1,693 matches
-
servește de obicei cu mămăligă și smântână. În Bucovina și în Moldova sarmalele sunt uneori numite "găluci" („găluști”, „găluște”). Cuvântul românesc „sarma” este un împrumut din limba turcă ("sarmak"), unde are sensul „a înfășura, a înveli”. Este posibil și intermediarul sârbesc "cарма" / "sarma": „sarma”. Acest produs culinar este cunoscut, cu aceeași denumire, în mai multe țări, din apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane: Turcia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, precum și în Republica Moldova. Se pot face sarmale și
Sarma () [Corola-website/Science/297779_a_299108]
-
ului sau Craina Timocului (în sârbește Тимочка Крајина / Timočka Krajina) este o regiune situată în nordul peninsulei Balcanice (în estul Șerbiei și nord-vestul Bulgariei), de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din județele sârbești Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, precum și regiunea bulgară Vidin. Uneori, regiunea este numită în mod savant Tribalia (după tribali, o ramură a dacilor din antichitate care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). În această regiune trăiește o
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
regiunea este numită în mod savant Tribalia (după tribali, o ramură a dacilor din antichitate care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). În această regiune trăiește o importanță populație românească, numită de către slavi "rumuni" sau „vlasi” (vlahi). Conform recensământului sârbesc din 2011, această comunitate numără 35.330 de persoane în documente, dar prin prisma numărătorii paralele recensămintelor oficiale, extrapolate cu numarul gospodăriilor și a numărului de copii care încep școală și sunt nevoiți să urmeze un an pregătitor de limbă
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
timp, regiunea dintre râul Morava și masivul muntos Homolije. Către sfârșitul secolului al XIV-lea, regiunea a intrat complet sub stăpânirea Imperiului Otoman. Stăpânirea otomană a fost întreruptă doar de o scurtă perioadă habsburgica (1718-1739). Până în 1817, anul reînființării statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o unitate administrativă comună care se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică. Șerbia nu avea autonomie națională sau locală. Inițial Șerbia se întindea doar în apropierea Pasalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbești împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sârbii
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o intervenție militară trei ani mai tarziu, acestea sunt ocupate, iar granița cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima oara despărțirea românilor din Timocul sârbesc de cei din Timocul bulgar. De asemenea, pentru prima dată în istoria sa, Șerbia reușește să se învecineze cu Țara Românească. Obrenovici inițiază imediat un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Dascălii români sunt înlocuiți de altii
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
post de radio în limba vlaha (română) (și prin satelitul Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4). Postul de radio se numește KISS EXTRA. "Articol principal: Evoluția demografică a românilor din Șerbia" Timocul sârbesc are o populație de 712.050 de locuitori. Majoritatea populației este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (împărțiți în statisticile oficiale în vlahi și români), care numără 35.330 de persoane (5.9%) . Anumiți lingviști
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
vlahi și români), care numără 35.330 de persoane (5.9%) . Anumiți lingviști și oameni de știință, precum și organizațiile românești din Estul Șerbiei ridică însă numărul românilor la 250.000 de locuitori . Aceste estimări se bazează pe faptul că recensămintele sârbești din secolul 19 consemnau peste 150.000 de români, adică 10% din populația Șerbiei și majoritatea absolută a estului Șerbiei. La acestea se adaugă sporul natural demografic, precum și considerarea că nu a existat niciodată un exod a populației românești din
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
un timp încoace să deschidă un consulat la Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru. În unele zone locuite de români, au fost instalați refugiați sârbi din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporțiilor naționale, în defavoarea românilor. Timocul sârbesc are o populație de 712.050 de locuitori. Majoritatea populației este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (împărțiți în statisticile oficiale în vlahi și români), care numără apromixmativ 40.000 de persoane (5.9%). Anumiți
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
și români), care numără apromixmativ 40.000 de persoane (5.9%). Anumiți lingviști și oameni de știință, precum și organizațiile românești din Estul Șerbiei ridică însă numărul românilor la 250.000 de locuitori . Aceste estimări se bazează pe faptul că recensămintele sârbești din secolul 19 consemnau peste 150.000 de români, adică 10% din populația Șerbiei și majoritatea absolută a estului Șerbiei. La acestea se adaugă sporul natural demografic, precum și considerarea că nu a existat niciodată un exod a populației românești din
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
un aspirant și eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Taratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
din 1331) și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în Șerbia vin peste un milion de turiști(2.200.000 în 2007 față de 469.000 în
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează, și în funcție de epocă. Bizantinii îl foloseau pentru toți românii, dar în documentele sârbești și croate a ajuns să desemneze și păstori de orice etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
incursiune armata în Bosnia, unde Báthory a fost trimis de Matei cu scopul de a elibera un nobil valah al cărui nume era tot Matei. Nouă campanie era formată din trupe maghiare, moldovene și valahe, având și un mic contingent sârbesc. Vlad Țepeș a trimis un mesaj varului sau Ștefan cel Mare să-l aștepte pentru a putea uni armatele, dar manevră nu s-a efectuat din cauza unei întârzieri a trupelor maghiare, ceea ce a dus la înfrângerea lui Ștefan la bătălia
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
noi teritorii la teritoriul național, ci doar recuperarea teritoriilor și populației românești răpite prin ultimatumurile sovietice și prin arbitrajul de la Viena. De asemenea, nu are în vedere nici anexarea Transnistriei, unde exista de asemenea o populație românească, nici a Banatului sârbesc, așa cum au propus unii în epocă. Proiectul lui Sabin Manuilă nu este “rasist”, iar în formularea lui nu există nici un element genocidal, el neurmărind altceva decât de a asigura românilor o legitimitate 100% pentru granițele țării. Studiile lui Manuilă aveau
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
(în , cu caractere latine "Sentandreja", în ) este un oraș situat în partea de nord a Ungariei, în județul Pesta, pe malul drept al Dunării. În urma migrației sârbești din timpul patriarhului Arsenie al III-lea (1674-1706) a devenit un centru al sârbilor din Ungaria, totodată sediul Episcopiei Ortodoxe de Buda. În anul 2011 avea o populație de de locuitori. Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din
Szentendre () [Corola-website/Science/308286_a_309615]
-
abia de la 30 de ani. În perioada 1965 - 1975, Achim Nica a activat la Orchestra „Doina Banatului” din Caransebeș. Sub îndrumarea atentă a dirijorului Nicolae Perescu s-a afirmat repede în fața publicului din zonă, din țară, dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început doinele. Suflet impresionabil, de o veselă duioșie, sincer și cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate în
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
flancurilor, urmați de azapi și apoi de akinci; în prima linie a centrului erau ienicerii, în spatele lor fiind Murad, înconjurat de garda călare; în cele din urmă, logistica se afla în spate, păzită de un număr mic de soldați. Armata sârbească îl avea pe Lazăr în centru, Vuk pe flancul drept și Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Murad, înconjurat de garda călare; în cele din urmă, logistica se afla în spate, păzită de un număr mic de soldați. Armata sârbească îl avea pe Lazăr în centru, Vuk pe flancul drept și Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
înapoi. Pe baza mai multor documente istorice turcești, se crede că Sultanul a fost ucis de Miloš Obilić care se prefăcea mort, în timp ce sultanul mergea pe câmpul de luptă după bătălie. Pe de altă parte, o altă variantă din cronicile sârbești spune că Sultanul ar fi fost asasinat de Miloš Obilić, care a ajuns în tabăra turcilor sub pretextul că este un dezertor. Obilić a fost adus înaintea lui Murad și l-a omorât cu un pumnal. Sârbii au obținut inițial
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, și-a câștigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităților demonstrate la conducerea contraatacului decisiv. Datorită lipsei de documente istorice, rezultatul bătăliei nu este clar. Deși otomanii au reușit să împingă forțele sârbești înapoi, nu au avansat pentru a cuceri Kosovo imediat după bătălie. În schimb, ei s-au retras, datorită morții Sultanului Murad; noul sultan Baiazid a trebuit să meargă în capitală pentru a fi încoronat. Pe de altă parte, unii nobili
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, și a fost înmormântat în biserica Sf. Ștefan din Viena. Soțul fiicei sale, Anca, Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, moare în 1627 și este înmormântat în biserica sârbeasca din Raab (azi Györ în Ungaria). În 1640 Anca și sora sa, Elina, vor aduce rămășițele domnești în țară și le vor îngropa la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana este pusă ulterior anului 1640. La 1667 este înmormântat
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
îmbălsămare era: doi litri de formol 40% și câte 250 ml de glicerină și alcool etilic de 96 de grade. Mina Minovici s-a născut în familia Minovicilor, o familie de vlahi macedonieni (aromâni) originari din orășelul Tetovo din Macedonia sârbească. Mina Minovici a avut mai mulți frați, printre care și Nicolae Minovici, de al cărui nume se leagă Vila Minovici, din București, cartierul Băneasa si Stefan Minovici, chimist roman. Articole biografice
Mina Minovici () [Corola-website/Science/306673_a_308002]
-
ungurești, fiind necesară folosirea armelor în multe situații pentru dezarmarea jandarmilor unguri. În același timp, organizarea Jandarmeriei române în zona Aradului și a Banatului a fost mult mai complexă și de durată, în principal datorită prezenței trupelor aliate franceze și sârbești. "Jandarmeria în Bucovina" În Bucovina, realipită României prin hotărârea Congresului General al țării din 15/28 noiembrie 1918, s-a trecut la organizarea unei jandarmerii pe vechile structuri ale Jandarmeriei Austriece. Jandarmeria și-a consolidat autoritatea în noua provincie românească
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
("sârb. Deliblatska peščara"), o regiune unicat în Europa, se găsesc în estul Voivodinei (în sudul Banatului sârbesc), fiind incluse într-o rezervație naturală. Ele au forma unei elipse oblice ocupând o suprafață de aproximativ 300 km² și sunt înconjurate de un teren agricol fertil, ce se întinde între Dunăre și poalele Carpaților. Acest monument al naturii din
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]