1,481 matches
-
un zgomot în timp ce inhalează fumul. Pentru că nu poți. Dar ajută mult dacă ai o idee în ceea ce-i privește pe bărbați ca ființe. Trebuie să ajungi să înțelegi de ce „trandafirii din grădina proprie nu miros la fel de frumos ca trandafirii din sălbăticie“. — Continuați, doamnă, vă rog, îi zic. — Ești o fată drăguță, da, însă atunci când se stinge lampa, o fată frumoasă sau o urâțenie de fată nu constituie nici o diferență pentru un bărbat. De-a lungul anilor am văzut foarte mulți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost construite de împăratul Kang His, în 1709. Există o poveste despre felul în care Kang Hsi a descoperit acest loc: aflându-se într-o zi la o plimbare călare, a dat peste o ruină misterioasă. A fost fermecat de sălbăticia și imensitatea sa, fiind convins că locul nu era unul obișnuit. Și a avut dreptate. Era un parc străvechi, care fusese îngropat în nisipul adus de vânturi din deșertul Gobi. A descoperit că îi aparținuse unui prinț din dinastia Ming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sufere și ca bărbat. Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja să locuiesc în Jehol. Mă gândesc că ar fi un loc bun ca să-l cresc pe Tung Chih. Ar putea învăța arta stegarilor și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Yung Lu. Mă ia cu el pe cal. Precum soția unui stegar din vechime, mă agăț de pieptul lui, între oalele și tigăile zornăitoare care se lovesc de șa. Ne mișcăm amândoi într-un ritm perfect. Mergem printr-o sălbăticie fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stâncă înfricoșători, albiți de calcar, ce se scufundau în vâltorile apei, pe care o colorau în nuanțe de topaz. Firave, cărări săpate de-a lungul muntelui mustind de apă, lăsau călătorii să pătrundă chiar în inima fâșiei înguste pe care sălbăticia râului o săpase fără de odihnă în sute de milenii.” Concertele, Festivalul Richard Strauss, plimbările cu bicicleta în natură și la talciocurile bavareze sau la sărbătorile câmpenești unde „curgeau valuri de bere în aburul cârnaților înecați în muștar dulce”, le-au
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
El a traumatizat, scârbit și revoltat generații întregi de femei, condamnând numeroase căsnicii la o lipsă desăvârșită de armonie sexuală. Cum era posibil așa ceva? Cum de se putea ajunge la asta? În narațiunea lui Maupassant există un contrast frapant între sălbăticia deflorării lui Jeanne și rafinamentul cadrului în care are loc această dezvirginare. Jeanne, cuibărită în fundul patului, nu mai simte decât o frică animalică. Se simte ca o fiară încolțită. Lăsându-și ghetele să cadă pe podea, Julien se metamorfozează într-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a trăit vreodată în domeniul sexualității". Spre deosebire de Maïté V., în anii '50, când s-a lăsat în voia lui "orice, dar asta nu", Pierre nu mai era virgin. Descoperise deja în el însuși acea latură "agresivă, violentă, magnifică" a sexualității, "sălbăticia greu de îmblânzit" a bărbatului. Avusese deja parte, ca mulți alți băieți de vârsta lui, de aventuri cu femei măritate și de înlănțuiri grăbite în paturi de prostituate. "Însă acea sexualitate, mai mult sau mai puțin violentă, își amintește el
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
modele de feminism, iar a anunța un anumit model ca cel "adevărat", în vreme ce celelalte sînt false reprezintă un gest de aroganță și dogmatism; pentru că Paglia este cea care dă o definiție "adevăratului feminism", care îi dă permisiunea să ridiculizeze cu sălbăticie versiunile "falsului feminism". În mod asemănător, Paglia construiește o teorie cu privire la ceea ce este într-adevăr "masculin" și "feminin", noțiuni binare opuse care, consideră ea, oferă culturii un aspect metafizic. De fapt, așa cum am încercat să arăt, noțiunile de "masculin" și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
actul amorului o făcea să tremure, să țipe , să leșine, ceea ce-i adăuga și mai mult fericirea”. Cezara este femeia romantică, tânără, cu pasiuni telurice. Este tipul femeii aprige și vindicative, „întreprinzătoare în clipele de încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și deține o rațiune a simțurilor care este mai presus de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
relatau cum au stat de vorba cu Maica Precista. Tommaso asculta puțin, apoi închidea pe jumătate pleoapele și continua să-și scrie una din cărți, dezvoltând o idee, făcând o analiză, desfătându-se cu o descriere. "Oamenii se urăsc cu sălbăticie unii pe alții, adesea fără să știe de ce o fac". Rămânea țintit de această cugetare până la ora prânzului, moment în care șoaptele deveneau tot atâtea apeluri fenetice. Porția de mâncare era insuficientă, unii înjurau, alții reclamau, dar deja acel fel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gata patru ani de temniță și pretinzi explicații de la cei care ar trebui și trebuie să ți le ceară ție. Dacă ai atâta energie, diavolul e de partea ta. Dumnezeu e cel ce nu m-a părăsit, fiindcă, în disprețul sălbăticiei voastre, m-a păstrat întreg. M-am obișnuit cu duhorile cele mai groaznice, nu mai deosebesc, ca miros, fecalele de puțina hrană ce mi se dă. Dacă Dumnezeu e cu ochii pe voi, știe că păcătuiți în fiecare clipă maltratându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a dăuna, cruzimea în propunerile de răzbunare, sufletul nemilos și neîmblânzit, sălbăticia agresiunii, râvna arzătoare de a domina și alte lucruri asemănătoare, sunt acelea care în război încalcă dreptul. Războiul nu devine nedrept datorită curselor folosite pe durata luptei, fiind mijloace legitime de luptă care fac parte din strategie, nu au nici o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost un sadic sexual, violările erau foarte frecvente, iar unele femei pentru a-l evita se aruncau în fluviu. Chiar și Maxentius (306-312) la Roma și Maximinus la Alexandria și în Gaza, s-au purtat față de tinerele creștine cu o sălbăticie libidinoasă. Literatura patristică este plină de episoade grăitoare despre curajul soldaților creștini implicați sufletește, pentru salvarea surorilor creștine din brațele proxeneților. O ultimă situație: vigilența gărzilor judiciare creștine, care acționau în secret pentru ca cei supuși proceselor să rămână statornici pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să te oprești. Într-adevăr, plăcerii dezlănțuite greu Îi poți pune frâu: „De ce bei, de ce-ai mai bea”.) Cel care se bizuie pe tăria armelor repede piere. (Pentru că ura născută În focul bătăliei se transformă tot mai mult În sălbăticie.) Puterea banului, manipularea În afaceritc "Puterea banului, manipularea În afaceri" Când banul cutează, cuvântul Încetează. (Din păcate, de prea multe ori viața ne arată că onestitatea sau onoarea cuvântului dat reprezintă un argument mai slab pentru perfectarea și Întreținerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei să duci sacoșa asta în garsonieră? (groparul ia sacoșa și o duce în cort) Doctorul: De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ei bine, dacă mă gîndesc bine, singura mea opinie fermă este că n-am nici o opinie fermă. Mona: (oarecum dezamăgită) Hm!, cineva a fost condamnat al moarte pentru un asemenea răspuns... Octav: Istoria e plină de samavolnicii... de prostie și sălbăticii... Mona: Totuși răspunsul tău e numai un joc de cuvinte încrucișate... Octav: Ai dreptate... de fapt e un joc de dureri... de bîlbîieli... de convingeri încrucișate... și nu știu cum să rezolv jocul... nici pe orizontală... nici pe verticală... De asta îl
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sur un tableau noir, din 1993, Jauffret Își scrie povestirile la condițional prezent: „Ea ar fi vrut să-și dea viața sau să o schimbe pe o alta” mărturisește naratorul. „Mă gândeam că lui Sophie Îi va dispărea, cu timpul, sălbăticia. Mi-ar răspunde mai Întâi la Întrebări prin da sau nu, apoi ar compune fraze de patru sau cinci cuvinte și, În câteva luni, mi-ar vorbi singură” scrie naratorul Poveștii de iubire: oricît de crudă este povestea, iar Poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
26) este văzută în condiții optime, nu suferă o asemenea frustrare. Ea pare să se continue dincolo de ramă, în toate direcțiile. Chiar și așa, compoziția este remarcabil imperturbabilă. Trunchiul greu al copacului este situat în centrul scenei, nu oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină compoziția să acționeze într-un spațiu în esență închis? Răspunsul constă în faptul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
i se potrivesc. „în viața ca și în opera lui am găsit mereu aceleași năzuințe spre ideal, aceeași curăție sufletească, aceeași rezervă mîndră (aci e de pus o estompă - n. m.) și demnă față de lumea zgomotoșilor care au năvălit cu sălbăticie barbară înspre locurile cele dintîi, aceeași siială de a-și face drum printre ei ca să ajungă acolo unde trebuie să fie, aceeași atitudine sufletească ca [la] cei mai distinși dintre noi./ Opera lui întreagă îmi apare ca povestea sufletului său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să fi putut deveni scriitoarea ce a fost dacă nu ar fi emigrat în America. Motivele pentru care a procedat astfel s-au clarificat treptat, odată cu trecerea deceniului. Acum, în 1940, trebuie explorat sentimentul Margueritei de a fi pierdută în sălbăticie, fără un scop precis sau fără o direcție clară. În primul rând, Yourcenar nu scria și nu mai lua notițe și nu va face acest lucru pentru mult timp. Încă din perioada anilor formativi își fixase o rutină în activitatea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
făcute de antropologii moderni față de populațiile arhaice. Ele au fost numite "primitive"173, "întârziate", "barbare", "necivilizate", marcate de superstiții și convingeri magice etc. De exemplu, Lewis Morgan, în lucrarea La société archaïque174, propunea trei mari etape de evoluție a umanității: sălbăticia, barbaria și civilizația. Tot în rândul manifestărilor radicale am putea situa și ideologiile de tip marxist 175, cele care au găsit în știința modernă un aliat. Observația este valabilă și atunci când în joc sunt practicile divinatorii. Putem desluși și unele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în opera unor cunoscuți autori precum: Claude Lévi-Strauss, Lewis Morgan. 174 Lewis Morgan, La société archaïque, Paris, Anthropos, 1971. 175 Fr. Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului, București, Ed. Politică, 1987, demonstrează acest lucru. Pentru el "sălbăticiei îi corespunde căsătoria pe grupe, barbariei căsătoria pereche, civilizației monogamia" (p. 77). 176 Henri Broch, Au cour de l'extraordinaire, l'horizon chimerique, Bordeaux, 1991. 177 Bernard Lahire, "Les limbes du constructivisme", în rev. Contretemps, nr. 1, Paris, 2001 face
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]