2,453 matches
-
deschis ochii, cum se zice. M-am uitat în jos la borcanu’ de iaurt și cum îl curățasem de tot. Îl linsesem până-l curățasem, ca să zic adevăru’, cum zice mama. Arăta de parc-a fost spălat. Nici o urmă de roz pe el; nu se vedea nici picior de rubarbă. M-a deprimat al naibii. Chestia asta n-o să țină, Stacey, mi-am zis io. Asta chiar n-o să țină. Am văzut clar dintr-odată. A fost ca o revelație din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dea ocazia pentru râsete în familie, dar dura prea mult ca să fie vorba de așa ceva. —Charlie, nu fi ridicol. Te-ai enervat că am scos-o din pungă înainte să trebuiască s-o văd? Uite, plicul e-aici - e un roz subtil superb, care se potrivește de minune cu această felicitare de un bun-gust desăvârșit. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, pune-o în plic, lipește-l și dă-mi-l mai târziu sau fă ce-aveai de gând să faci. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă apropiam. Purta o rochie cu dungi de un roz de fetiță și peste ea o haină de piele ieftină, lucioasă. Haina era descheiată, iar o parte se prinsese de balamaua ușii unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sunteți așa mici. Am citit cum ați inventat penicilina și alte chestii acolo, deci tre’ să fie buni ca să te treacă, nu? Îți place ce abțibilduri am pus pe plic? Nu le arunca la gunoi, că-s norocoase și ăla roz cu sclipici e ca să-ți poarte noroc să treci dincoace. Taie-l și ține-l în geantă, o prietenă a mea a făcut așa cu același abțibild și și-a făcut operația după două luni, iar unchiu’ ei a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un lichid albastru electric în ea. — Ai luat Gatorade în loc de apă? — Nu e Gatorade, querida. Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite îndelung. Politicoasă, Adriana se prefăcu că nu observă. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ore și jumătate, mai precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că l-ar recunoaște. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
născut pe Liviu. Liviu s-o luat cu .... Hai, hai și iar hai Pe din gios pe lângă rai Și urci În noapte peste dealuri și treci prin păduri, În mână cu o coroană Împodobită cu flori de hârtie ceruită mov, roz, și albastre, „să nu aduceți flori din alea de grădiniță, să aduceți flori domnești!”, așa au spus la telefon. A murit bunica, bătrâna ta bunică, și odată cu ea s-a dus și o fărâmă a veacului trecut. Ochii și mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe niște poze cu niște copii de țăran din Guatemala, deși nu copiii În sine i-au captat atenția - chiar dacă erau extrem de frumoși. Hainele pe care le purtau au atras-o: minunatele jachete, fuste și rochii multicolore. Nuanțele puternice de roz, portocaliu și verde nu se potriveau, dar În același timp se Îmbinau În mod spectaculos. Două zile mai târziu era În avion. O săptămână mai târziu găsi o mică cooperativă unde se făceau haine manual și Îi pică fisa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la doar opt ani. Da, lucruri de genul ăsta. Ruby stătea În ușa aducându-și aminte conversația aceea și urmărind-o pe Ronnie cum se Îndepărta de pânză pentru a-și privi cea mai recentă lucrare. Culoarea dominantă era un roz puternic cu explozii de albastru, galben și verde smarald. Și, i-ai pus titlu? spuse Ruby intrând În studio. Ronnie se Întoarse cu mâna pe inimă. — Doamne, ce m-ai speriat! strigă ea. Nu, nu i-am dat Încă titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-un malaxor și a doua zi dimineață arătau perfect. După ce i-a mulțumit din belșug lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-se lung pe geam, observă că soarele strălucea, puternic. Începu să scormonească prin mormanul de haine de pe pat, căutând o ținută mai de vară. Până la urmă alese fusta bleu evazată. Avea să-o combine cu bluzița rustică creață, albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea În evidență umerii Încă bronzați și talia. Când dădu să-și scoată tricoul În fața oglinzii, avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy, cât caraghioasă. Era tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
văzut o femeie dezbrăcată, cu picioarele desfăcute larg care arăta de parcă era pe cale să se masturbeze cu o cutie mare pentru cafea. Sigur că suprafața nu era suficient de strălucitoare, și Ruby nu a putut să vadă decât un contur roz nedefinit. Se Îmbrăcă, Încă nesigură dacă vaginul ei era clasa Întâi. În afară de cele o sută de lire cheltuite la salonul de frumusețe, mai fusese și la Selfridges și se răsfățase cu un set extrem de scump de lenjerie intimă de la La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
biroul ei, perfect curat Îmbrăcată Într-un sacou gri-cărbune și cu o bluză albă imaculată. Se uită la Ruby și zâmbi. Bună, Ruby, poftește Înăuntru, te rog. Cu ce pot să te ajut? Ca de-obicei Ruby observă unghiile ei roz pal perfect lăcuite. Ruby se așeză și Îi servi pe tavă povestea cu geamul. Nici o problemă, spuse Jill. Am să mă asigur că va fi reparat. Acum, mai ai nevoie să te ajut cu ceva, pentru că Îmi iau concediu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Crezi că Chanel ar putea să se descurce fără tine o săptămână? Zâmbi strâmb. Fi și cu ea ar putea probabil să se descurce Împreună, dar n-o să fie nevoie. Nu ți-am zis despre ceva. Viitorul nu e tocmai roz pentru Les Sprogs. —De ce? Ea Îi povesti toată tărășenia cu Săptămâna Guatemaleză. Încă mai am câteva săptămâni ca să fac rost de banii cu care să-i cumpăr partea Stellei de afacere, dar nu prea mai am speranțe. Sunt destul de sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lucind la exterior ca smalțul. Văzusem de curând o astfel de scoică. Unde? Sigur că da, era acolo, lângă micul elefant de jad, pe mobila cu furnirul crăpat din casa femeii ăleia. Scoica aceea de prost gust, cu cârlionțul deschizăturii roz și neted ca sexul unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când în când. Acum mă clătinam și mai aprig, mă aplecam înainte, mult înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă simțeam stingherit în preajma lor, tolerat de Egon. Începusem acum să înțeleg, că el îmi îngăduise să asist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va putea tachina pe tema prejudecăților lor republicane); apoi grădina, cu dudul bătrân Întinzându-și umbra peste o peluză largă și netedă, Împrejmuită cu straturi de flori și cu un vechi zid de cărămidă, ale cărui nuanțe bogate de roșu, roz și purpuriu, Întrevăzute printre frunzele și ramurile viței și ale arborilor fructiferi cățărători, erau ca niște pete de vopsea pe paleta unui pictor; și În fine - nu la sfârșit, ci doar ca punct culminant al vizitei - Camera Grădinii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe acolo. Trebuie să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice, care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum calmarul, spuse Ted. — Nu tot atât de evoluat, dar, per ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre murdare... Se Întrerupse brusc, dar respirația i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care dădea concretețe peisajului. Pescărușii țipă mai tare căci fulgerul acela pare că le-a distrus cuiburile. Îți lepezi veșmintele și te așezi pe nisip, direct în aerul rece. Diurna întemeierii se capătă greu, ca un “-Ah!” ieșit din nudul roz al acestei dimineți adolescente. V. părăsitul sînt gol. Îmi e frig și soarele acesta ce apare din mare nu e adevărat. N-are căldură să mă ncălzească. Căci toate în jur sînt false. Obiectele își pierd sensul. Hainelor, deși le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dintre noi să se producă și mai rapid. Se spune că nimic nu unește mai bine oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era așa un miracol. Mi se spusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea nu vrusese ca el să le cumpere și cum prezisese ea că fix asta avea să se întâmple etc. Așa că, din păcate, cele două mașinării au fost aruncate cât colo și lăsate să adune praful, împreună cu pantalonii de trening roz și bentițele de cap împletite roz cu albastru pe care le cumpăraserăm ca să arătăm bine. De fapt, eu și Margaret îi cumpărasem și tatei niște pantaloni roz și o bentiță de cap. Le-a purtat o singură dată ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le cumpere și cum prezisese ea că fix asta avea să se întâmple etc. Așa că, din păcate, cele două mașinării au fost aruncate cât colo și lăsate să adune praful, împreună cu pantalonii de trening roz și bentițele de cap împletite roz cu albastru pe care le cumpăraserăm ca să arătăm bine. De fapt, eu și Margaret îi cumpărasem și tatei niște pantaloni roz și o bentiță de cap. Le-a purtat o singură dată ca să ne distreze pe noi. Cred că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
opt" După ce, în seara precedentă, tata îmi ținuse discursul de îmbărbătare, m-a pupat - stânjenit, totuși m-a pupat - și, deși incapabil să mă privească în ochi, mi-a spus că mă iubește. Apoi a mișcat ușor piciorușul pufos și roz al lui Kate și a plecat din cameră. Eu am zăcut pe pat multă vreme gândindu-mă la ce zisese tata. Și la ceea ce le auzisem discutând pe mama și pe surorile mele mai devreme. Și un soi de schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]