KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

dreaptă. Pentru că eu sânt păpușarul lui. Lumea din jur este la fel pentru mine și pentru el. Și pe păpușarul meu și pe păpușa mea îi înconjoară câte un Luță și Lumpă și Mimi și voi, toți ceilalți, și care sânt la fel ca voi. Capacul ăsta de bere de jos există și în lumea foarte, foarte mică a păpușarului meu, și în cea foarte, foarte mare a păpușii mele. Pentru că totul e la fel. Dar în păpușarul meu există alt

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
alta ghemul viu care, în poziție fetală, devenise ușor ca un balon.) 3. Femeile nu se împreunează niciodată cu bărbații. Ele poartă în pântece o celulă. Când ating vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din gândac, o broscuță. Din broscuță, un șoarece. Din șoarece, un arici. Din arici, un iepure. Din iepure, o pisică. Din pisică, un câine. Din câine, o maimuță. Din maimuță

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
pisici. Dar cele mai multe își doresc copii. Ele ar putea să nască o ființă mult mai minunată decât un copil, pentru că treptele nașterii nu se termină cu omul. (Și Mendebilul încheie: "Eu am văzut o astfel de ființă.") 4. Oamenii nu sânt toți de un fel. Ei sânt de patru feluri: cei care nu s-au născut, cei care trăiesc, cei care au murit și cei care nici nu s-au născut, nici nu trăiesc, nici nu au murit. Aceștia sânt stelele

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Ele ar putea să nască o ființă mult mai minunată decât un copil, pentru că treptele nașterii nu se termină cu omul. (Și Mendebilul încheie: "Eu am văzut o astfel de ființă.") 4. Oamenii nu sânt toți de un fel. Ei sânt de patru feluri: cei care nu s-au născut, cei care trăiesc, cei care au murit și cei care nici nu s-au născut, nici nu trăiesc, nici nu au murit. Aceștia sânt stelele.( Acest foarte scurt cuvânt Mendebilul l-

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
un metru, trebuie să existe mai multe. Unui infinit oarecare eu îi zic Taur, pentru că am această punguță la gât pe care este brodat un taur și îmi închipui că în punguță am un infinit, un univers întreg în care sânt rnulte lumi ca a noastră. Dar ce e punguța asta pe lângă mine însumi, care sânt făcut dintr-un infinit de puncte? Nu e decât un infinit mai micuț. Și blocul ăsta e un infinit mai mare decât mine. În toată lumea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
am această punguță la gât pe care este brodat un taur și îmi închipui că în punguță am un infinit, un univers întreg în care sânt rnulte lumi ca a noastră. Dar ce e punguța asta pe lângă mine însumi, care sânt făcut dintr-un infinit de puncte? Nu e decât un infinit mai micuț. Și blocul ăsta e un infinit mai mare decât mine. În toată lumea nu există decât infinituri mai mari sau mai mici: scaunul e un infinit, garoafa e

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului, o întreagă lună de vară. Nu făceam nimic fără să-l întrebăm, și părinții noștri, deși se mirau ce curate ne sânt de la o vreme maieurile tetra și bluzițele cu imprimeuri, nu prea vedeau cu ochi buni această dependență care devenea pe zi ce trecea un sevraj. " Ce vă face, mamă, copilul ăsta, de v-a zăpăcit pe toți?" Noi însă nu

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
părinții mei se agitaseră mult să-mi cumpere ghiozdanul și rechizitele pentru primul an de școală). După ce o seară întreagă ne vorbise, din nou, despre Ruslan și Ludmila, Mendebilul rostise acele cuvinte care mi-au rămas atât de dragi: Oamenii sânt de patru feluri: cei care nu s-au născut, cei care trăiesc, cei care au murit și cei care nici nu s-au născut, nici nu trăiesc, nici nu au murit. Aceștia sânt stelele." Urmase gestul acela, ruperea aceea spre

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
început școala și până în vară gașca s-a cam destrămat. Au urmat mai mult de douăzeci de ani anonimi. Am făcut liceul , armata și facultatea și iată-mă belfer. De acum trei luni însă de la visul cu borcanul de hamsteri, sânt cu totul alt om. Nu mai pot. Am noapte de noapte coșmaruri pe care nici nu mai îndrăznesc să le transcriu în caietele de vise. Simt că se apropie ceva, simt un miros de gheață otrăvită care îmi înfioară porii

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
privirea spre mine și a răspuns: "Mijlocie." Am auzit restul întrebărilor ca prin vis. Știam, instinctul meu exacerbat nu mă putea înșela, că se gândise la mine, că despre mine era vorba. Mi se părea că toți știu asta, că sânt deconspirat și că toți vor începe să-și bată joc de mine, de suferința mea ridicolă. Am vrut să plec de-acolo, dar mi-am dat seama că asta m-ar fi trădat și mai tare. Așa că am îndurat totul

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
aș fi putut cere s-o acopere și pe aceea .Așa că ei îmi aduc mâncarea aici, chiar pe birou, și mă veghează în timp ce mănânc repede, grăbindu-mă să reiau firul poveștii. Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii și idei absurde. Sânt convins că fără apariția ei "în viața mea", în anii de liceu, aș fi pierdut definitiv contactul cu lumea reală. Citeam toată ziua și o mare parte din noapte, descoperind, din aproape în aproape, întregi familii de poeți (căci citeam

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
cele auzite de la băieții înnebuniți de muzica rock. Nu auzisem, de exemplu, niciodată de Burda, Chanel, Miss Dior, Helene Rubinstein, Ella, Ohao, Lancôme, Lux, Rexona, nu știam diferența dintre parfumurile amare și cele dulci, credeam că toate deodorantele și șampoanele sânt la fel, că nu merită să umbli o jumătate de zi pentru o pereche de pantofi; că blugii si raiații, ca să nu mai vorbesc de bijuterii, nu sânt făcuți pentru muritorii de rând. Nu cu mult difereau de mine ca

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
dintre parfumurile amare și cele dulci, credeam că toate deodorantele și șampoanele sânt la fel, că nu merită să umbli o jumătate de zi pentru o pereche de pantofi; că blugii si raiații, ca să nu mai vorbesc de bijuterii, nu sânt făcuți pentru muritorii de rând. Nu cu mult difereau de mine ca ignoranță în acest domeniu majoritatea colegelor noastre. care discutau cu ea rezervat, cu teama de-a nu face gafe, așa cum vorbeau cu mine despre literatură. Dar pe ea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
plecat. După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-o iau în serios, o bruscam

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
dizolvarea coloană cu coloană, treaptă cu treaptă, zid cu zid, ca o bucată de zahăr în apă, a edificiului nostru. Oricum, nu mai e nimic de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
zid, ca o bucată de zahăr în apă, a edificiului nostru. Oricum, nu mai e nimic de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe care am ținut atâta să le iau cu mine

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
îmi pierdusem capul cu totul, numai că mie îmi era poate mai teamă decât ei. Actul erotic mi se părea un rit îndepărtat, la care nu-mi venea să cred că voi ajunge vreodată. Mi-era teamă că instinctele nu sânt de ajuns, că nu voi ști ce să fac, cum să fac... Resimțeam amplificat complexul lipsei mele de experiență, știam că eu ar fi trebuit să fiu acela care să știe. Lucrul acesta mi se părea încă un obstacol care

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
ea în poeme, în vise, în amintiri, acolo unde imaginea ei este estetică și inofensivă. Dacă aș ști că mai există vreo șansă ca ea să mă iubească, aș risca, dar e absurd. E adevărat totuși că fără ea nu sânt nimic. Am visat-o azi-noapte. Eram acasă la ea, în holul mare spre care dau toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
acum, în pauză, vorbeau despre o pedală "oa-oa" pe care voiau s-o adapteze la chitara solo a lui Radu. Profesoara de chimie ne-a întrerupt discuția, la care eu asistasem cu destulă invidie și cu sentimentul, reînnoit, că nu sânt bun de nimic, că nu pricep nimic din viață. Aproape în același timp cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Calceola Sandalina, după numele unui foraminifer. Dar Sanda (Sanda era numele ei de familie) era bună prietenă cu Gina, așa că, neinvitată de fapt, Gina s-a luat și ea după noi. Oricum, gașca era încîntată, căci simțise că lucrurile nu sânt în regulă între mine și Gina și sperau că vor asista la vreo scenă tare. Eu mă țineam cât mai departe de ea și-mi dădeam silința să discut însuflețit cu băieții, mai ales că venise vorba despre filme și

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund, pe treptele scării, discutând exquisite de serios despre dragoste, apoi lovitura în plex, pe neașteptate: "Știi, sânt amorezată..." și eu crezând mai întîi, crezând neîncrezător și sperând fără să pot spera, că se referă la mine, dar după un moment: "Azi am băut pentru divorțul nostru, OK? Știu cine va fi viitorul..." La care, deși știam că

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
am distrat toată noaptea și dimineața... Doctorul a trecut adineauri pe la patul meu și m-a întrebat dacă am terminat de scris. Of, Doamne, încă nu. Ce cuprind paginile astea pe care le-am înșirat pe noptieră și pe cearceaf? Sânt ele opera mea, sau Opera ei? Mai pot discerne ce e al ei de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
în iunie, la câteva zile unul după celălalt. Mă uitasem prin nenumărate horoscoape, vulgare de tot sau cu pretenții științifice, și toate erau de acord într-o privință: nici o legătură de dragoste nu poate dura între doi gemeni, care își sânt suficienți sieși și au nevoie de o zodie foarte puternică, Taur sau Scorpion, care să-i poată smulge acestui narcisism. În acea zi însă nu mă gândeam nici pe departe la implicațiile astrologice ale legăturii mele cu Gina. Ea stătea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale ei? De unde provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic, care nu-mi stătea în fire? Nu cumva sânt otrăvurile fiarei, sucul prelins din gingiile ei? Am greșit apucîndu-mă să scriu, să trag această

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]