18,636 matches
-
care ducea peste dealuri, drum pe care, zicea el, îl cunoștea bine. Își spuse în sinea lui : -Iote, mă! Să mă iau după ei, parcă nu știu pe unde să merg ca să ajung mai repede acasă. Cunosc drumul pe de rost. Nu pe-aici am venit la moară, astă vară cu tuțu? Așa-i zicea el lui taică-su, Iancu Stelaru din Traian : tuțu. Venise cu tuțu aici, la moară, pe la sfârșitul lui iulie. Moară vestită că face făină bună și
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
și zâmbești. Bunicule, te strigă nepoțelul În suflet simt o bucurie Dar în pieptu-ți clopoțelul Alarmă dă o sonerie. E bine anii să-i aduni Să râzi de tot ce-a fost S-ajungeți și voi bătrâni Îndeplinind al vieții rost. 19 ianuarie 2001 Referință Bibliografică: La aniversare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA ANIVERSARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_aniversare.html [Corola-blog/BlogPost/351378_a_352707]
-
din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet de fluture alb Căzu-n capcana neagră-a minții, Frenetic pâlpâie cu aripile-ntinate De cenușa gândurilor sale triste. Intuiția ca-ntotdeauna nu-l părăsește, Șoapte-i trimite :oprește-te Nu are rost să te mai zbați, Învață și Negrul să-l accepți! -Ciudat ,își spuse el mândru Albul meu să-l împart cu Negru? Voi face totuși compromisu-acesta, E singura mea șansă-n astă viață! Eliberat de-a minții strânsoare Năucit încă
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1455715206.html [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
adoptivi acolo, la oraș. Soții Romanescu își recăpătaseră apartamentul din Brașov. Însă nimic nu mai era ca înainte. Niciodată n-au înnoptat acolo. Au hotărât să-l vândă și să-și cumpere o casă în Baia Mare. În acel oraș era rostul lor. Au căutat zile întregi. Una avea curtea prea mică, alta nu era suficient luminată ori scările interioare se răsuceau brusc. În sfârșit, pe o stradă liniștită, cu doi plopi la poartă, îi aștepta casa visată. Nu avea etaj, însă
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xxii_gina_zaharia_1374778631.html [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
Pe cruce, pe stea, pe vecie...” (Vina). Florin Iordache (România, prof., dr., poet, prozator, dramaturg) este scriitorul care deseori se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un ocean de aer,/ Trec prin anotimpul, nedefinit, anost.../ Ascult materia cum picură a vaier!”(Clipa de amor). Pe când Ion Rotaru ne vorbește despre Florin Iordache astfel: “Încă din citirea poeziilor și prozelor sale de la diferite
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
și părul și gâtul și buricul și încotro nemaiavând de primăvară aș recunoaște c-am descoperit nimicul Ce poezie frumoasă ești iubito și eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o și-am priceput că toate au un rost Și aia și aceasta și aceea ce chestie perfectă e femeia Costel Zăgan, CEZEISME, 2005 Referință Bibliografică: CEZEISMUL SĂPTĂMÂNII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan
CEZEISMUL SĂPTĂMÂNII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1456857152.html [Corola-blog/BlogPost/365970_a_367299]
-
că sunt poetul ce pare că-i căzut/ Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,/ Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet/ Iubirea pentru tine, în tainic alfabet.” (Azi vreau să-ți scriu, iubito) Poetul descoperă în iubire unicul rost pe acest pământ. În brațele iubirii totul are sens, de aceea îi închină o odă. Poem sublim, sărutul iubirii îl închide în sfera frumuseții desăvârșite, acolo nu există temeri, îndoieli sau tristeți. Cer senin și stea preacurată, iubirea e un
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1427115049.html [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
așez pe piatra de hotar a timpului: de o parte trecutul, de altă parte prezentul. Cum să nu te uiți îndărăt, când ți se face dor de ce-a fost?! De rânduiala care exista în toate. Când se știa un rost al lucrurilor. Unde începeau și unde se terminau. Când se bucura omul de răsăritul Soarelui și sosirea Primăverii. Când se mulțumea omul cu două odăi în care să ierneze și cu vatra focului în care sta fălos cuptorul sau țestul
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_gustul_painii_ronanesti_ioana_stuparu_1380870683.html [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
Mâini de țăran. Aspre dar pline de iubire pentru glie, pentru neam. Mâini sănătoase întru iubire de pământ și de familie. Buruienile se stârpeau cu sapa și cu prășitoarea trasă de vite, mânuită de mâinile iubitoare ale țăranului ce știa rostul lucrurilor. Doamne, ce se întâmplă cu noi, fiii Tăi? De ce ne dai drumul din mâinile Tale? Nu știi că suntem slabi și cădem numaidecât în ispită? Unde o fi respectul pentru pământ? De ce e nemuncit și plin de buruieni, când
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_gustul_painii_ronanesti_ioana_stuparu_1380870683.html [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE (studii de antropologie atitudinală și etnologie aplicată) Motto: „E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
care ducea la somn, cea de întristare (melancolie), care aducea lacrimi și deznădejde și cea de bucurie, a abundenței recoltelor (a hranei). Spiritual, ploaia era și imaginea reîntoarcerii lumii la începuturi, la acea circumstanță a haosului, o continuă remodelare a rosturilor existențiale, după cum iluzia unei ordini putea fi văzută ca o imagine a imaginației noastre, ca o lume întoarsă prin propria ei vedere către creație. Profanul satului era neînțelegătorul care definea insinuantul, în mediul nostru pseudointelectualul, care dorea să fie ceea ce
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Ceea ce am expus, în rândurile de mai sus, nu sunt decât urmări ale unor fenomene existențiale ale unui fost ancestral, o lume a lumii cercului care se învârtește în timpul teluric sub secunda cosmică, care definește viața ca însemn petrecut ca rost sesizabil. Mulți se vor fi așezat, dintre înaintașii celor înțelepți, să caute înțelesul a ceea ce se consideră că viața este o repetare a unei grandioase scene imaginare a imaginii imaginate a existenței umane. O doină populară maramureșeană zice astfel, în
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
apropiat amestecului nesecat de fabulous și fantastic. Două concepte care au dat sens nou vieții omului legat de creație și care, aparent, păreau să fie înrudite ca sistem perfecționat și bine definit scopului existențial al omului ancestral. Ele îi dădeau rost ca îndemn la neînțeles, îl ordonau și îl făceau să își cunoască limitele, un bun simț rânduit lumii satului de însăși comunitatea, care agrea neînțelesul ca mod de viață comunitar. 2. Expozeu despre însemn ca rost ritualic al vieții omului
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ancestral. Ele îi dădeau rost ca îndemn la neînțeles, îl ordonau și îl făceau să își cunoască limitele, un bun simț rânduit lumii satului de însăși comunitatea, care agrea neînțelesul ca mod de viață comunitar. 2. Expozeu despre însemn ca rost ritualic al vieții omului de la sate Nevoia a fost cea care a dezvoltat oamenilor dorința de a crea, diferențiindu-i apoi în pricepuți și nepricepuți. Talentul înnăscut al unora a desăvârșit frumusețea obiectului creat spre folosință sau spre decorarea mediului
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Cibin. Vorba proverbului vechi românesc: ”dar din dar se face Rai”, acesta era adevăratul sens al cuvântului ”dar” pe care baciul Ioan a dorit să-l exprime când ne-a îmbiat să gustăm din băutura aceea. 3. Cutezanța îndemnului și rostul însemnului, ca fapt al apropierii omului de om Se poate ca omul urcat spre înalturi, și aici mă refer la sihaștrii care se refugiau în singurătatea naturii, să capete alte valențe și dorințe a trăi. Să se îndepărteze de lumesc
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
timp erau mai stricte și trebuiau efectuate pe întuneric complet.Am fost nevoit astfel să măsor mental perioade cât mai exacte de ordinul zecilor de secunde și am constatat că îmi reușea destul de bine. Pentru a mă verifica am făcut rost de un cronometru digital cu rezoluție de miime de secundă. Tot în aceeași perioadă constatatesem că puteam estima ora cu mare precizie mai ales până în miezul zilei. Coincidență sau nu, constatasem că tot până în ora 12 ziua puteam să duc
CÂMPUL MENTAL ŞI STAREA DE SĂNĂTATE de GHEORGHE DRĂGAN în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_dragan_campul_mental_si_st_gheorghe_dragan_1329286926.html [Corola-blog/BlogPost/356294_a_357623]
-
în nori: „Și dă-i și luptă.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizăm cu o brutalitate melancolică: După „scîrța-scîrța pe hîrtie”, cade și apogeul, magnific, ca în Valkiria: „Fac rost de niște carne de vită.” Și, mai prin februarie (auzi aici poezie pură, nefalsificată): „ Tinerii Borza și Biță ne însoțesc în nocturnă, că se face economie la luminaa electrică și nici măcar luna nu ne mai ajută ...” În ziua de 3
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Poezia_criticii_ioan_lila_1346051545.html [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
Kaczmarski , qui s'était en partie inspiré des chansons de Vyssotski, rédigea à cette occasion Epitafium dla Włodzimierza Wysockiego ( Épitaphe pour Vladimir Vyssotski ). Iată cum se scrie istoria cea histerică și de aceea am făcut această paranteză ! “ Cu eforturi, facem rost de puțin salam de Sibiu” Mereu am vrut să aflu cum fabricau salamul ăsta, dar nu am reușit niciodată să aflu cînd sacrifică Sibiul!” 15 martie, miercuri: “...inundația de la avocatul Șercău. Nemernicii opresc apa dimineața, apoi îi dau drumul și
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Poezia_criticii_ioan_lila_1346051545.html [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
început să cutreiere zi și noapte parcul, cu o sticlă de vin la îndemână. Toleranți cum îi știm, locuitorii urbei l-au numit Divinu’ și îl priveau cu îngăduință, dacă nu chiar cu invidie, pentru că părea a-și fi găsit rostul în viață. Ca o ciudățenie, era însoțit tot timpul de trei dulăi fioroși, foștii cățelandri ai Larei, cu care se înțelegea foarte bine, folosind un limbaj mixt. Cu timpul a început să vorbească și cu păsărelele, și cu arborii, așa că
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401549646.html [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
ea și pentru Tică. Când o auzi că a citit azi-noapte o carte și că face mâncare, ghici intenția prietenilor săi de a nu-i povesti nimic băiatului. Se gândi că va merge pe la ei deseară, că acum nu are rost să-i deranjeze. Apoi gândindu-se la situația lui cu Livia, se posomorî. Urcă până la etajul doi și intrând pe ușă, strigă: - Liviaaa! - Daaa! îi răspunse aceasta și văzându-l amețit, se sperie. Încercă să-i spună ceva: - Andrei, eu
RĂPIREA (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1453065446.html [Corola-blog/BlogPost/373729_a_375058]
-
învieri/ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri. Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, / Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1437039372.html [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
grup de oameni și pe strada centrală a apărut o mulțime destul de mare, de peste 50-60 de persoane, cu steagurile României în mână, cu o gaură la mijloc, în locul stemei țării, strigând sloganuri anti-Ceaușescu. Cum s-au adunat, de unde au făcut rost așa de repede de steaguri, când le-au decupat, rămâne pentru mine o enigmă de nedezlegat. Cu teamă în suflet, să nu apară milițienii să mă aresteze, ținând strâns fetița de mână, m-am alăturat acestui grup, mergând în spatele lui
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400867577.html [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
urci. Prezența Lui nu te copleșește, ci doar își mărturisește apropierea. Devii, într-o clipă, ceea ce erai de mult, adică asemenea Lui. Te simți stânjenit de prea multa măreție ce ți s-a dat. Până acum credeai că ai un rost, ai ceva de spus, ceva de lăsat în urmă. Acum tăcerea își instaurează propriul ei dialog mut cu Cel ce a părăsit culmile tăcerii din iubire pentru om. Eliberat de povara cuvintelor și de lucrul grăbit al mâinilor, te împărtășești
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ne_simtim_raniti_cand_privim_spinii_unui_trandafir.html [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
care au lucrat privind neîncetat fața plină de iubire a Tatălui. Omul este chemat să reconstituie liturghia cosmică - adică preludiu terestru al frumuseții și armoniei cerești, să reușească o miraculoasă branșare a deșertăciunii acestei lumi la plenitudinea iubirii creatoare de rost, să modeleze lumea în nesfârșite chipuri, făcând-o demnă de Dumnezeu: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ne_simtim_raniti_cand_privim_spinii_unui_trandafir.html [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
pe mâini și picioare dar l-a bandajat.Omuletul îl întreba cum se numește și el răspunse Nickolas,cu o jumătate de gura.Pentru prima dată își folosea numele adevărat,însă nu mai voia să mintă,nu mai avea nici un rost să o faca.Nu știa ce să creadă,avea stări confuze.Pe de o parte se bucură că încă era în viață,pe de altă se gândea la râul pe care era să-l faca.II era necaz că s-
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494159886.html [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]