3,443 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În plină iarnă, ca niște smocuri albe, plutesc pe oglinda liliachie a lacurilor și ghiolurilor, stoluri de lebede. Când apele sunt încătușate sub platoșa de gheață, alunecă, se rostogolesc și plonjează în copcile făcute de pescari. Sunt ca iubitele, albe ca marmura, calde, mlădioase, moi ca mătasea, alunecînd din brațe, sunt elegante ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc pe unde
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
Cremenea este mintea geniului creat să se aprindă când fasciculul de idei îi străpunge cu mii de săgeți creierul. Atunci, literatul se ridică, prinde, tremurând la început, pana cu care scrijelează pe piatra de granit și lasă, apoi, să se rostogolească în cuvinte cerneala din creierul lui ce macerează continuu idei: Și-a strămoșilor credințe, mii de gesturi rituale / E o muzică divină, energii universale..../ Declanșate și-n străfunduri, plânge apa în adâncuri. / Dans, balans, focul planetei se revarsă prin pământuri
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > BULEVARDELE... Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Tăceri neinvitate Mă priveau pe fereastră, Din perdeaua timpului Clipele, picături mari, Se rostogoleau, Zaruri cu numere șterse Umplând paharul nopții Cu dâre albe, spumoase, De cometă. În ochii tăi Drumul meu era minat, În gând Aveai o mitralieră Cu senzori pentru pașii mei. Am luat buchetul de frezii Și aruncam câte una. Minele
BULEVARDELE... de TEO CABEL în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342314_a_343643]
-
o dată nehotărârea și o obligasesă se ridice și să se îmbrace, chiar dacă pentru moment, nu era încă hotărâtăcu privire la programul zilei. Și, în timp ce pentru început își făcea patul ca într-o palidă încercare de a prelua controlul și a rostogoli încă o dată roata rutinei pe făgașul bătătorit, tocmai pe când întindea pătura, într-o fracțiune de secundă înțelegerea venităca flash-ul privirii unui ochi uriaș focusat deasupra tuturor lucrurilor, încremenise precumfracțiunea dilatată a unei clipe într-o dioramă. Și tot ceea ce
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
ia de la capăt, era doar nisipul... timpului. Imaginea apărută în minte cu atâta claritate, o surprinse și o lăsă pe gânduri. Într-o fracțiune de secundă, toate eșecurile, toate tristețile, mâniile, revoltele sau sentimentele de neputință trăite până atunci, se rostogoliseră în hăul întunecat al nonsensului și dintr-odată se simțise cu totul golită de toată agitația de până atunci. O multitudine de imagini, cu gesturile sale mereu grăbite, ce atingeau nisipul cu atâta nerăbdare și inatenție i se derulau cu
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
intenții, dar cum se spune, drumul spre iad doar cu intenții bune este pavat. Și nu știu dacă ai văzut vreodată ce face o pisică înainte de a-și mânca șoarecele. Parcă savurează anticipat momentul și se joacă puțin cu el, rostogolindu-l de colo-colo cu lăbuțele până-l amețește, pândindu-i apoi cu capul aplecat galeș într-o parte orice urmă de mișcare, orice respirație... Cuvintele pe care Angela le spunea, la început păreau să i se desprindă cu dificultate de pe
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe care Angela le spunea, la început păreau să i se desprindă cu dificultate de pe buze, alunecând lent, precum stropii de ceară topită a lumânărilor, însă pe măsură ce vorbea, parcă tot mai îngreunate de povara nădufului pe care-l purtau, se rostogoleau într-o interminabilă avalanșă. Apoi, la fel de neașteptat, tăcu. Tăceau amândouă, parcă așteptând să se risipească ecoul ultimelor cuvinte. - Totuși, spuse Ana într-un târziu, dacă înclin să-ți dau dreptate și să fiu de acord că fiii lui Damian procedează
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
nimic. Din ochii de culoarea castanei coapte, curgeau două rânduri de perle! Alte două rânduri izvorau din cei de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
mai privește cu mirarea topită în surâsul visului frumos. CIULEANDRĂ Cu greu spre dimineață mă desprind din vis și mă trezesc în nălucita îmbrățișare de zile ce mă împresoară cu zidul lor viu nebun vârtej de ciuleandră și iarăși mă rostogolesc ghem de spini în tăcuta singurătate așteptând să mă uimeasc din nou cu o reâncolțire în acest imens deșert la fel ca oricare altul. UNDE Și mai mult mă afund în nisipul fierbinte tot stăruind în încercarea de a uita
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
care ai reinventat-o. - liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației
EST-NORD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342465_a_343794]
-
drac mort și rață înecată?! - Nebuno! Ne-ai speriat de moarte! Am crezut ca ți-ai frânt gâtul! - Ei lasă că n-am pățit nimic! Ela e bine? -întrebă Gabriela de surioara ei care căzuse de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și își făcu loc printre
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu mai pune la suflet toate prostiile... - Ție ți se pare o prostie? Ai văzut și tu cum s-a întâmplat! Își putea frânge gâtul, îți dai seama? Și lacrimile porniră să se rostogolească pe obrajii înroșiți de frig. - Măi Luciana! Exagerezi! Și dacă se întâmpla, ce vină aveam noi? Hai, potolește-te! Asta o infurie atât de tare pe Luciana că izbugni cu toată furia - Insensibilule! Ție nu ți-ar fi păsat dacă
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul tău ți le
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul tău ți le
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde-mi degetele, hai, prinde-mi degetele și împreună, agățați de corida unor împrejurări nedeslușite vom arunca, vom zvârli, vom rostogoli piatra peste sufletul unui om care, uite, blasfemie! a îndrăznit să fie. hei, femeie, tu care te întreci cu cerul, cel pe care îl vrei răstignit sub crivățul pietrei sunt eu, eu, omul pe care ieri l-ai sărutat. Referință
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se înăsprește gerul în zăpadă, Un ceas alearegă orele în fum Și înserarea rece stă să cadă. Spre tine curg iar, gândurile-acum... Clipa de taină-a timpului plecat Rostogolește sângele în vine Neuitând lumina care-a fulgerat Privirea cu razele senine... E ca si cum aș trece prin tunel Și rătăcesc -dar- uit să iau aminte Într-o rugăciune, cuibărită-n el, Plânsu-mi răbufnește în cuvinte... Spre tine curg, iar, gândurile-acum
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]
-
reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Referință Bibliografică
CEL MAI FRUMOS TANGO DIN LUME... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340601_a_341930]
-
Dormea în timp ce partenerul cu care făcea echipă conducea camionul într-o zi de iarnă. L-a răsturnat și accidentul era să-i omoare pe amândoi, iar Chris a fost trezit din somn de zgomotul, șocul și izbiturile camionului care se rostogolea. S-a ales cu o fractură de șold, care a trebuit operată, deasemeni cu alte răni minore. I-au trebuit câteva luni să se refacă și s-a ales cu o pensie de infirmitate de la compania de camioane. - Nu înțeleg
Sindromul de inimă frântă. „Unii dintre părinții mei au fost buni și miloși. Alții au fost reci și nedrepți” () [Corola-blog/BlogPost/338155_a_339484]
-
vânduți și înlocuiți cu unii mai tineri. Nu înlocuiesc mai mult de 15% din efectiv, ca să nu le perturbe ordinea familială. Când se ouă, găinile au nevoie de intimitate. Cuibarele au intrările ferite, cu preșuri din cauciuc portocalii. Ouăle se rostogolesc pe podeaua înclinată și ajung pe o bandă din cauciuc alb cu găuri, ca să stea fixe în conveior, instalația care trece printr‑un tunel de metal pe la toate halele și transportă ouăle în stația de sortare. Acolo, o femeie le
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Odată ce ai cotrobăit jumătate de oraș în căutarea celor mai delicioase mâncăruri (de dragul cititorilor, evident), vine brusc realizarea că după ce am savurât o sumedenie de preparate, am dori ceva dulce și bun. Așadar, am tras aer în piept, ne-am rostogolit prin împrejurimi și am decis că pe săptămâna asta să recomandăm un desert clasic, destul de iubit și care merge savurat la orice oră din zi sau după orice masă copioasă: brownies. Casa Boema La casa Beoma mergi atunci când vrei să
Best brownie in town [Corola-blog/BlogPost/100656_a_101948]
-
și cer, și stele - pe din două... Amintirile verii Pe cărări bătute rareori, în opreliști tainice, frunza mai păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții. Mândră, se ascunde După norii plumburii, Să n-o vadă îndrăgostiții. Când cerul prevestește zorii, Blândă, adoarme Pe
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
sub 40, îmbrăcat în civil, ce problemă va aduce la mine, sunt maiorul Dumitru Agarici, șeful serviciului de accidente de circulație pe municipiul București. În cca. cinci minute i-am povestit, fără nici un menajament, toată situația, cum Pândele s-a rostogolit beat crița peste oglindă mea retrovizoare, cum am complotat să nu declaram accidentul și eu, în schimb, „să mișc din urechi”, ca ei să nu mă toarne. - Pândele Ciupitu, erai beat când s-a produs accidentul? - Trăiți, tovarășu’ maior, eram
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
uit și nu voi uita nicicând teiul lui Eminescu în trunchiul căruia aparent mort a răsărit cu ani în urmă un lujer nou. am puternic înrădăcinată în mine credința că toți vor reveni că toți vor conștientiza că înjurând blamând rostogolind ocara ca pe o bilă de plumb în răsadurile iubirii pământului natal pentru că ei se otrăvesc singuri primind fără știre sămânța racului. sper în trezirea lor gândind bucurie lumină viață curată pentru sufletul și spiritul lor. trupul este efemer și
IUBIND SĂMÂNŢA DE ROMÂN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344453_a_345782]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TE VOI SUNA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar că în noi a înviat somnul albului
TE VOI SUNA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343755_a_345084]