03.1948
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
de lei. Moștenitoare este tânăra și frumoasa Mariana Pătrașcu, fiica unei prietene a boierului. Aceasta plănuiește a-și schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
atunci trăia un personaj foarte popular și plin de ifose: colonelul Portocală, care purta pantaloni bufanți, mănuși albe și monoclu. Se afla peste tot: la hipodrom, la cafenea, pe Calea Victoriei ori la Capșa, unde își etala izmeneala, "„tipic ofițer de roșiori, mare berbant”", după cum îl caracteriza Niculescu-Buzău. Actorul a reprodus pe scenă întrutotul costumația și atitudinea arogantă a colonelului, iar publicul a recunoscut imediat aluzia și l-a răsplătit cu aplauze îndelungate. În memoriile sale, comicul bucureștean își amintește: "„În vara
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la finanțarea filmului, Ion Timuș nu a primit nici un ajutor. Excepție face escadronul de roșiori pus la dispoziție de generalul Gheorghe Argeșeanu, cu care Timuș făcuse cunoștință la Tokio. În cele din urmă, regizorul filmului a fost nevoit să-și vândă colecția de costume orientale aduse din Japonia, ca să sporească puțin capitalul sărac al filmului
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Gruia). Într-un rol secundar apărea balerina Elena Prodanovici-Bulandra, alături de alte tinere balerine de la Opera Română. Ion Timuș a primit și sprijinul generalului Gheorghe Argeșanu (pe care-l cunoscuse la Tokio), care i-a pus la dispoziție un escadron de roșiori, ca soldați figuranți, pentru maiorul Mura. Din cauza greutăților ivite în transportarea echipei, filmările exterioarelor s-au făcut în București, la conacul Crainic din Grădina Botanică. Interioarele au fost luate în studioul companiei Indro-Film, chiria zilnică fiind de 4.000 de
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de aghiotant regal în Casa Militară Regală și de comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 6 Roșiori (în perioada 15 /28 august 1916 - 15/ 28 ianuarie 1917) și al Diviziei 2 Cavalerie (în perioada 15 /28 ianuarie 1917 - 10/ 23 aprilie 1918).
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de aghiotant regal în Casa Militară Regală și de comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 6 Roșiori (în perioada 15 /28 august 1916 - 15/ 28 ianuarie 1917) și al Diviziei 2 Cavalerie (în perioada 15 /28 ianuarie 1917 - 10/ 23 aprilie 1918).
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
la 11 august 117 ), a început construirea Transalutanusului (un al doilea val de apărare situat la 20-100 km spre răsărit de primul, pe o lungime de 235 km) care ținea de la Dunăre din dreptul localității Poiana (fosta comună Flămânda) spre Roșiorii de Vede, Câmpulung Muscel, Cumidava (Râșnov Jud. Brașov) Finalizarea acestor construcții a avut loc în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). În consecință, rezultă că: la răsărit de Gura Oltului și la nord de Dunăre,inclusiv pe meleagurile localităților: Cioara,Seaca
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
neglijez și-ți voi trimite extrase dintr-un alt articol, cred. Transmite celor cuvenite din parte-mi soției, iar flăcăilor le doresc un destin mai fericit decât al nostru. Te îmbrățișez cu căldură, Ion Nijloveanu [Tovarășului profesor Nicolae Ungureanu, Strada Roșiori, nr. 457, Brăila, Expeditor: Profesor Ion Nijloveanu, Strada Tudor Vladimirescu, nr. 78 bis, Slatina] * București, 15 noiembrie 1973 Stimate domnule Ungureanu, Mi-a făcut plăcere scrisoarea d[umnea]voastră, cu atât mai mult cu cât vine de la un poet tânăr
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
bine că unui poet tânăr îi plac asemenea versuri desuete ca acele din volumul meu Salcâm uituc 7, adică o formulă clasică de poezie aparținând altei generații. Cu aceeași speranță într-o întâlnire apropiată, G.G. Ursu [Domnului Nicolae Ungureanu, Strada Roșiori, nr. 457, Brăila, cod 6100; Expediază: G.G. Ursu, București, VII, Strada Moghioroș, nr. 22, Blocul Z 132, A, apartament 6]. Note Originalele celor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Ungureanu din Brăila. 1. Nicolae Ungureanu - Codin. Lui
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
examenul de admitere la Liceul Militar din Craiova, după absolvirea căruia în 1903 se orientează spre Școala militară de ofițeri de infanterie, specialitatea cavalerie. La 22 iunie 1905 Mircea Zorileanu primește gradul de sublocotenent și este repartizat la Regimentul 1 roșiori din Galați. În dorința de a se perfecționa, urmează Școala specială de cavalerie din Târgoviște, iar în 1909 Școala de cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la Divizionul de cavalerie Dobrogea, cu garnizoana la
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
(n. 19 aprilie 1896 , Bârlad - d. 7 aprilie 1987, Roșiorii de Vede) a fost ofițer de carieră, diplomat, scriitor român. 19 aprilie 1896 - Se naște la Bârlad , fiul lui Constantin Vorobchievici (1866-1908 - profesor, licențiat și doctor în litere și filosofie în Austria) și al Aristeei Vorobchievici, născută Manoliu (1876 - apr
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Octav Vorobchievici este amnistiat, împreună cu alți “criminali de război”. Revine la Roșiorii-de-Vede la soția lui, îngrozitor de slab și bolnav. febr. 1956 - I se redeschide procesul, la Tribunalul Militar, sub acuzația de “dușman al clasei muncitoare”. Este chemat de urgență de la Roșiori la București. Îngrozită că va fi reținut din nou, fiica lui, Octavia-Ana Posescu apelează la vecinul de palier din Șos. Ștefan cel Mare 218, dentistul evreu Martin Hartenstein, care își scoate puloverul de pe el și i-l dă lui Octav
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
opera maestrului, îngrijit de Ion Mărgineanu, se publică integral manuscrisul " Cu Lucian Blaga în Portugalia" trimis revistei Steaua de O.V. în anul 1981. martie 2001 - Publicația săptămânală Drum nr. 12(156) din 23-29 martie 2001, editată de Primăria Municipiului Roșiorii de Vede prezintă la pag.7 articolul "Oameni care au fost - colonelul O.V.", semnat de Argentin St. Porumbeanu. 2005 - Apare volumul " Cu Lucian Blaga în Portugalia", Ed. Grinta Cluj-Napoca, 106 pag., cu o prefață de Constantin Cubleșan. 2005 - În
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
în nord-estul județului, în colinele Tutovei, în bazinul hidrografic al râului Valea Morilor. Este traversată de șoseaua națională DN2F, care leagă Bacăul de Vaslui. La Secuieni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Roșiori și Dămienești și spre sud de Izvoru Berheciului, Oncești, Vultureni și Dealu Morii, apoi mai departe în județul Vrancea de Corbița (unde se intersectează cu DN11A) și Tănăsoaia și mai departe în județul Galați de Brăhășești și Gohor. Din acest
Comuna Secuieni, Bacău () [Corola-website/Science/300700_a_302029]
-
părea puțin străini."” În conformitate cu uzanțele caselor regale și într-o încercare de a asigura o implicare mai mare a principesei de coroană în activitățile statului, Regele Carol I decide, în 1896, numirea principesei Maria în calitate de comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori. Maria va fi foarte mândră de această numire, purtând uniforma și conducând regimentul la manifestațiile oficiale, dar și fiind aproape de soldații săi pe timpul războiului. S-a implicat activ în toate acțiunile pe care Regimentul 4 Roșiori (denumit mai târziu Regimentul
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
onorific al Regimentului 4 Roșiori. Maria va fi foarte mândră de această numire, purtând uniforma și conducând regimentul la manifestațiile oficiale, dar și fiind aproape de soldații săi pe timpul războiului. S-a implicat activ în toate acțiunile pe care Regimentul 4 Roșiori (denumit mai târziu Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria”) le-a desfășurat de-a lungul vremii. Anul următor, 1897, aduce un eveniment trist la Palatul Cotroceni: îmbolnăvirea principelui Ferdinand de o formă gravă de febră tifoidă, care a fost aproape de a
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
va fi foarte mândră de această numire, purtând uniforma și conducând regimentul la manifestațiile oficiale, dar și fiind aproape de soldații săi pe timpul războiului. S-a implicat activ în toate acțiunile pe care Regimentul 4 Roșiori (denumit mai târziu Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria”) le-a desfășurat de-a lungul vremii. Anul următor, 1897, aduce un eveniment trist la Palatul Cotroceni: îmbolnăvirea principelui Ferdinand de o formă gravă de febră tifoidă, care a fost aproape de a-i cauza moartea. Pentru Maria, eventuala
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]