4,629 matches
-
în care apărea goală sau aproape goală. Era provocatoare, fascinantă, seducătoare. Nu te puteai sătura văzând-o și dorind-o. Tom se întreba câți masculi o privesc și o visează? Mulți, desigur. Oare poate el dormi liniștit? Nu, nici în ruptul capului. Îi explică neliniștea lui. - Dar asta e meseria mea, zise ea cu un orgoliu senin, știai de la început. Nu ți-am ascuns nimic. - Nu te-am văzut însă în această postură nici măcar în intimitatea noastră. Cum te poți arăta
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
în biroul său când îți ceri drepturile. Doar l-am votat și noi! - Data trecută, când m-am enervat, în loc să lovesc cu pumnul în masă, am nimerit cu brațul în dungă și-am stat câteva săptămâni în spital cu el rupt... Sunt pățit... Mai bine să discutăm despre rufe... Ce s-a întâmplat cu culmea cea veche? - Costele, eram sigură că n-ai observat! Când ieși pe balcon ești cu ochii holbați după fițe!... Dacă priveai în interior și nu la
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
-l analizăm. Vă mulțumim. Cutărăscu.” Comportamentul a devenit tipic mafiot. Aroganța e la ea acasă. Au treabă parlamentarii!?! Multă treabă! În timp ce noi le plătim drepturile! Senatorii (ce cuvânt, ce acoperire ar trebui să aibă!?!) sunt în vacanță. Electorală! Muncesc, pe rupte. Prin satele și orașele patriei. Da, ei au drepturile achitate la zi. Cu vârf și îndesat! Noi... murim cu dreptatea în brațe! Deputații nici la votul pentru ridicarea imunității baronului cu puii grill luați moca (doar 70 de tone?!), n-
TABLETA DE WEEKEND (63): CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR! (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350696_a_352025]
-
unui haotic drum. Mireasma ta, iubito, și nectarul din mine așteaptă pe taraba unui târg de suspine, fără promoții cu lume la rând și fără un loc la cineva-n gând, doar eu, iubito, numai eu mă sprijin de spada ruptă ca un aheu, să te păstrez perpetuu în sufletul meu... 28-03-11 La noi acasă plopii La noi acasă plopii, tot se duc mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O, TEMPORA! O, MORES! În vremurile noastre, Ștrul se plimba pe cheile Dâmboviței, când îl vede la un colț de stradă pe Ițic, prăvălit la pământ, cu hainele rupte, cu pielea cadaverică, cu ochii închiși. Îl ridică, îl ia în brațe, și începe să îl resusciteze: - Ițic, Ițic, sunt eu, Ștrul, colegul tău de grădiniță! Ce ți s-a întâmplat? Ițic i se smulge din brațe, cu ochii închiși
O, TEMPORA! O, MORES! de JIANU LIVIU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358807_a_360136]
-
sfântă de mamă, / Bucură-te, leagăn de bucurie, / Bucură-te, fericire fără durere și teamă, / Bucură-te, sfânta lui Dumnezeu omenie - // Bucură-te, prea cucernică armonie !” Numele Prea Sfintei Fecioare Maria este asemuit cu o “țară de lut cu sufletul rupt: / Îngropată în cer, lângă inima Domnului, / Și în cer îngropată, la picioarele Domnului, / Bucură-te, Mântuitorule început!” Nu mai puțin frumoasă este poezia-litanie: “Rugăciune la degetul arătător al Sfântului Nicodim de la Tismana” - la 600 de ani de la mutarea Lui la
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
din cărțile despre viețile sfinților: “Desculț, din sat în sat, când mai treceai / Te întrebau copiii fără vină: Ce ne mai dai, ce daruri, în ce rai, / Când n-ai decât o traistă de lumină? // Și prin orașe, cu cojocul rupt, / Când îți târai cucernica lumină, / Te întrebau: azi, din opritul fruct, / Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
amăgesc că îndată reapare, și mă pune din nou în derută, spulberându-mi și bruma de încredere care îmi mai rămăsese. În jurul meu copii sărmani caută după fiare pe câmp. Îi văd trecând cu câte o sapă cioantă, cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul tot la groapa de gunoi după mâncare și încep să sape la întâmplare, poate dau de vreo bucată de șină, de vreun fier ruginit sau de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
le pun colacul de salvare, înainte de ridicarea ancorei. Călătoria începe oricum. La finalul poveștii, aleg barca albă. Nava o las în plutire. Unic gând îmbarc-debarc, după o prelungă pauză între două semințe de floarea soarelui și o pasăre cu ciocul rupt. - noaptea, 17 august - (din volumul "Penitențe 2013 - înveți să cânți tăcând", în curs de apariție) Referință Bibliografică: “Nu eu sunt bufonul” / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]
-
inima-i plânge „Din gard s-au rupt încet, încet ulucii...” Își zice-n gând și mâinile își frânge. Măicuță dragă, chiar plecați în lume Noi te purtăm în suflet cu mândrie În munți cerniți sau mările cu spume Căci rupți am fost de astă tristă glie Muncim, pribegi, străini, fără simbrie De la cicoii noi ce ne-o pângăresc Ne este dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
temea că nu-i va reuși ca s-o aducă pe Didina în patul boierului, știind de la mai mulți înstăriți care încercaseră s-o facă să-și înșele bărbatul, dar toți au rămas cu buzele umflate, Didina nu voia în ruptul capului să-și calce în picioare mândria de femeie cinstită pentru niște bani blestemați, sau alte cadouri ce i se ofereau... Dar cum pișicherul era uns cu toate alifiile, șmecherii pe care bărbații le cunosc din încercările lor de-a
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
și ultima dată, iar de iertat... mai treci pe la sfânta biserică unde-l găsești pe taica popa Cezar, păcătosule!... Îți curg balele după bunul altuia, ai? Cheflii râdeau cu gura pănă la urechi, iar împricinatul își înghițea limba și, în ruptul capului, nu mai repeta „păcatul” fiindcă știa că nu va mai fi primit de coana Marița, care avea în slujbă pe unul Drăgănel Pumnu, un vlăjgan de doi metri, omul care rezolva scandalurile în doi timpi și trei mișcări. Drăgănel
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
valuri, pe-urmă la nemțoaica lor Și-au plecat în largul zării înotând cu mare zor. Beduinii, vai de dânșii, cum nu au prea multe-n bilă Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă. Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă, Blestemându-și a ei soartă îi privește pofticioasă. Mexicanii se-apucară cu bărbații să trateze Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze. Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă Povestindu-le
POEZIE SATIRICĂ de SORIN OLARIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359429_a_360758]
-
de pagini cu lozinca: "Căderile de la etaj sunt cele mai rele." .... Doar ca să mă trezesc cu el zdrobit, livrat în miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un picior cu fractură deschisă, coaste rupte, scalpul numai o rană, fata tăiată în câteva locuri, maxilarul deplasat, două cratime în locul ochilor. Cum să-l fi recunoscut? Doar când mi-a spus parolă: "Căderile de la etaj..." Să-l fi dus la spital? Nici nu încăpea discuție. Ar
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
au ridicat să plece. Și-au luat rămas bun fără a-și ascunde îngrijorarea ce li se citea în priviri și au promis să se mai vadă. Lucica își dădu cu părerea că Eugen n-ar părea să aibă ceva rupt dar că, după atâtea lovituri primite, probabil durerea va persista încă vreo câteva zile și din cauza aceasta ar trebui să nu facă efort în perioada următoare. Cu toate rugămințile băiatului de a trece prin Piața Palatului, tatăl s-a opus
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
am lovit cu putere de realitate. De o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
iarba din anul acesta, cea care va răsări peste iarba uscată din anii trecuți! Nu știu de ce peste tot, în păduri, se văd pene de păsări mici mâncate de ulii și de vulpi. Nu știu de ce găsesc bucăți de greble rupte, fără dinți, aruncate prin poieni. Nu știu de ce copiii aruncă atâtea pietre prin fânețuri încât cosașii, la vară, își vor știrbi coasele în ele!... Nu știu de ce sunt atâtea zile frumoase, dacă după ele vin atâtea ploi și vremi mohorâte
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
alta, părinții nu reușeau să le asigure cele necesare copiilor lor. La început de decembrie, băiețelul împlinea zece anișori și, văzând că părinții nu au posibilitatea să-i cumpere ghete și că nu mai poate umbla prin zăpadă cu cele rupte, îi vine o idee: să îi scrie o scrisoare lui Dumnezeu să îi trimită ghete noi. Scrie scrisoarea și o pune la poștă. Omul care distribuia scrisorile a ținut această carte poștală câteva zile, după care i-a spus șefului
VINE, VINE..., VINE “MOŞU” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360399_a_361728]
-
spre plajă. Cobor din barcă și merg pe plajă să văd dacă cunosc ceva. Am dat la un moment dat de discoteca circulară de pe plaja Venus, astfel am aflat unde ne aflam. Din nou am trecut peste parâma cu plase rupte, smulse de furtună cine știe de pe unde și purtate spre mal, apoi pornind motorul am încercat să mergem paralel cu digul. Cu toate că țineam barca direcționată spre larg, barca a mers tot unde a vrut ea. Ceața și umbrele ne creau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
adaug otrava la dulcele pas pe bârna valorilor îngropate între două clepsidre, două turnuri, două ferestre. sunt actorul de catifea, cu brațele asprite de fiarele pădurilor roșii. mușcăturile mă trezesc. văd secvențe de timp, lovind sacadat tâmplele ierburilor. crengi, rădăcini rupte râd într-un trosnet scurt. uneori, la apus, devin albe pădurile. umbrele hohotesc prin câmpuri de flăcări. florile mimilor cad. deasupra cuvintelor se răsucesc șerpii nerostirilor. înfrunt o lume de mucava. sunt actorul de catifea- incoloră atingere mă destramă. scena
STARE7 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360597_a_361926]
-
Unu este un cârlig Cu nasu-ascuțit de frig, Doi o lebădă frumoasă Care a plecat spre casă. Trei e un cocor în zbor Spre țări calde călător, Patru, scaun răsturnat, Pe el nu m-am așezat. Cinci, seceră cu coadă ruptă Dintr-un lan de grâu se-nfruptă, Șase, lacăt desfăcut, Buzunarul l-a-ncăput, Șapte este parcă-o coasă Peste iarbă grasă trasă, Opt sunt doi covrigi lipiți Pentru mine pregătiți, Nouă, lacătul întors Ce din buzunar l-am scos, Zece, un
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Pot să trec la adunat. Alfabetul A e- o scară la un pom, B e micul pui de om, C e cercelușul prins, D e arcul meu întins, E e piaptăn fără zimți, F e peria de dinți G, cercelul rupt ușor H, o scară de-un picior I, săgeată înțeleaptă Î, spre ceruri se îndreaptă J, un polonic cu supă K, un lemn ce-o să se rupă L, nuiaua s-a-ndoit M, andrele de-mpletit N, o treaptă înclinată O
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
cortinei uriașe, râd, se distrează și nu le pasă de mulțimea din fața lor. Ei joacă doar spectacolul. Scena este numai a lor. Dar zadarnică le este truda. Sunt capete de șerpi care au rămas din vremurile acelei bucăți de timp rupte, capete care de la înălțimea turmelor lor, aruncă limbi veninoase spre mințile rămase înțepenite pe acea bucată de roată a istoriei. Florile inimilor se îndoaie sub lumini de culori. Fețele culeg zâmbetul din privirile gândurilor celor de lângă ei. Nu este întuneric
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
primăverii sale. Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori, iar trilul sfânt de ciocârlie, i-a presărat voioșia cu o luncă de flori. Neastâmpărul tinereții i-a adunat gândurile, l-a înmiresmat cu nădejdi de trandafir, risipindu-și visurile rupte. Ca un potir de cer și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
spre noapte, spre munte sau spre mare sau spre orice altceva din ceea ce-o înconjoară, centrul universului său poetic îl constituie aceeași legătură de netăgăduit dintre renașterea fizică și renașterea spirituală: „Primăvara asta-i clipă, de visare și iubit/ Ruptă chiar din veșnicia vieții-n infinit” („Pastel”). O asociere sensibilă a exploziei de floare și culoare din timpul primăverii cu cel mai frumos sentiment ce poate anima ființa umană, dragostea - prinde contur în creațiile Marinei Glodici, lăsând loc subtil pentru
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]