1,696 matches
-
tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
golf cu prietenii de la clubul de golf, cursanții de la școala de ikebana cu cei asemenea lor, se întind până târziu în noapte, om lângă om, gură lângă gură. Nici o privire măcar nu este aruncată bietelor petale care își continuă netulburate rotirea spre neființă, asupra unor capete deja îngrețoșate de atâta sushi și de atâtea snack-uri și de atâta băutură. În întuneric, se vomează sub copacii imperturbabili; chiote tulbură pacea vieții noi care se naște și moare la numai câțiva pași
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privirea prin cameră. Îl vedeam prima oară, avea doi ochi albaștri mari, care sclipeau la lumina lumânărilor inutile și ușor fumegânde, un obraz plin de energie, cu vagi urme de oboseală a bolii care continua să macine în el. În rotirea ei, privirea i s-a oprit în pragul ușii dintre camere, unde stăteam sprijinit, legănându-mă ușor într-o parte și în alta. Mi-a făcut un semn să iau sanviciuri, am negat din cap, i-am arătat paharul burduhănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele aurii ale ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau și ei prin găștile de-aici. Băgați mare și vă mai arăt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În schimb, strădania de a simula talentul îl face antipatic. Din această strădanie rezultă o falsă poezie, incapabilă să emoționeze. Merită examinată „metoda“ prin care poetul lipsit de vocație compune ceva asemănător cu poezia. Într-un volum recent apărut (Nemărginită rotire, prefață de Andrei Strihan, Cartea Românească, București, 2001), el se lansează, cu o dezinvoltură afișată și suspectă, de fapt, o dezinvoltură chinuită, ca dansul unui reumatic, în imaginarea unor întâmplări năstrușnice, crezând că aceste întâmplări sunt semnificative. Nu sunt. Trebuie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
albă, / pari trist. / — Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, / nu, nu“ etc. Solo Har-Herescu se îndepărtează foarte puțin de original: „Pasărea rotindu-se mi-a strigat: / azi ești trist! / Nu, nu sunt trist - i-am spus, / dar pasărea continuându-și rotirea / mi-a strigat: Sufletul ți-e întunecat!“ etc. De ce e trist Solo Har-Herescu nu putem ști (nici noi, nici pasărea). Știm, în schimb, de ce se întristează cei care îi citesc versurile... Poet ´ i S ´ i prefat ´ atori Radu Herjeu, un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschidă fereastra. Își dădu seama că nu are destulă putere pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
crezi. De cealaltă parte a sălii, perechea de chinezi din ascensor, cu mâinile Întinse și cu degetele unuia mângâind degetele celuilalt, căutau doar să se asigure că sunt acolo Împreună și că așa aveau să rămână dacă se pierdea controlul rotirii restaurantului. Johan ar fi dorit ca Încăperea să se Învârtă din ce În ce mai repede. Voia să vadă ce-ar face aceia, căci era Încredințat că n-ar mai fi avut cum să rămână Împreună. Mă duc să mă aranjez puțin și pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o inspirație divină. În mijlocul dansatorilor, ocupam spațiu. Abia dacă am observat că eram priviți. Am fi putut dansa așa o mică veșnicie, deschis și strâns, cu scurte priviri și ușoare strângeri de degete, separat, spre a ne regăsi, împerecheați în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se ridice, să fie imponderabile, mai iuți decât gândul, mai tărăgănat decât timpul când trece. După un ultim blues, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hectar la hotarul lor. * * * De la o vreme, bădia Fodur n-a mai dat pe la Asociație și nici prin sat n-a mai ieșit. În schimb, îi primea pe cei din conducere ori de câte ori aceștia aveau nevoie de povețele lui legate de rotirea culturilor, momentul lansării pe piață a unor produse, momentul începerii unor lucrări, că nimeni altul nu cunoștea mai bine pulsațiile terenurilor de la Bahna și pulsul piețelor din județ și din țară. De Sfântul Nicolai și de alte sărbători discuțiile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-și dea seama că-l observam. Mi-am îndreptat privirea peste umerii lui, dincolo de cercul de lumină. Cînd mă ținea el pe mine, mă privea uneori cu un zîmbet încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dat în cinstea mea și vorbele lui Corto răzbat peste laitmotivul de spume al oceanului. Oare aceasta să fie moartea, reîntâlnirea cu cei care au murit și te cheamă spre ei, cu puterea cu care un maelström te prinde în rotirea sa lichidă ? Corto renunță să își mai ducă gândul până la capăt. În jurul său, până la marginea orizontului, Pacificul rotește valuri și adună pescăruși în vreme ce Corto visează la rătăcitorul Rimbaud. Cum poți să îți închipui moartea cu adevărat, atunci când singura moarte pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
M-AȘ ROTI... M-aș roti, m-aș roti ca în horă, Pe străbunul pământ, m-aș roti Preaslăvind ipostaza de-a fi, Sub rotirea trecândă prin oră; M-aș roti, m-aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
roti ca în horă, Pe străbunul pământ, m-aș roti Preaslăvind ipostaza de-a fi, Sub rotirea trecândă prin oră; M-aș roti, m-aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc pentru toate cuvinte Prin rotiri, tot mereu luminând...
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
aș roti, m-aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc pentru toate cuvinte Prin rotiri, tot mereu luminând...
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități eterne, sentiment veritabil și permanent la d-l Blaga, dar servit stângaci de procedee echivoce. Această ordine trebuie numită "spiritualitate", oricare ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]