1,872 matches
-
ea cuprinde astăzi niște țări aflate în război, dar continuă să-i vorbească imaginației. Occidentul a cunoscut, în cursul ultimului secol, mai multe mesianisme, ele avându-l pe om ca principiu și finalitate. Dar cele care fac și acum să sângereze Orientul Apropiat țin de dumnezeire: ele constituie versiunea originală a celorlalte. Oare faptul că m-a încercat în tinerețe nevoia de o religie a mântuirii (socialismul revoluționar) mă predispunea deja la această atitudine oarecum brutală și deplasată, adică la a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vi se spune este în regulă, s-a petrecut conform programului. Cușer. Desigur, din punct de vedere tactic, trebuia ca autorul să se asigure că are în mână toate atuurile, pentru a face acceptată pilula unui Dumnezeu care transpira, urina, sângera. Trebuiau netezite asperitățile, trebuia minimalizată diferența dintre Vechi și Nou. În primul rând ca să liniștească mai-marii. Ca și cum poți îngrășa pe cineva cu firimituri. Și cu riscul de a sacrifica elementul savuros în favoarea exemplarității și exactitatea în favoarea semnificativului (doisprezece apostoli, patruzeci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai ales, pentru că boierimea munteană a trădat mereu interesele țării și a colaborat cu turcii. Faptele voievozilor și ale boierilor trebuie să fie judecate în funcție de realitățile politice. După moartea lui Mircea cel Mare au urmat ani de lupte, care au sângerat țara în deceniile trei, patru și șase. S-a dovedit atunci că Muntenia, izolată, nu putea să obțină o victorie, care să-i asigure independența totală. Voievozii din vremea respectivă, cu excepția lui Vlad Țepeș, nu au dat dovadă nici ei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
citat conține dramatismul solicitant, specific ritualului inițiatic, în decursul căruia acțiunile semnificative sunt marcate prin valoarea atemporală a imperfectului: plecarea cu furca de tors, suportarea evenimentelor și însemnarea trupului. Toate celelalte acțiuni țin de ființa umană vulnerabilă care trebuie să sângereze și să resimtă afectiv mutațiile ontologice. Perfectul simplu prin care sunt redate reacțiile la scenariul inițiatic limitează gravitatea lor, printr-o înscriere în anterioritatea duratei. În basme, apropierea de ritualul primitiv este și mai evidentă: în urma metamorfozelor succesive fecioara nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când martirii libertății noastre au căutat dincoace de Nistru scut în contra călăilor și temnicerilor. În amintirea neștearsă a poporului polon trăiește anul 1863, când acel cavaleresc popor român a deschis curțile și casele sale primitoare revoluționarilor poloni emigrați care au sângerat pentru libertatea poporului lor. Noi, polonii bucovineni, pază la răsărit a poporului polon, care, în momentul acesta, își împreună pe umerii biciuiți prin 150 de ani, purpura sfâșiată în trei părți, a unirii politice a tuturor țărilor polone dintre Marea Baltică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la televizor și În dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești În zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu inima și sufletul să vedem cum Sângerează și astăzi și ne cheamă tainic pe toți! Să vedem Suferința și Durerea fără de margini! Sângele care curge și astăzi pe Golgota se roagă la Tatăl pentru noi toți: „Iartă-i, că nu știu ce fac!”. Dar ca să știm ce facem putem
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am băgat mîna În canapea, În porțiunea dintre spătar și tăblie. Am pipăit: un pieptene, o bucată de cretă, un creion rupt, o monedă de zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă de la deget. O lamă, evident. Am rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe care le scrie, lămuritoare aspra textului editat, avem de-a face cu adevărate interpretări filologice și ideatice ale textului. Iată, bunăoară, ni se oferă exemplul sintagmei "măr însângerat" din poemul Gruie Sânger: Imaginea vizual-picturală cu care se încheie Gruie Sânger, "măr însângerat", este a celor două mere roșii: tatăl și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie a simțământului". Grilă de lectură ce ne-a fost propusă de sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
munți. De când există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub fereastră, când țara ni-i precum o hartă ruptă. și-s tot mai trist, de câte ori mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acuza) a dat un raport nefavorabil, mi s-a luat salariul de Stat, ocări din partea Bucureștiului și apoi mutat la Fărcășeni. Fiind separat de ceilalți nu pot cunoaște alte amănunte. Pr. Alois Donea Roman, 16-III-1992 Poporul meu Iată !... Inima străpunsă Sângerează pentru tine Și văpaia ei ascunsă Vrea să facă numai bine! Te-am iubit peste măsură Și-am venit spre-a ta scăpare, Iară tu rânjind cu urăMi-ai pus curse de pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă nu am la îndemână. Trebuie să sap muntele ori să renunț... Să renunț?! Peste putință! Pentru mine nu există o astfel de posibilitate! De aceea, eu voi săpa, voi săpa, voi săpa până când am să mor! 7
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acesta, din nou superfavorit, ajunge să treacă Pirineii ocupând în clasament o poziție excelentă - Poulidor, Raymond Poulidor, cel numit cu drag de un popor întreg „Poupou”, se răstoarnă în etapa a 15-a lovit de o motocicletă, se rănește grav, sângerează abundent și, când se ridică, constată că toți adversarii săi, care nu-l scăpau din ochi, au tulit-o mărind viteza exact în clipa în care el era pe jos... Ca un nebun, cu fața toată o rană, cu un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fi atât de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel și - mai mult ca sigur - ar fi citite altfel. Dar uitând de vocație, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă e claritatea. Și noi sângerăm, zilnic, confuz... Probabil că și pentru a fi clar trebuie să ai vocație. Căci vocația însângerării, a pierderii de sânge și de iluzii, o avem. 17: Creșterea taxei de scont în Statele Unite și Canada; pe 18 - în Belgia, pe 20
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Să-nalțe pentru toate al mulțumirii glas, Căci el ne-a dat aripa spre zări, cutezătoare Și el ne-învață zborul prin ani fără popas.“ („E tinerețea noastră Partidului datoare“, Scînteia tineretului, 30 aprilie 1958) „De sub cenușă de foc când sângeram în «Țara nimănui», ne răscoleam gândul rănit prin cuvintele lui. Când treceam sub Arcul de Triumf din clipe prefăcute în statui ne înălțam speranțele spre larg prin cuvintele lui. Și azi în miez de vară când soarele coboară din gutui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie. (Lucian Blaga,) CAPITOLUL I La început a fost
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca o slavă... ...Și razele coroanei domnitoare Iau tonuri de rubin, pe când, sub soare, S-aprinde-n zări o Roșie Dumbravă. Dar nu numai statuia, ci și palatul merită să ne reție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucruri definitiv intrate în istorie. Cu drept cuvânt, A.D. Xenopol spune dar, în "Istoria partidelor politice", care întregește opera sa capitală "Istoria românilor": "Dacă Unirea s-a făcut, ea se datorește excluziv Moldovei și în special centrului său, Iașul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului". Dar ce-ar fi fost, dacă lucrurile ar fi decurs altfel și dacă interesele țării ar fi cerut dimpotrivă ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria mea e ca o rană care sîngerează. Și totul este viu și destin În mine, deoarece memoria este destinul meu. Ea m-a Împins, nu zeii și nimeni altcineva, departe de Theba; și mă va urmări pînă la moarte. Ar fi simplu să spun: sîntem ceea ce vor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile, dar acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lotofagii: altceva nu mă mai interesează. Cred că orașele noi au o urgență chiar mai mare decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării pentru a ști că rănile lui Oedip sîngerează În noi sau deloc. Contrar aparențelor, a nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nou cu toată luciditatea de care sînt În stare, dar azi n-aud Întrebările pe care de obicei mi le pun singur. CÎntecul sirenelor plutește acum triumfător deasupra mării. Valurile s-au toropit, corăbiile au aruncat, toate, ancora și Ulise sîngerează sub frînghia ce-i leagă de catarg În glorioasa lumină a acestei zile. Nici un omagiu nu este mai mare pentru Apolo (și nici o frumusețe care să-l dezmintă mai mult) decît o zi clara de iunie Într-o casă ale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al morții. Tocmai de aceea știm să prețuim clipa, pentru că știm cît ne-au sîngerat mîinile ca s-o smulgem din neant. Ochii zeului nostru au văzut pămîntul Înroșit de sînge, au văzut mame strîngînd la piept copii morți, au văzut cum Hera le-a luat mințile lui Ino și lui Athamas. CÎnd s-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]