1,892 matches
-
toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
tânără din Chile plânge cu lacrimi de sânge. Yaritza Oliva, o tânără în vârstă de 20 de ani, din satul chilian Purranque, a început să plângă cu lacrimi de sânge, la începutul acestei luni. Fără a acuza alte afecțiuni, femeia sângerează din ochi atunci când plânge, de mai multe ori pe zi, scrie corriere.it. Deși a mers la consult, la mai mulți medici, și a fost supusă mai multor investigații, Yaritza nu a putut afla un diagnostic clar în legătură cu afecțiunea de
Caz inexplicabil: Yaritza Oliva plânge cu lacrimi de sânge - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63959_a_65284]
-
martiri ai onoarei și idealului în stare de jertfă și eroism: "Iată dintr-o dată zece mucenici care se bat cu pumnul în piept, apar în balcoane ziua-n amiaza mare, ținând discursuri trecătorilor buimăciți, și fac întruniri publice, în care sângeră pentru binele obștesc" 10. Un fapt cotidian, nu bun pentru glumă, incendiul de la Calafat, are chip de farsă: din prea mare grabă, pompierii ajung la locul pârjolului cu sacalele goale. Care este simbolistica întâmplării? "Nu lipsesc bunăvoințele, poate nici competențele
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
pentru a dovedi acest lucru, vor avea prilejul să constate că liderul PRM i-a mințit fără scrupule. Cu o gândire politică retardată, asemănătoare aceleia a lui Ceaușescu, din vina istorică a căruia România e și astăzi o țară care sângerează economic, C.V. Tudor e pe punctul de a lichida toate posibilitățile pe care le-a câștigat România, cu ajutorul "țapului" și al "partidelor trădătoare" pentru a se integra între statele Uniunii Europene. Cei care s-au lăsat păcăliți de promisiunile lui
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
registrul tradiționalist pe care l-a adoptat oarecum obligatoriu. Versul lui Grigore Vieru e cabrat de revoltă, purtător al unei sarcini incandescente, care-l particularizează, inclusiv sub unghiul plastic. Compunîndu-se contrastant, imaginile conturează un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în biserici/ icoana, pristolul.// Atenție:/ vin politrucii/ care vor bate în masă/ cu tovarăș pistolul.// Învață citirea și scrisul/ copiii noștri plăpînzi ca macii,/ parcă vorbind literei:/ «ținem la tine».// Atenție:/ vin maniacii/ care vor scoate ochii/ scrierii noastre latine
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
lătrături de câini/ Tăiate de nechezuri/ ori strigăt de cocoș" și tabloul, inspirat parcă dintr-o natură moartă olandeză, al preparatelor ce excită apetitul și tocmai de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
existenței și cât de convingător poate suna un glas ,mic", adică șoptit, pe deasupra multiplicității și fragmentarului lucrurilor: ,după spulberate liniști/ mai rămâne totuși ceva/ un adevăr simplu ca pâinea/ ca apa/ ca duhul cuvintelor prins/ în singurătatea rostirii/ după ce a sângerat îndeajuns" (Lumină albă).
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
același subiect este extrem de periculoasă, iar Thomas supralicitează fără să realizeze fragilitatea psihică a elevei sale. Exisă un punct de la care plecând frontiera dintre realitate și fantasmă se diluează tot mai mult, împingând personajul în labirintul propriilor ficțiuni. Degetele îi sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră. Toate acestea fac parte din același regim fantasmal în care trăiește Nina, însă înduioșător
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
lipsește totuși elanul erotic, și nici adorația psalmică, eufonică, presărată cu asonanțe de sorginte folclorică, în timp ce metaforele inedite aparțin mai degrabă de repertoriul extazului thanatic. "O armonie rece, a morții, / mă face să ascult/ ninsoarea ce cade pe gânduri,/ obsedant sângerându-le.// Stau în casa rece./ Cu pleoapele reci încerc/ să-mi încălzesc așternutul". Poetul ce definește memorabil tran-tran-ul cotidianului ("Urâtul se târăște prea sigur/ pe aceste șenile imposibile/ ale zilelor") nu are altă soluție decât cea de a evada în
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
fluture într-un punct al globului produc o tornadă într-un alt punct. Ce urmărește Olvido care fotografiază obiecte și susține idei stranii: "Adevărul stă în lucruri, nu în noi. Dar ele au nevoie de noi ca să se manifeste"; Lucrurile sângerează ca oamenii". Olvido are intuiția experienței pe care o traversează iubitul ei: "Fotografiezi persoane care caută liniile drepte și curbe ce le vor ucide. (...) Fotografiezi lucrurile căutând unghiurile de unde vor începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
nereușite, liderul satului a dat dovadă de un comportament inimaginabil. A scos un cuțit pe care îl purta mereu la el și a tăiat-o pe fetiță cu scopul de a-i face vaginul mai mare. Fetița a început să sângereze puternic, iar în tot acest timp bărbatul o viola. A avut o eșarfă în gură, așa că strigătele ei de durere nu au fost auzite de cei din camera alăturată. După terminarea actului sexual, bărbatul s-a ridicat și s-a
Poveste cutremurătoare! Ce a pățit o fetiță de 8 ani în noaptea nunții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64247_a_65572]
-
A avut o eșarfă în gură, așa că strigătele ei de durere nu au fost auzite de cei din camera alăturată. După terminarea actului sexual, bărbatul s-a ridicat și s-a șters cu un prosop, lăsând-o pe fetiță să sângereze în continuare. Nu a cerut ajutorul pentru că s-ar fi făcut de râs, iar familia fetiței l-ar fi omorât. Aflată în stare de șoc, fetița de 8 ani a sângerat toată noaptea, iar dimineață a murit...cu ochii deschiși
Poveste cutremurătoare! Ce a pățit o fetiță de 8 ani în noaptea nunții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64247_a_65572]
-
șters cu un prosop, lăsând-o pe fetiță să sângereze în continuare. Nu a cerut ajutorul pentru că s-ar fi făcut de râs, iar familia fetiței l-ar fi omorât. Aflată în stare de șoc, fetița de 8 ani a sângerat toată noaptea, iar dimineață a murit...cu ochii deschiși. Familia a a dus-o la spălat pentru că așa este ritualul, însă nimeni din cei care au văzut-o pe fetiță goală nu a îndrăznit să pună vreo întrebare cu privire la rănile
Poveste cutremurătoare! Ce a pățit o fetiță de 8 ani în noaptea nunții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64247_a_65572]
-
lungă de 10 centimetri. După mai bine de 12 ore de stat cu furculița introdusă pe uretra penisului, bătrânul nu a mai suportat durerile și a mers la urgență la Spitalul din Canberra. Aici, bătrânul s-a plâns medicilor că sângerează atunci când urinează. Când i-au făcut o radiografie, medicii au rămas cu gura căscată de ceea ce au descoperit, o furculița lungă de 10 cm. Ulterior, după ce au identificat motivul sângerării, medicii l-au sedat pe bătrân și i-au extras
Ce și-a introdus în penis pentru plăcere. Vezi radiografia by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63536_a_64861]
-
clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
caz, victima este rezultatul unui context obiectiv, destul de normal. Victima autentică, dimpotrivă, pare a fi fructul propriei sale fatalități subiective. În absența agresiunii victimizatoare, ea și-ar pierde identitatea, statutul și "gloria". Ce sens ar mai avea dacă n-ar sângera, eventual chiar în mod inutil? Ce proiect ar fi acela în care victima n-ar mai simți voluptatea călcării în picioare sau deliciul revoltei tardive și vane? Și cum să nu fie românul o victimă: a istoriei, a ungurilor, a
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
atare "logică"! Formă își adjudeca o "recompensă" a funcției sale particularizatoare, prin cutezanța internă, prin "infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu o indeterminare în altă cheie, cu o transparență a misterului deopotrivă scriptic și ontic: "sîngeram din același braț / zi după zi, din ce in ce mai transparenți, / mai oxidabili... / te sun rar: tăcere, sporovăiala, emoții de stadion; / și totuși am o bucată de întrebare: / pe spaliere crude ce crește, domnule profesor, ce? / cum verdeața stomacului nu mai contează / ridic
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
roșie ce se îndreaptă spre dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
pe Ilie liber? Votați!" Cu numele tău am mințit profesorul, Îngenuncheatul cu diplomă, Plugarul desculț, am mințit tricolorul, Și cu el pe mine mințindu-mă. Iartă-mă, Ilie, de-i mai poți ierta În aceiași măsură pe-acei Care-au sângerat pentru viața ta, Dar și pe profitorii mișei! BUNICA MEA Bunica mea cu ochi cuminți, Așa, durut, mi-e și rușine Că-n anii mei tot mai grăbiți Vin tot mai rar, mai rar la tine. mi-e dor de-
Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
puțin îmi pasă/ De țâfne, socoteli, dobânzi, arvună!/ Tot poezia Vieții-i mai frumoasă/ Ia să vedem balanțele cum sună!/” Dincolo de toate, însă poetul are conștiința propriei valori. și de aceea în Autoepitaf singaporean el scrie: E timpul ca să-mi sânger epitaful/ într-un sonet geometru și claustru/ De mine demn, de-al meu stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mărturie că te-am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți fățarnici și eroi, n-o să încalece niciodată grumazul învins de balaur preferă șeaua cuvintelor, zăbala ce sângerează gingia de rime știu să nu vadă sau să răstoarne sensul celor văzute și să înalțe în carul triumfal pe oricine. Ape de primăvară Ape de primăvară, cărțile citite ăși au malul înalt în care lovesc, și zăpada care nu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
jumătate adevărată Și fiecare atom de zăpadă sparge liniștea lunii Dând ora exactă-n cetatea de frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să apropie de mine intonînd imnuri să se uite dedesubt unde prăpastia rînjește în agonie. Dar din el un ochi de sticlă naște cu trudă o noapte de sticlă cît tălpile-mi sîngerează pe podul de fier în geamurile sparte de arlechini plîngăcioși (care înjură orașul care urinează în Trotuș mînjind icoanele din ferestre cu nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]