4,815 matches
-
Harry Quebert și Ferrari, cu Predica despre căderea Romei (ambele traduse la Editura Trei, 2013, de Ana Antonescu și, respectiv, Tania Radu) au vîndut împreună peste 100.000 de exemplare din cărțile lor, iar primul autor este cel mai citit romancier în Franța anului trecut. În condițiile în care o anchetă recentă constata creșterea numărului de traduceri în franceză (2 romane din 5 sunt astăzi traduceri, față de 1 din 10 în urmă cu treizeci de ani), succesul celor doi trebuie salutat
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
Nicolae Manolescu Sunt trei la număr: un romancier, un critic literar și un jurnalist. Aparțin generației 2000 sau, cum afirma cel din urmă, „generației-criză (criză postcomunistă, criza capitalista)“. Au același gust literar. Sunt convinși că „mizele artistice se schimbă“: „cine nu are nas pentru asta e pierdut“. Altfel
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
are nas pentru asta e pierdut“. Altfel spus, că lumea și literatura ar începe o dată cu ei. De mirare că, școliți cum îi știu, măcar pe doi dintre ei, n-au auzit de generația 1927 a lui Mircea Eliade (din care romancierul a reținut doar legionarismul), nici de avangardă interbelică, convinse deopotrivă și strigând la fel de tare ca lumea și literatura începeau cu ele. „Genus mucosus”, îi botezase G.Călinescu pe acesti iluștri și, iată, ignorați înaintași. Se pare ca uitat este și
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
elementar să remarcam că, în fond, protagonistul nu-i disprețuiește pentru ideile lor ignobile, ci pentru că nu le pun în aplicare. Dacă realism frust înseamnă lipsa oricărui echivoc artistic, atunci nu e vorba de literatură. Cât despre intuițiile apocaliptice ale romancierului, mă tem că nu mă înspăimânta câtuși de puțin. O fi știind el, cum pretinde Coști Rogozanu, „că ce (sic!) produce ca scriitor poate avea putere doar dacă recâștiga ceva (sic!) capital din angoasa politică de azi, loc pierdut complet
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
din angoasa politică de azi, loc pierdut complet de literatură contemporană”, dar mă tem că ăsta nu-l va ajuta să obțină, vorba aceluiași, „putere literară”. Îmi displace terminologia politică. Prefer să spun notorietate. Deși nu sunt sigur ca un romancier trebuie să se gândească neapărat, cănd scrie, la notorietate. Notorietatea vine cu talentul. Eventualitate minimă în cazul lui Dan Sociu. Oricât s-ar strădui Cosmin Ciotloș să-i promoveze interesul. Le fac, și lui, și lui Rogozanu, hatârul de a
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
stil parantetic. E de mirare că, sub astfel de constrângeri, autorii nu au neglijat analiza psihologică și n-au abandonat grija pentru detaliu, metaforă ori chiar parabolă. Mai mult, s-a constatat că, în secolul al nouăsprezecelea, cei mai populari romancieri, publicați intens de ziarele și revistele cu tiraj uriaș, au fost și cei mai buni. După știința mea, nu există un alt moment în istoria literaturii în care „marii clasici” să fie, în masă, atât de intens prizați de cititorul
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
acestui aspect mai degrabă de sociologie literară, constrâns de faptul că deținătorii drepturilor asupra operei lui Raymond Chandler autorizaseră două „intervenții” în aventurile detectivului californian. Cea dintâi a presupus ducerea la sfârșit a lui Poodle Springs, rămas neterminat la moartea romancierului. A doua, Perchance to Dream, e o prelungire a acțiunii și o revitalizare a personajelor din Somnul de veci, cam în felul în care W. M. Thackeray, în Rebecca și Rowena, îmbogățea intriga din Ivanhoe al lui Walter Scott, sau
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
e o carte care rămâne importantă mai ales pentru bibliografia lui Thomas Mann, decât pentru aceea a compozitorului. „Pasiunea pentru opera plină de vrajă a lui Wagner îmi însoțește viața de când am devenit pentru prima oară conștient de ea” , mărturisea romancierul. Prin mama sa, Julia da Silva-Bruhus, de origine german-braziliană, Thomas își descoperise aplecarea „sudică” spre muzică și literatură, talent care avea să marcheze majoritatea descendenților familiei („nordicul” tată, deși model prin seriozitatea muncii, neavând pe mâinile cui să-și lase
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
În 1862, Dostoievski a fost la Londra, pentru câteva zile, și l-a vizitat pe Dickens la redac- ția unde lucra. Șaisprezece ani mai târziu, când Dickens deja murise, Dostoievski îi scria unui prieten că romancierul englez i se confesase, în scurta lor întâlnire, spunându-i că în el trăiește un om bun, din care-și scoate personajele angelice, și unul rău, din care-i fabrică pe ticăloși. Informa- țiile se găsesc într-o biografie a
D-D () [Corola-journal/Journalistic/3725_a_5050]
-
ascultată de toată suflarea intelectuală românească. Tocmai după voce a fost recunoscută pe stradă, când a revenit în țară după revoluție. Paul Georgescu i-a fost adversar ideologic până la moarte. Critic dogmatic în anii 1950, liberal stângist în anii 1960-1970, romancier original în aceeași din urmă perioadă, și-a spălat în parte păcatele susținând generația noastră, în anii ecloziunii ei pe scena literară. Altă posteritate are Constantin Țoiu, mort în 2012, înainte de a fi împlinit 90 de ani. După stilizări de
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
valoroase, publicate în anii 1970- 1980, care au dat tuturor sentimentul că aparține falangei de prozatori șaizeciști, care au schimbat fața romanului nostru îmbibat până atunci de realism-socialist. Generația 1960, care vine la rând, are trei reprezentanți de seamă: un romancier, Alexandru Ivasiuc, dispărut la cutremurul din 1977, un poet, Nichita Stănescu, dispărut la 50 de ani, în 1983, dublu aniversat, așa dar, anul acesta, și un critic și istoric literar, E. Simion, singurul octogenar încă activ dintre cei trei. Într-
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
ale propriului trecut, jurnalist dintre cei mai activi și mai plini de vervă, strecurând un grăunte de umor chiar și atunci când comentează dezastrele din Orientul Mijlociu, zona pe care o cercetează cu predilecție, Adrian Cioroianu ni se înfățișează, iată, și ca romancier. Acest Adulter cu smochine și pescăruși (Ed.Curtea veche, 2012) este un roman în sensul deplin al noțiunii, cu epică legată strâns și cu personaje care se rețin. În deschidere Adrian Cioroianu a ținut să-și prevină cititorii că „povestea
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
dedicate poftelor trupești, amorului și meselor nesfârșite. Fiindcă eroii sunt și gurmanzi, iubitori de festinuri, băutori cu mari voluptăți de vin roșu asociat diversităților culinare. Ca și amorul mesele îmbelșugate constituie pentru ei un ritual, un prilej de trăire intensă. Romancierul este de altfel, observăm, un expert în evocarea prânzurilor bogate, a ospețelor rafinate care fac deliciul eroilor săi și, prin extindere, putem să credem că și al său: „Patronul restaurantului ne pusese cu siguranță gând rău. Nici nu ne încălzisem
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
măsluiască adevărul biografic, prin idealizare grosolană, dar nici să nu devină spectacol de mahala, printr-o grosolănie idealizată. Un răspuns mai mult decât credibil oferă prozele lui Alexandru Vlad, publicate nu demult sub titlul Măsline aproape gratis. E drept că romancierul clujean nu-și propune să execute, la comandă, o galerie de chipuri. Doar că, atunci când are ocazia, pune în pagină cu dezinvoltură câte un astfel de crochiu (cele două avându-l ca protagonist pe poetul Ion Mureșan sunt realmente memorabile
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
poate reda universul penitenciar din lipsa unei elementare empatii cu subiectul. La obiecția că în genere literatura nu redă nimic, fiind un univers de sine stătător, replica vine firesc: tocmai de aceea literatura e în declin, fiindcă fantezia personală a romancierului nu mai interesează pe nimeni. Nici un scriitor nu poate sugera prin talent o experiență de claustrare dacă nu a avut parte de ea, de unde și nivelul fatal minor al beletristicii pe care o scrie. Dar cînd Florin Constantin Pavlovici scrie
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
a lui d’Arvor de un personaj care nici măcar nu-i poartă numele. Motivul invocat de toți cei care atacă literatura în justiție este amestecul în viața privată. Să remarcăm două lucruri: unu, relativa lipsă de imaginație a unora din romancierii francezi actuali și doi, confuzia pe care o fac unii cititori între realitate și (auto)ficțiune.
Justiția contra literaturii? () [Corola-journal/Journalistic/3477_a_4802]
-
în potențialitatea unei opere neîncheiate, ci în realitatea operei scrise, un mare prozator. În al doilea rând, era nevoie de această ediție pentru a recupera și alte dimensiuni ale operei lui Pavel Dan. Care nu a fost doar nuvelist - și romancier în pregătire -, ci a scris studii și articole, a cules folclor și, nu în ultimul rând, a fost un activ și interesant epistolograf și diarist. Unele dintre aceste aspecte ale creației sale, date la iveală prin intermediul unor ediții și studii
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
Un istoric și criptolog portughez, tot așa de necredincios ca marele romancier José Saramago, a publicat recent un fel de thriller esoteric despre Iisus. José Rodrigues dos Santos a descoperit în cele 5.000 de texte pe care se sprijină Noul Testament nu mai puțin de 400.000 de erori de tot felul
Iisus, rabin? () [Corola-journal/Journalistic/3493_a_4818]
-
între realitate și ficțiune. E o bandă izolantă. De-a lungul câtorva pagini nu se întâmplă nimic, nu se aude nimic, peisajul pare încremenit, ca și lucrurile sau oamenii. Scriam în Istorie: „Nemișcarea și liniștea sunt o intuiție remarcabilă a romancierului (realist): sunt ca o pauză în marele spectacol al lumii ... Câteva clipe timpul vieții e suspendat: începe timpul ficțiunii.” Acestui interval insonor îi pune capăt abia larma de la cârciumă. Satul începe deodată să freamăte. Drumul nu ne-a condus pașii
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
pașii doar în satul Pripas, dar și în universul imaginar al romanului. Toate romanele realiste cunosc un astfel de spațiu inaugural, chiar dacă el nu este întotdeauna la fel de perceptibil ca în Ion. Necesitatea lui provine tocmai din caracterul realist al romanului. Romancierii realiști ne dau impresia, nu că își inventează lumea, ci că o descoperă. Lumea lor e acolo, reală, precisă în toate detaliile, obiectivă și eternă. De aceea e nevoie de o ramă care s-o separe de lumea cealaltă, în
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
aceea e nevoie de o ramă care s-o separe de lumea cealaltă, în care trăim cu toții. Așa stau lucrurile la Balzac, Thomas Hardy, George Eliot, Johan Bojer, ca să-i pomenim pe cei binecunoscuți lui Rebreanu însuși, și la alți romancieri îndeosebi dorici și ionici. Romanul care se dispensează de acest interval de protecție a ficțiunii este acela corintic, postrealist. Nu e greu de explicat de ce. Nu doar literatura, dar întreaga artă postrealistă, sculptura alegorică, simbolică sau ambientală, pictura non figurativă
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
micuților și ale profesorilor omorâți. Bine că, până una, alta, nu se insistă prea mult” (p. 81). Din foarte plăcută, cartea lui devine, dintr-odată, înduioșătoare. Aventura în mijlocul unui nicăieri altminteri bine reglementat capătă un sens existențial. Iar poetul, criticul, romancierul și, în sfârșit, managerul Andrei Bodiu fac loc omului din spatele acestor măști.
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
cunoaștere decât de ficționalizare. E și motivul pentru care Crăciun respinge schemele prestabilite și proiectele pe termen lung. Orice scriitură e, într-un anumit sens, o improvizație tocmai din cauza caracterului prin excelență imprevizibil al realității: „Normal ar fi ca un romancier să știe de la bun început conformația scheletului căruia încearcă să-i insufle viață și apoi să îmbrace totul în carne. Or, eu nu procedez așa. Nu sunt în stare. Construiesc o parte din schelet și mă grăbesc imediat să o
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
Jean Birnbaum, îl evocă pe eternul și fascinantul (pentru francezi, în mai mare măsură decât pentru români) Panait Istrati. Despre Cioran, Ionescu sau Eliade, nici un cuvințel. Revista îi consideră, probabil, scriitori francezi. „Tomate uriașe și regi blestemați“ Cel mai curtat romancier român care a participat la Salon du Livre de la Paris a fost, incontestabil, Răzvan Rădulescu, pentru romanul Viața și actele lui Ilie Cazane. Tradus de Philippe Loubière, la Editura Zulma, romanul a atras atenția criticii, fiind semnalat în mai multe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
scenaristul filmului 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile al lui Cristian Mungiu, Palme d’Or la Cannes în 2007, precum și regizorul unui film propriu în 2008. Am început să scriu texte ca să-i amuz pe prietenii mei, mărturisește cu modestie romancierul, ca să le fac plăcere, ca să-i fac să râdă.” Și încă: „Trăiesc la Berlin cel puțin jumătate din timp. N-aș suporta să petrec mai mult de o lună altundeva decât în România (acolo se află fiica mea, mama, prietenii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]