1,654 matches
-
prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din motivele economice și artistice arătate. Și mai este ceva. Mai sunt multe, căci fiecare chestiune e un cristal cu multe fețe. Moda aceasta, care nu-i ceva mai inteligent decât o epidemie, a adus totuși eliberarea femeii de unele robii. Nu mai sunt corsetele acelea oribile pe care nu le-am admirat niciodată pe vremuri. Dancingurile au un adoas mai bun și mai estetic decât ele (decât cele colorate cel puțin): sporturile. Observ de câtăva vreme mișcându-se în soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât mai puțin de ortografie și punctuație. Nu numai că nu e nevoie de gramatică, mai ales de așa zisa sintaxă, dar cu cât ne pătrundem mai bine de acest adevăr în aceiași măsură trebuie să ne silim a sfărma robia calapoadelor ș-a rânduelii logice. Poetul, dacă-i poet, apoi trebuie să înțeleagă că trebuie să fie liber să facă poezie. Cea mai mică atingere și piedică adusă liberului avânt trebuie înlăturată. Forme gramaticale, clișee, sintaxă, înțeles al cuvintelor, rânduieli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spune Unde păgânul păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui înfățișare, să umble nepieptănat și cu straiele mârșave." Șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de onoare a împărătesei. Cinci copii ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii au fost duși cătră înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor nu întâlneau, ca în alte părți, sate sau orașe pe care să le prade, ori să le ardă; nu se puteau bucura cu omorul tâlhăresc săvârșit asupra bătrânilor, copiilor și neputincioșilor, pe care nu puteau să-i ducă în robie; nu aflau tineri și tinere care să umple târgurile de sclavi ale Levantului și haremurile celor avuți. Gerul iernii se înmuiase și drumurile, pe care moldovenii intenționat nu le îngrijeau, tocmai pentru ca dușmanul să nu se poată deplasa cu ușurință
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
său, în primăvara anului 1495, că „Ștefan, Voievodul Moldovei, anul trecut fără nici o pricină ne-a făcut nouă pagubă foarte mare: trimițându-și în taină oamenii săi, a ars orașul nostru Brațlav și pe mulți oameni i-a mânat în robie, și le-a luat averea, și alte multe pagube ne-a pricinuit”. Incidentul a fost plasat în 1495, iar, potrivit unei alte interpretări, el a avut loc în 1494. Timofei Petrovici Zamâțki era trimis, în primăvara anului 1495, la Suceava
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să trăiască în pace și prieteșug. Alexandru, însă, se plânge socrului său că Ștefan și Mengli Ghirai „ne sunt mari dușmani și au pricinuit țării noastre, marelui ducat, pagube însemnate, orașele noastre ni le-au ars și au mânat în robie multe capete de oameni...”. El, marele duce, le-a îngăduit solilor să treacă dintr-o țară în alta, dar fără nici un folos. La începutul anului, Giurgea vornicul și Mihail pitarul au mers la Vilna. Printre altele ei cereau ca solii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cei ajunși în mâna turcilor și tătarilor fură duși legați în țări barbare, deși cei mai mulți erau nobili, și căpătară dreptul de a se întoarce numai după ce îndurară închisoare grea.” Sunt înșirate numele unor mari nobili poloni, care au căzut în robie, iar despre Odrovansius, a cărui mamă era palatina Rusiei, se spune că s-a întors din robie după 18 ani și, deși mama l-a primit ca pe fiul ei, mulți s-au îndoit de asta, atât era de schimbat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și căpătară dreptul de a se întoarce numai după ce îndurară închisoare grea.” Sunt înșirate numele unor mari nobili poloni, care au căzut în robie, iar despre Odrovansius, a cărui mamă era palatina Rusiei, se spune că s-a întors din robie după 18 ani și, deși mama l-a primit ca pe fiul ei, mulți s-au îndoit de asta, atât era de schimbat ca limbă și comportament. În Kronika polska se spune că moldovenii „au făcut mari batjocuri, spânzurându-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul Otoman. Relațiile de bună vecinătate se puteau restabili cu condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii luați în robie să fie eliberați. În legătură cu tătarii de pe Volga, domnul era încunoștințat că aceștia sunt aliați cu regele, iar dacă vor veni în ajutorul său, să nu fie atacați de moldoveni. Regele accepta data de 8 septembrie, pentru discuțiile în legătură cu hotarul, amintindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după moartea episcopului, acesta îl va lăsa bisericii “sau îl va da cuiva sau îl va slobozi”. Dacă îl va ierta, tătarul să trăiască “în țara noastră, slobod, după legea românească, iar nimeni să nu îndrăznească să îi amintească de robie și să nu îl poată lua”. La 12 aprilie 1458, Ștefan cel Mare întărește Episcopiei Romanului satele Leucușani, mai sus de târg, și Dragomirești, cu pod umblător pe Moldova. Cele două sate erau scutite de toate slujbele și dările față de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost strivit de puterea nebăgată în seamă a lui Ștefan voievod. În culmea îngâmfării, se hotărâse (sultanul) să subjuge pe toți regii vecini și dăduse ordin comandanților armatei așa de strașnic bătute ca, supunând Moldova și trimițând pe Ștefan în robie, să ierneze în Camenița, în Podolia. În primăvară, să treacă apoi în Ungaria, unde era să se unească cu o a doua armată, în fruntea căreia se afla el.” Deși Ștefan era creștin ortodox, la aflarea veștii despre victoria de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu îl aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și copiii lui, slobod și în bună
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea ca el să vină de la sine înapoi și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu îl aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și copiii lui, slobod și în bună voie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească, și să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
slobozi, el este volnic. Iar întru aceasta noi nu avem nici un amestec. Iarăși dacă îl va ierta, unde va trăi el în țara noastră, să trăiască acolo slobod, după legea românească, iar nimni să nu îndrăznească să îi amintească de robie și nu-l poată lua.” Libertățile din punct de vedere religios, respectarea legii, așa cum era ea, legea românească, ne explică rostul informației transmisă tot de Reichesdorffer în legătură cu cele 500 de gospodării de tătari care locuiau în Moldova, tătarii fiind “legați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
interesele românești, ca reprezentant al coloniei. Guérin 56 1918, ianuarie 24/februarie 7, Chișinău. Declarația Sfatului Țării prin care se proclamă independența Republicii Moldovenești Moldoveni și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Marea revoluție rusească ne-a scos din întunericul de robie, în care am trăit atâta amar de vreme, la calea slobozeniei, dreptății și frăției ! Prin jertfa și osteneala voastră a tuturora, țara noastră, înfăptuindu-și dreptul dobândit de revoluție, de a-și hotărî singură soarta, s-a declarat Republică Democratică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vrut ca să adun copiii tăi, precum găina Își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” 106 Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, romanii și egiptenii. Chiar au fost luați În robie În Egipt. Patruzeci de ani au robit În Egipt. Erau munciți fără milă, bătuți, chiar și omorâți au fost. A umplut lumea cu evrei. Locul unde a stat și a privit Domnul Iisus orașul Ierusalim Iar credinciosul Moise a dobândit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând, ca robi domnești, boierești ori mănăstirești, până la desființarea robiei, în februarie 1856, când Adunarea Obștească din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1854-1856), în decembrie 1855 în Moldova, și în Muntenia, sub Barbu Știrbei (1854-1856), a anulat-o prin lege în februarie 1856. Vreme de aproape cinci veacuri, această
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să slujească pe episcopul Varlaam de la Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă, țiganii fugari, fără stăpâni, erau lipsiți de orice protecție și expuși la cele mai brutale dispoziții ale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dorință mai veche a „intelighenției” din Principate, „emanciparea” țiganilor fiind inclusă și în programele revoluției de la 1848, faptul istoric s-a realizat mai târziu, din cauza opoziției interne (biserica, marii boieri conservatori) și a celei externe. Intelectualitatea română a considerat desființarea robiei în Principate, în 1855-1856, ca unul din marile progrese ale statului în drumul spre modernizare. Vasile Alecsandri îi scria cu satisfacție lui Ion Ghica: „După moartea părinților mei (1838), am eliberat pe toți robii noștri. Frumoasă zi a fost aceea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu toții înainte, afară din Iași întâmpinându-i, l-au primit cu toată inima. Și i s-au închinat ca unui împărat creștin, dând laudă lui Dumnezeu că doar îi va cerceta cu mila sa și-i va scoate de sub jugul robiei turcești”. Dimitrie Cantemir, care se afla în tabăra lui B. P. Șeremetev, sosea în mare grabă la Iași pentru a se întâlni cu țarul. Nicolae Costin a redat într-o veche și frumoasă limbă românească întâlnirea dintre Petru I și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care era desființată claca și dijma, un număr mare de țărani devenind proprietari. Sătenii din același ținut Fălciu telegrafiau domnitorului: „Fapta pe care Măria Voastră ați isprăvit slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită, ce era mai rea și decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinților noștri păstreze zilele Măriei Tale ferice, nebântuite; îl rugâm să ia din zilele noastre și a[le] copiilor noștri și să adaoge pe ale Măriei Voastre... Rugămu-te, dă-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ceea ce mă îndârjea și mai mult. 1917 Astfel se sfârși acest trist 1916 și începu 1917, care nu ne aduse mai multă mângâiere, dar care mi se părea atunci că deschidea o eră nouă și că va curma existența de robie în care trăiam, mai ales că, [prin] comunicatele perfide din ziare, aproape nu ne mai dădeau știri de pe fronturi. Eram însă resemnați să suferim un an, chiar doi, numai să fie cu un bun sfârșit. Ce urări ne-am fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Chiar vărul lui Costache, originalul și bunul Alexandru Cantacuzino, ne aduse un mic cozonac. Eram foarte atinși de acest dar, căci știam cât era de lipsit; în pachet, un mic bilet datat astfel: „8 ianuarie în loc de 26 decembrie din anul robiei 1918“. Dejună cu noi peste puține zile și ne-a citit câteva din articolele ce continua să scrie pentru Universul, sub numele Alca. Ziarul nu mai apărea, dar el, regulat, le redacta și le îngrămădea într un buzunar. Era, mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]