12,281 matches
-
evident, deformează mitul în raport de realitatea care-l produce, făcându-l necredibil: „Evident că țăranii lui Grigorescu par «naționali», dacă nu se arată nicăieri că sunt copiați după pictorii de la Barbizon”, scrie Cristina Bogdan. Sau: „... dacă Delacroix făcea portrete romantice la ’48, făcea și Rosenthal.” Iar concluzia sa sub formă interogativă, nu tocmai îmbucurătoare, este logică: „Dar de ce să ne temem că propria noastră identitate a fost creată prin copiere, prin imitare? De ce să ne temem că însăși ideea de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
Evident, sintagma provine din studiul lui Schiller, Über die naive und sentimentalische Dichtung (1796). Teza acestuia e cunoscută: ca atitudine, un artist poate fi ori spontan și energic (ca anticii), ori reflexiv, analitic, înclinat spre melancolie (ca modernii, în speță romantici). Intersecția nu e imposibilă. Dimpotrivă. La noi, Ion Vartic a publicat în urmă cu un deceniu un strălucit eseu despre Cioran, văzut exact așa, naiv și sentimental. De curând, Orhan Pamuk și-a adunat conferințele asupra artei romanului într-o
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de anchetă pe cont propriu. Cam la fel cum face și Anghelache, urmăritorul urmărit. Teme romantice degradate, remestecate, precum aceea a damnării, își fac loc în aceste vieți trunchiate, având o anumită stângă cie care le face (v. mecanica lui Bergson) ridicole. Dar ele nu sunt, la drept vorbind, cu nimic mai puțin tragice decât destinele
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
desenate într-un sens pur liric: altminteri, întâmplările, înfruntările, încăierările sunt lăsate în grija bărbaților atrași în turbioane evenimențiale a căror semnificație le scapă cu desăvârșire. În timp ce Pandora întrupează victima predilectă (în perfectă consonanță cu istoria diverselor „orfeline” ale literaturii romantice și sentimentale din veacul lui Sue, dar și din vecinătatea noastră temporală, ca-n romanele despre Angélique, de Serge și Anne Golon, ori în seriile romanțios-istorice ale lui Juliette Benzoni), inocenta plină de energie și idealul fecioarei sortită să treacă
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
al unui Pirgu nu mai sperie pe nimeni. Nici moartea lui Pașadia în brațele unei ventuze care adora sexul oral, pe numele ei, Rașelica Nachmansohn. În ce o privește pe vestita Pena Corcodușa, ea pare un personaj de-a binelea romantic. Și atunci? Sunt multe deosebiri între moravurile de ieri și cele de azi. Nu mă refer neapărat la cele din romane, deși, cu siguranță, nici ele nu fac excepție. Pirgu și compania sunt o trupă de destrăbălați destul de asemănătoare cu
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
locuit acolo o perioadă. Sora sa a văzut lumina zilei în statul care se află la granița cu România, iar tatăl lui a făcut facultatea în Ucraina. Ziaristul de la România TV și-a început expunerea sub titlul " Nu-i nimic romantic. E tragic". “Mama-i născută (și trăită o bucată de viață) în Ucraina, sor-mea așijderea (mai puțin trăitul), tata a făcut acolo (însă la Harkov) facultatea. Am fost, nu o dată, în Kiev, unchiul meu (plecat demult la cele veșnice
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
schimbarea mentalității europene în jurul anului 1800, transformă conservatorismul tradițional într-o ramură a liberalismului; Chateaubriand, Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville, Goethe ori Stuart Mill, conservatori prin vocație, liberali luminați prin acțiune, au oferit baza gîndirii secolului al XlX-lea. Revoluționarismul romantic și doctrina luptei de clasă, aparent dominante în acest secol, pot fi percepute în adevărata lor lumină doar dacă ținem seama de fundalul conservator-liberal, de permanenta lui opoziție la revoluția aparent triumfătoare. În orice caz, evoluția rapidă a științelor și
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
pompe funebre, „Poarta raiului”, și ajunge în relații intime cu patroana, văduva Roza, căreia îi face un copil. Sfârșitul vieții îl găsește printre copiștii de la Mănăstirea Ferme zu Chiuso. Misteriosul baston al contelui călătorește prin secolul luminilor și prin cel romantic, făcând legătura între cei aleși de destin sau, poate, numai de pana Scribului: Al Optzeci și optulea. „Ambrogio, prima viață” (1679-1771), Al Optzeci și nouălea. „Omul geamăn, precum și A doua viață a lui Ambrogio” (1707-1771) „Doi într-unul,”, Al Nouăzecilea
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
ca destin. Întreg edificiul e constituit dintr-o suită de verigi mai slabe sau mai tari, al căror mobil este de mii de ani „aceeași speranță de nemurire”. Prin amploare și prin aspirație, proiectul Celor O Sută are o latură romantică. Multe din tezele Scribului care contemplă misterul trecerii și al împlinirii destinelor sau al morții sunt în esență, tot romantice. Cum ar fi legătura intrinsecă dintre adevărul istoric și legendă care, în fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
de mii de ani „aceeași speranță de nemurire”. Prin amploare și prin aspirație, proiectul Celor O Sută are o latură romantică. Multe din tezele Scribului care contemplă misterul trecerii și al împlinirii destinelor sau al morții sunt în esență, tot romantice. Cum ar fi legătura intrinsecă dintre adevărul istoric și legendă care, în fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean intră în orizontul unor personaje cum ar fi Al Nouăzeci și doilea și Petru. Cunoașterea Lumii Noi și a paradisului
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
începe să colaboreze ca traducător din limba en gleză cu revista FHM, iar mai apoi, ca editorialist, cu revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max, Unica. În 2009 publică la Editura Humanitas Opere cumplite, volumul unu, iar în 2011, romanul Romantic Porno. This freakshow is the best in town This freakshow is the worst around Tiger Lillies Cuvânt înainte „Reguli de participare. Scrie o povestire la persoana întâi. Nu cădea în amintiri, nu patina în poezie, filozofie sau alte bălării. Povestește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de titlu ca autor al romanelor The Grey World și The Column of Dust. Popularitatea de care Mysticism s-a bucurat în epocă, mai ales în mediile anglofone, nu o justifică drept o operă academică. Dimpotrivă ea este o carte romantică, poziția autoarei fiind una angajată, lipsită de distanța obiectivă a unui studiu de comparatistică religioasă. Ea este în mod declarat o apărare a misticismului, reușind chiar să devină o apologie a lui. În această calitate de autor angajat în misticismul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
seria de anul ăsta. Sunt convins că Evei o să-i placă. Iar cartea? Aveam, cred, vreo 15 ani când am citit-o prima oară. Poate că citind-o și tu, ai să înțelegi cum m-am format ca un iremediabil romantic. Din... revoltă. Îți mai trimit ceva. Un lucru mic, minuscul, păstrat peste 40 de ani, printre amintirile din pachetul meu secret. Tot de la mama. Știu că, deși n-ai avut prilejul s-o cunoști, ai iubit-o. Și, în fine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și abaterea de la dialog nu se contrazic. Rostul vorbirii nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și a nu fi? Încercând să trăiască dincolo de timp, adică de memoria oglinzii, poetul vrea să trăiască dincolo de sine, de mască, de oglindă. Astfel are loc mișcarea din interior spre exterior. Tentativa de a trăi dincolo de memorie, exploatată de literatura romantică (v. Memoriile de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii din Țiganiada, se sperie de pro-pria "vitejie"; are loc atunci o a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara ei putere de a concentra valențe poetice: Absența este incitantă, receptacul de promisiuni, de prezențe viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ale stării de umbră: Stau la umbră, domnule profesor, doar-doar umbra mă va asimila și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după starea de umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi". Acesta nu se închide "între lene și perini, la adăpost", precum declară, viclean, poetul, ci cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este o noutate absolută în toată această mișcare de du-te-vino, generalizată și unanim acceptată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger ne-a învățat că în orice situație omul se comportă proiectiv și e firesc ca în orice realitate care îl implică, el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger ne-a învățat că în orice situație omul se comportă proiectiv și e firesc ca în orice realitate care îl implică, el să găsească ceea ce deja a pus în ea. Cu atât mai șocantă este situația de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]