1,828 matches
-
și se hotărî să nu se mai uite la ea. " Trebuie să fie o fetișcană care a ținut de urât tuturor înaintașilor mei din odaia aceasta!" se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei veselă îl rușină. Îi păru rău că a jignit-o, fie și în gând... Petre ieși pe afară după treburi, făcând semn fetei să plece și ea, să lase pe locotenent să se odihnească puțin. Ilona nu se clinti, parcă n-ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-o la oraș, de copil, că tatăl său a vrut să-i dea în mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu groparul, unul face coșciugul, iar celălalt groapa, așa că el nu s-a rușinat să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar atunci eu, care am fost adus aici să-i ucid din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochi ca o strălucire de ură și se statornici într-o privire dușmănoasă, care frigea. Cănd tăcu Marta, își dădu și el seama și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
provocat de denunțul lui Pălăgieșu. De ce s-a dus el oare tocmai atunci să-i ceară iertare? Și de ce s-a simțit atât de fericit când notarul s-a lăsat rugat până a binevoit să-i întindă mîna?... Acum se rușina puțin în sinea sa de umilința de atunci, dar rău nu-i părea, ci mai degrabă c-ar fi săvârșit o faptă bună prin care și-a ușurat inima și a curățit-o. Atunci nici o clipă nu s-a gândit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nevoie de un sprijin sufletesc, murmură căpitanul. ― Așa-i? zise Bologa stăruitor, ca și cum aprobarea l-ar fi întărit. Așa-i?... Așa-i... Un sprijin, căpitane!... Credință, multă, nesfârșită, oarbă... Credința-i Dumnezeu, căpitane! Atunci însă, parcă exuberanța I-ar fi rușinat, se uită la Klapka o clipă și urmă cu alt glas, foarte schimbat: ― Vorbesc, vorbesc și... Nu te supăra! Mi-e plină inima... Te rog! adăugă zâmbind și arătând farfuriile de pe masă. Sunt făcute de logodnica mea... O cheamă Ilona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era deja prea tậrziu, fiecare dintre noi avea probemele lui. N-am rezistat însa tentației de a-i săruta obrazul proaspăt bărbierit, în care am deslușit tainic semnele virilității. M-am rușinat puțin de gestul meu necugetat, izvorật parcă din disperarea apropiatei despărțiri, dar n-aș fi găsit niciodată, oricật de talentată aș fi fost, cuvậntul acela magic prin care să-i pot dărui măcar un singur strop din ambrozia hărăzită zeilor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21. Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22. Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și ultimul văl de pudoare. E adevărat că îl definim lipsit de pudoare pe cel care nu are și nu arată nici o rușine sau reținere în a se comporta în mod incorect și necinstit; mai generic, cine nu se mai rușinează de ceea ce spune sau face. Nu mai sunt obstacole. De aici senzația că oamenilor corupți le merge mereu bine, că reușesc să „apară cinstiți”, „deoarece experiența spune că aceste atitudini produc rezultate bune”. De aici derivă caracterul „triumfalist” al celui
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceasta bine. Străinul zâmbi, sfios: - Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor? Întreabă-i... Întrebîndu-i pe străini, Auta îi tălmăci stăpânului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înspăimîntat că luntrea poate sta în văzduh fără să cadă, fără să zboare și fără măcar să se rotească în cercuri ca vulturii. Străinii îl lăsară să se mire, apoi unul îi aduse aminte: - Umbra n-o mai măsori? Auta se rușină, și se uită repede la săgeata neagră. Se uită puțin, ochii lui fiind de mult obișnuiți cu astfel de măsurători. Strigă: - Bine că ne-am oprit, altfel treceam de el. Acum suntem în dreptul lui, dar trebuie să zburăm spre miazănoapte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dimineață ca mai Întâi să-i dispară Bladesey din minte și din raza vizuală. Tocmai Îmi dau seama că a lăsat pe măsuța din sufragerie casetele pe care le-a cumpărat de la magazinul de discuri. Le arunc afară odată cu gunoiul, rușinat că am participat la o chestie care i-a provocat ignorantului o plăcere măruntă, chiar dacă efemeră. Arunc În cuptor niște cartofi prăjiți de-ai lui McCain În tavă și Încălzesc niște fasole, adăugând praf de curry. Spre marea mea bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stânjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gând să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe când te apropiai de ea, puteai să-ți simți fața cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Stînjenul (o prăjină fasonată) este, pentru măsurătoarea rudimentară, un macroetalon, stînjenelul este și el, printre florile de grădină, una din cele mai zvelte și mai Înalte specii. Și poate că această talie Îi dă și aerul ușor stingher de floare rușinată de lujerul prea nedrept avîntat deasupra straturilor de flori mărunte ce o Înconjoară. Iată Însă o floare care, Într-o etimologie poate Închipuită, are un nume predestinat stînjenelii. (Nu e oare ciudat că o lungime și zveltețe excesive fac ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deajuns. Fereastra nu este pentru ea termopanul protector, ci modalitatea de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele glacial primește căldura acestui zîmbet copilăros, un pic rușinat de dintele lipsă În fața impecabilei lui danturi. Șevalet uitat șevalet uitatumbra unui nor peste schița soarelui Manuela Dragomirescu Sintagma șevalet uitat evocă, fără doar și poate, acel obiect folosit de pictor ca suport pentru pînza pe care o zugrăvește, aflat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi, 97, 7). "Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit" (Deuteronomul, 27, 15). "Idolii dumnezeirilor lor să-i ardeți cu foc" (Deuteronomul, 7, 25). Atâta insistență în imprecație face simțită
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
face selecția, spune Bourdieu, are putința de a impune "arbitrariul cultural" ca adevăr universal, însușit de către toți. Legitimarea acestui "arbitrariu cultural" face ca orice subcultură, contracultură care nu se revendică de la el să apară ca "ilegitimă". Membrii sub-socioculturilor se pot "rușina" că fac parte din ele și să caute să ajungă la cultura legitimată, "legitimă". Școala legitimează arbitrariul selectat pe care îl inculcă, îl transmite, ca pe cultura școlară legitimă. Și nu face acest lucru cu forța, prin violență manifestă, ci
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Epistole, epist. 214, III, în PSB, vol. 12, p. 440) „... ereticul este cu adevărat viclean și are inima stricată și aplecată spre necredință în toate privințele. Căci iată, fiind respinși în toate și arătați goliți de orice înțelegere, nu se rușinează, ci ca fiara numită de miturile eline hidră, după ce sunt uciși șerpii dinainte, naște alți șerpi, întrecându-se cu ucigătorul lor prin nașterea altora, așa și dușmanii și urâtorii lui Dumnezeu, plângând sufletește pe ruinele argu mentelor ce le-au
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
au folosit, născocesc alte și alte argumente prostești. Și socotind că adevărul e dușman al lor, născocesc noi obiecții împotriva lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar fugi și diavolul însuși, tatăl lor, născocesc alte argumente, pe care le mormăie, unora șoptindu-le, altora bâzâindu-le ca niște muște ...”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, LVIII-LIX, în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Mi slujește cineva,să-Mi urmeze Mie, și unde Eu sunt, acolo va fi și sluga Mea” (Ioan 12,26). Neurmarea Sa ar însemna rămânerea „afară” (Ioan 12, 31) și arduce la pierderea acestei asemănări: „De cel ce se va rușina de Mineși de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și FiulOmului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 38). Aceste cuvinte pătrunzătoare nu i aumișcat pe cei ce
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Mea” (Ioan 12,26). Neurmarea Sa ar însemna rămânerea „afară” (Ioan 12, 31) și arduce la pierderea acestei asemănări: „De cel ce se va rușina de Mineși de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și FiulOmului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 38). Aceste cuvinte pătrunzătoare nu i aumișcat pe cei ce erau ca Iuda, ca o dovadă că „nimeni nu poate slujila doi domni” (Matei 6, 24
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
vinăși să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36), adică ei să nu fie cacei ce fug de la „Fața” Lui slăvită ca și Adam după păcatul strămoșesc: „Rămâneți întru El ca să avem îndrăzneală când se va arăta șisă nu ne rușinăm de El la venirea Lui” (1 Ioan 2, 28). Dar rațiuneacea mai importantă a Înălțării Sale este aceea, nu ca ei să fie luați la cer,pe de o parte, nici ca El să fie mereu cu ei după Înviere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sub obrocul minții (Matei 5, 15). Slujirea lor în DuhulTatălui este mai adâncă, mai părintească decât cea a părinților dinlume prin dăruire totală de sine ca Jertfă răscumpărătoare: „De se varușina cineva de Mine și de cuvintele Mele... se va rușina și FiulOmului când va veni întru slava Sa cu sfinții îngeri (Luca 9, 26).„De va greși cineva împotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar de vagreși cineva împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta” (Matei 12, 31-32), care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]